Decizia civilă nr. 3401/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3401/R/2011
Ședința din data de 04 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. N. M. împotriva sentinței civile nr. 2733 din 30 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat P. F. și reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic P. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC C. SA a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se înmânează reprezentantei reclamantei recurente.
Curtea având în vedere că în motivele de recurs se invocă prevederile art. 4 din scrisoarea nr. 5527 din (...) a Ministrului M. și Protecției S., iar în dosarul de fond se face referire la scrisoarea nr. 5511/(...) a Ministrului M. și
Protecției S., apreciază necesară depunerea la dosar a acestor scrisori.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică și o copie a scrisorii nr. 5527 din (...).
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar în probațiune în copie xerox, trei adeverințe privind pe C. V., C. I. și V. P. care a lucrat ca mezelar in cadrul societății în aceiași perioadă și care a fost încadrat în gr. II-a de muncă. Învederează faptul că și reclamanta a fost încadrată ca mezelar, categorie care se încadrează în categoria prevăzută la art. 4 din scrisoarea nr. 5527/1991 care completează O. 5., nu are cunoștință de existența scrisorii nr. 5511/1990, consideră că este vorba de aceiași scrisoare, fiind probabil o greșeală de dactilografiere și învederează faptul că în dosarul de fond se află depus un tabel din care rezultă persoanele care au fost încadrare în gr. II de muncă. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru completarea probațiunii.
Reprezentantul pârâtei intimate nu se opune amânării cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentanta reclamantei recurente și pune în vedere acesteia să depună la dosar înscrisurile în suplimentarea probațiunii, până la sfârșitul dezbaterilor, fixând ora 12,00 pentru reluarea cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei la ora 12,00, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat P. F. și reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic P. I.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar un set de acte în suplimentarea probațiunii, respectiv copia sentinței civile nr. 1. a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), copia sentinței civile nr. 2. pronunțată de Tribunalul Cluj, copia acțiunii înregistrată pe rolul T. C., sub nr. (...) de către reclamanta C. F. și copia acțiunii înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...) de către reclamanta P. M. și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii pentru perioadele (...) - (...) și (...)-(...), susținând pe scurt motivele invocate în memoriul de recurs de la dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu se opune admiterii recursului, fiind de acord ca instanța să constate dacă activitatea desfășurată de reclamantă recurentă în perioada respectivă se încadrează în gr. II de muncă. Solicită respingerea capătului de cerere cu privire la obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.1580/117/(...), reclamanta D. N. M. a chemat în judecată pe pârâta S. S. C.-N., solicitând obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioada (...) - (...) se încadrează în grupa a-II-a de muncă
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în respectiva perioadă a lucrat la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cu substanțe toxice de natură să-i afecteze sănătatea, secție în care nivelul noxelor a depășit nivelul maxim admis prevăzute de normele de protecție a muncii și în care a fost suprasolicitată atât fizic cât și psihic, iar pârâta nu i-a recunoscut dreptul de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă.
În drept, reclamanta a invocat prevederile O.ui M.M.O.S. nr.5..
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că este de acord ca instanța să constate că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada indicată în cererea de chemare în judecată se încadrează în grupa a II-a de muncă, motivând că nu poate elibera adeverința solicitată datorită prevederilor Ord.590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modelul de întocmire și eliberare a adeverințelor.
În probațiune părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2733/(...), Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de către reclamanta D. N. M., în contradictoriu cu pârâta S. C. S.
C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada (...) - (...) în meseria de mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din O. nr.5. în vigoare până la data de
(...) încadrarea în grupa a-II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
Reclamanta a avut meseria de mezelar, care, în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă, apare ca fiind desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M. Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în gr a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și-au desfășurat activitatea.
În speță, prima instanță a reținut că reclamanta a fost încadrată în condiții normale de muncă, așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia, cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a-II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă au determinat prima instanță să concluzioneze că cererea reclamantei este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a-II- a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
S-a mai reținut că, pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta, trebuia să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. N. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, pentru perioadele (...)-(...), (...)- (...) șiobligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs în situația opunerii la admiterea cererii, pentru următoarele motive:
Recurenta a fost angajată ca mezelar, la Î. de I. C. C., întreprindere care s-a transformat în S. „. S., lucrând în congelator, la temperaturi foarte scăzute.
Cu toate acestea, se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că nu ar fi îndreptățită la încadrarea activității desfășurate în grupa a II-a de muncă.
Se mai arată că pârâta deține un tabel cu persoanele care au beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă, tabel pe care recurenta a regăsit o parte din colegii care au lucrat în aceleași condiții de muncă.
Recurenta consideră că nu poate fi aplicat un regim discriminatoriu din partea pârâtei prin înscrierea doar a unora dintre salariați ca prestând activitate în grupa a II-a de muncă.
Se mai susține că, pe lângă cei înscriși în aceste tabele, și alți colegi ai acesteia au beneficiat de recunoașterea grupei a II-a de muncă, atât prin adeverințele eliberate de pârâtă, cât și pe baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Recurenta mai invocă faptul că, deși a lucrat în toată perioada menționată mai sus la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cu temperaturi foarte scăzute, de natură să-i afecteze sănătatea, într-un loc de muncă unde a fost suprasolicitată atât fizic cât și psihic, iar activitatea a desfășurat-o 100% din programul de lucru în acest mediu, societatea la care a lucrat nu a recunoscut dreptul acesteia de a fi încadrată în grupa a II -a de muncă, și nu a menționat această grupă în cartea de muncă a reclamantei.
Se mai arată că activitatea desfășurată de reclamantă în grupa a II-a de muncă se încadrează la art. 4 din scrisoarea nr. 5527/(...) a Ministrului
M. și Protecției S., care completează O. M. M. și O. S. nr. 5.. Prin O. nr. 5. al
M. M. și O. S., emis în aplicarea Decretului-Lege nr. 68/1990, s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă în vederea pensionării, de aceste prevederi beneficiind, potrivit art. 3 al acestui ordin, personalul aflat în activitate la data intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 68/1990, adică la 1 februarie
1990.
În art. 3 din O. 5. se arată că beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personale care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Cu toate că s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a înscrie grupa a II-a de muncă în cartea de muncă pentru perioada menționată mai sus sau să emită o adeverință care să ateste că a lucrat în grupa a II-a de muncă, recurenta invocă faptul că intimata a refuzat să soluționeze aceste cereri.
In drept, se invocă art. 304 pct. 9 Cod.proc.civilă, O. M. M. și O. S. nr.
5., art. 4 din Scrisoarea nr. 5527/(...) a Ministrului M. și Protecției S. și art. 274 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă S. „. S. C.-N. a solicitatadmiterea recursului și respingerea capătului de cerere privind obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de reclamanta D. N. M., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În perioada (...) - (...) și (...) - (...), pentru care recurenta solicită eliberarea de către intimată a adeverinței privind condițiile de muncă în care a lucrat, aceasta a prestat munca în calitate de mezelar la Î. de I. C. C., actuala S. „. S., conform mențiunilor efectuate de către angajator în carnetul său de muncă.
Potrivit art. 1 din O. nr. 5., în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Este adevărat că, potrivit art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Art.3 din O. nr.5., prevede însă că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere, și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Prin Decizia nr. 258/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători, a reținut că: „…. O.ui comun nr. 5. i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamant.
……………
Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.";
Art.16 alin.1 din Constituția României garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor și potrivit art.41 alin.2 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, ce includ securitatea și sănătatea salariaților, precum și prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
În cauză recurenta a probat în recurs, prin adeverința nr.2260/(...) eliberată de S. „. S. C. că salariatului V. S.P., ce a lucrat în cadrul acestei societăți, în calitate de mezelar, în perioadele (...)-(...) și (...)-(...), i-a fost recunoscută de către angajator încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Se mai reține că pentru o parte dintre salariații care au lucrat efectiv la locurile de muncă din Atelierul de mezelărie C., sau care au făcut parte din formațiile de lucru „. și „. A., activitățile desfășurate au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform deciziei nr.3981/(...) a S. „. S., depusă la dosarul de fond.
Curtea reține astfel că recurenta a invocat în cauză și a dovedit existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000, revenindu-i persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Având în vedere faptul că în cauză S. „. S. C. nu a probat faptul că nu a adus atingere, în mod discriminatoriu, drepturilor recurentei prin recunoașterea grupei a II-a de muncă doar unora dintre salariații care auîndeplinit o funcție comparabilă în cadrul unității, în aceeași perioadă de timp, se reține ca fiind fondată cererea formulată de către aceasta, de înlăturare a situației create prin discriminare.
În consecință, pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.9 și 312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta D. N. M. și se va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu S. C. S., pârâta fiind obligată să elibereze o adeverință din care să rezulte că reclamanta a lucrat în perioadele (...) - (...) și (...) - (...), într-un loc de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta D. N. M. împotriva sentinței civile numărul 2733 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta D. N. M. în contradictoriu cu pârâta S. C. S.
Obligă pârâta să elibereze o adeverință din care să rezulte că reclamanta a lucrat în perioadele (...) - (...) și (...) - (...) într-un loc de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER A. B.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P.U..
| ← Decizia civilă nr. 324/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2118/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
