Decizia civilă nr. 2118/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2118/R/2011
Ședința publică din data de 10 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta recurentă P. R. împotriva sentinței civile nr. 809 din 15 februarie
2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată s.c. elmet sa C. N., având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 7 iunie 2011 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 809 din 15 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată de către P. R., împotriva pârâtei SC E. SA C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în perioada (...) - (...) reclamanta a fost încadrată în meseria de bijutier la societatea pârâtă.
Pentru această perioadă reclamantei i s-au plătit contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat conform retribuției pe care a primit-o în urma desfășurării activității în condiții normale de lucru, fără ca aceasta să fi fost nominalizată și încadrată în una din grupele de muncă prevăzute de O. în vigoare pentru perioada arătată în cererea de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor O. emis de M. M. și O. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M. la articolele 4,5 și 6 se arată: încadrarea în grupa I de muncă se face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile
(activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în această grupă depășește nivelul maxim admis prevăzut de normele republicane de protecție a muncii.
În perioada (...) - (...) aceasta reclamanta și-a desfășurat activitatea în condiții normale de lucru, fără să existe depășiri ale nivelului noxelor maxim admis prevăzut de N. republicane de protecție a muncii
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M. S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări care trebuiau să fie conformitate de către inspectorii de stat, teritorial pentru protecția muncii, care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată nu există condiții deosebite la locul de muncă al reclamantei, condiții care să fi fost constatate de către organele abilitate de O..
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective( nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Reclamanta nu a fost nominalizată de către conducerea unității pârâte pentru a fi încadrată în grupa I de muncă, întrucât aceasta și-a desfășurat activitate în condiții normale de muncă, meseria de bijutier înscrisă în carnetul de muncă nu este o meserie cuprinsă în anexa 1 a respectivului ordin iar condițiile concrete respectiv, noxele emise de flacăra lămpii la care lucra, masa de lucru, încăperea, numărul de persoane nu au fost constatate de organele abilitate ca fiind împrejurări care să determine încadrarea în grupa I de muncă.
Adeverința pe care o solicită reclamanta de la societatea pârâtă, trebuie să cuprindă perioada în care și-a desfășurat activitatea în grupa I sau a-II-a de muncă, procentul de muncă din timp conform nominalizării efectuate prin actul administrativ emis de către unitate potrivit prevederilor O. 5. în vederea pensionării( proces verbal, deciziei, tabel, hotărârea Consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran, etc.) și temeiul juridic, respectiv actul normativ (nr.crt, dată, poziție anexă) care anterior datei de (...) a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupa superioară de muncă.
Având în vedere că reclamanta nu a fost nominalizată în vederea încadrării în grupa I de muncă, meseria de bijutier nu este cuprinsă în anexa
1 a O., că aceasta și-a desfășurat activitatea în condiții normale de lucru, neexistând un alt act administrativ emis de către pârâtă în conformitate cu prevederile O. și nu există temei juridic care să permită societății pârâte să o încadreze pe reclamantă în grupa I de muncă, cererea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. R. solicitând casarea sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii acesteia.
În motivarea recursului a arătat în ceea ce privește reținerea instanței privitoare la "existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuiau să rezulte din determinările de noxe .... " a arătat instanței de fond ca unele din activitățile secției (acidare și finisare), unde fostul sef al secției nu putea să mascheze vaporii de acid și acetona cu care se lucra, s-a făcut încadrarea în grupa I sau II de munca, dar pentru sala de confecționare a bijuteriilor s-a recurs la aerisirea incintei înainte de măsurarea noxelor de către inspectorii de protecția muncii, timp de aproximativ o ora, interval în care toți muncitorii erau scoși în curte, lămpile de benzină erau stinse, ventilatoarele industriale funcționând la maxim.
Mai arată că bijutierii încadrați în cadrul atelierului, marea lor majoritate, au fost absolvenți a Scolii profesionale în meseria de bijutier, bijutieri calificați în sistemul de învățământ și nu prin forma de calificare la locul de munca. A. timp cat activitatea unității a fost predominant activitate de producție, s-au eliberat adeverințe de încadrare a locurilor de munca în grupele I și II numai unde s-a solicitat de foștii angajați. Bijutierii sunt în situația de asolicita adeverințele necesare pentru dosarele de pensionare, dar conducerea refuză, dar verbal recunoaște că sunt îndreptățiți.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este, în opinia majoritară a Curții, fondat, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Practic, prin recursul formulat, se invocă, tot astfel cum s-a invocat și în fața instanței de fond, demersurile rămase fără rezultat pe lângă M. M. pentru încadrarea personalului atelierului confecționare în grupa a II-a de muncă, și astfel, lipsa temeiului legal pentru o atare încadrare.
În practica judiciară, în mod constant s-a acceptat ca în acele situații în care, printr-o probațiune temeinică, se dovedea prestarea muncii în condiții similare cu persoane cărora li s-a recunoscut grupa de muncă, să se recunoască pe cale judiciară desfășurarea activității profesionale în condiții specifice grupelor de muncă, astfel încât și în cazul reclamantului trebuie aplicată această procedură, dându-i-se posibilitatea de a proba afirmațiile făcute.
Practic, așa cum arată și reclamanta intimat[, O. nr. 5. nu reglementează meseriile ce se încadrează în grupele de muncă, ci, așa cum o indică și titlul,locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, or prin petitele acțiunii, reclamantul a indicat condițiile specifice de la locul său de muncă și a făcut trimitere clară la punctele 21, 22, 41, 45 și 67 din Ordin, considerând că aceleași au fost condițiile de muncă și operațiunile profesionale și în cazul său.
Se constată temeinicia recursului față de insuficienta probațiune administrată în cauză, în condițiile în care, deși există un început de dovadă, prin recunoașterea de către angajator a existenței unor condiții care au determinat chiar efectuarea de demersuri pe lângă ministerul de resort pentru recunoașterea grupei a II-a de muncă, nu s-au administrat probe specifice sub acest aspect, nefiind solicitate de către prima instanță nici măcar înscrisurile care au însoțit solicitarea adresată M. M. în acest scop, deși este evident că aceste înscrisuri în primul rând pot conține date importante care să contureze specificul locului de muncă din cadrul atelierului în care și-a desfășurat activitatea reclamantului, condițiile concrete de muncă de aici.
Numeroase au fost situațiile în care O. nr. 5. a fost completat prin scrisori M. (ale M. M. și Protecției S.), emise tocmai în urma unor demersuri similare cu cele invocate de către pârâta recurentă, astfel încât există posibilitatea ca aceste scripte, care în alte cazuri au stat la baza acestei lărgiri a sferei de aplicabilitate a O. nr. 5., să cuprindă date concrete cu privire la condițiile de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea.
În plus, se constată că reclamanta a solicitat a fi audiați în cauză un număr de 2 martori, fără ca prima instanță să procedeze la administrarea acestei probe, deși s-ar fi dovedit utilă în verificarea condițiilor în care s-a desfășurat activitatea reclamantului, practic, instanța de fond mărginindu-se a lua în considerare aspectul necontestării de către pârâtă a afirmațiilor din acțiune cu privire la condițiile de muncă ale reclamantului (acordarea de lapte ca antidot și concediu de odihnă suplimentar, ca probe indirecte, apoi, ca dovezi directe, temperatura din incintă, noxele emanate de lămpile de benzină, gazele emanate din băile de acid sulfuric, scame de azbest, gaze emanate prin folosite substanțelor de lipire și a acizilor și pericol de explozie de la lămpile de benzină). Or, probațiunea este insuficientă în acest context, în condițiile în care efectele recunoașterii grupei de muncă pentru o perioadă din anii ’70 serăsfrâng în prezent, în principal, asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, astfel încât interesul direct al pârâtei raportat la pricină este destul de vag, mai cu seamă că nici cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către reclamant.
Apoi, reclamantul invocă mai multe puncte din ordinul nr. 5., în timp ce considerentele sentinței cuprind doar trimiterea la pct. 21 din ordin.
Evident, cu ocazia rejudecării cauzei, se impune completarea probațiunii în sensul arătat mai sus, cu administrarea chiar a unei expertize de specialitate, în condițiile în care ulterior administrării probelor testimonială și cu înscrisuri, se va constata că este util pentru soluționarea cauzei.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1, 3 și 5 Cod proc.civ., cu constatarea că practic, prin preluarea afirmațiilor reclamantului, fără administrarea nici unei probe specifice, nu s-a făcut o cercetare a fondului cauzei propriu-zisă, lipsind fundamentul acesteia, anume, probațiunea. Or, în aprecierea Curții, nu se poate constata o cercetare a fondului cauzei, și practic parcurgerea efectivă a primului grad de jurisdicție, fără existența unor probe în dosar, probațiunea trebuind să stea la baza cercetării cauzei și în final, a judecății, acolo unde trebuie stabilită o stare de fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta P. R. împotriva sentinței civile nr. 809 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.cu opinie separată G REFIER N. N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul formulat de reclamanta P. R., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta trebuia respins, cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.
Prin acțiunea formulată, reclamanta P. R. a solicitat obligarea pârâtei S.
S. C.-N. la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că, în perioada 1967-
1994, a lucrat în grupa I-a de muncă, în calitate de bijutier, în procent de 1. din timpul efectiv lucrat.
Prin adresa nr.25/(...), S. S. C.-N. a comunicat instanței că din scriptele aflate în arhiva societății, locul de muncă unde acesta și-a desfășurat activitatea nu se încadrează conform legislației, în grupa I sau II de muncă.
Potrivit art. 1 din O. nr. 5., în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Se mai reține că, potrivit art. 15 din O. nr. 5., dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
În speță, reclamanta a formulat simple susțineri privind condițiile în care și-a desfășurat activitatea, precizând chiar prin acțiune că locul său de muncă nu este în mod expres nominalizat printre cele care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă conform O. nr. 5..
Având în vedere faptul că legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților, că părțile recunosc faptul că O. nr. 5. nu prevede în anexa nr.1 locul de muncă al reclamantului și că niciunul dintre angajații societății nu a beneficiat de încadrare în aceste grupe de muncă, precum și faptul că la dosar nu s-a depus de către reclamant cel puțin un început de dovadă scrisă în sensul celor susținute, astfel încât proba testimonială nu putea fi admisă pentru a dovedi contra înscrisurilor emise de către fostul angajator, consider că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Pentru motivele expuse anterior, consider că nu se impunea nici casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia civilă nr. 3401/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3428/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
