Decizia civilă nr. 3395/72011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3395/R72011
Ședința publică din data de 3 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta U. A. I. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2496 din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat D. D. M., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 27 septembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2496 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. D. M. în contradictoriu cu pârâta U. A. I. și în consecință s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 57/(...) emisă de către pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei, pârâta fiind obligată la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă și să elibereze reclamantului fișa fiscală pentru anul 2010 și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
S-a respins petitul privind plata contravalorii zilelor de concediu de odihnă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele: conform contractului individual de muncă, filele 32-36, reclamantul a fost angajat pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de (...) la universitatea pârâtă, în funcția de lector universitar dr., în cadrul Facultății de A. și Ș. E.
La data de (...) pârâta a emis decizia nr.57, prin care a dispus că începând cu data de (...), contractul individual de muncă al reclamantului se desface în temeiul art. 65 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, ținând seama de desființarea locului de muncă.
Consiliul de A. al universității pârâte întrunit în ședința din (...), a hotărât în urma analizei financiare la specializările asistență socială, management și educație fizică că situația acestor specializări este foarte proastă, motiv pentru care toți șefii de specializări au obligația să verifice numărul studenților înscriși și numărul studenților plătitori pentru a verifica dacă își pot susține salariile cadrelor didactice, urmând ca la (...) să se facă o nouă situație financiară pe specializări, respectiv încasări plăți pentru a evalua posibilitatea achitării salariilor pe luna mai 2010.
Același Consiliu de A. a hotărât la data de (...) că angajații specializărilor asistență socială și management nu vor fi plătiți pe lunile iunie - august 2010, deoarece aceste specializări nu mai au fonduri care să susțină plata salariilor și există studenți care nu au achitat nici o taxă de studiu.
La data de (...) Consiliul de A. al universității pârâte a hotărât în urma analizării situației financiare a tuturor specializărilor, desființarea unui post de lector la specializarea management și a unor posturi din specializarea administrație publică, datorită dificultăților economice ale instituției și că pe luna septembrie nici un cadru didactic nu primește salariu.
Din statul de funcții și de personal pentru cadrele didactice pe anul universitar pe anul 2010-2011 postul de lector deținut de către reclamanți apare vacant, iar disciplinele aferente acestui post, respectiv managementul aprovizionării și desfacerii, contabilitate financiară, marketing, finanțe publice, baze de date pentru management au fost preluate de către alți angajați ai universități pârâte.
În urma ședinței Consiliului de A. din luna iunie 2010 reclamantul și-a depus cererea de aprobare a concediului fără salariu pentru perioada 01.06. - (...).
Martora F. G., fostă angajată și colaboratoare a universității pârâte până în luna septembrie inclusiv a declarat că plata și calculul salariilor se făcea ținând cont de veniturile pe fiecare secții rezultate din taxele de școlarizare percepute de la studenți, venituri centralizate pe universitate, secția de management avea resurse financiare suficiente pentru a susține salariile personalului propriu, în cadrul universității au fost secții care funcționau în pierdere, în sensul că taxele de școlarizare percepute de la studenți nu erau suficiente pentru plata salariilor personalului propriu și atunci erau susținute artificial din excedentul celorlalte secții, la fel cum era susținut și personalul din conducerea universității, secretariat și personalul de întreținere care era susținut din banii tuturor secțiilor. După data de 15 iulie 2010 până la 01 octombrie a ridicat extrase de la banc, a depus declarații și state de plată la I., C. de P. și A. și a constatat că existau bani suficienți pentru plata salariilor.
Martora a mai arătat că personalul angajat a fost sfătuit să ceară concediu fără salariu pentru perioada 01.06.0- (...) datorită datoriilor mari care existau la bugetul de stat pe toată universitatea, că în lunile iunie și iulie 2010 reclamantul și-a desfășurat activitățile specifice funcției, că în iulie 2010 unele secții din cadrul secției au fost premiate în urma susținerii examenului de licență și că existau secții în municipiile Dej și C. T.
Potrivit prevederilor art. 74 Codul Muncii decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea durata preavizului și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condițiile art. 64.
Decizia contestată de către reclamant este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele concrete care au determinat concedierea, indicarea motivului desființare loc de muncă nu satisface prevederile legale anterior arătate, astfel că a fost anulată.
Conform prevederilor art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. În cazul de față postul de lector universitar deținut de către reclamant în anul universitar
2009- 2010 a devenit vacant în anul universitar 2010- 2011, disciplinele cuprinse în cadrul acestui post fiind preluate de către alte persoane angajate în cadrul universității pârâte.
În această situație tribunalul a concluzionat că desființarea locului de muncă a reclamantului nu a fost una efectivă, postul respectiv existând prin predarea și susținerea acelorași discipline și în cadrul aceleași secții .
De asemenea, desființarea efectivă a postului susținută de către pârâtă nu are nici o cauză reală, întrucât secția din care a făcut parte reclamantul a avut venituri realizate din plata taxelor de școlarizare, astfel încât cadrele angajate în cadrul aceleași secții puteau fi plătite .
Cauza unor datorii și a unor pierderi s-a datorat faptului că unele secții funcționau în pierdere, în sensul că taxele de școlarizare nu au fost suficiente pentru plata salariilor și faptului că personalul tesa susținut din banii tuturor secțiilor erau cele mai mari, ceea ce duce la concluzia că desființarea postului deținut de către reclamant nu a avut nici o cauză serioasă.
Nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii decizia este netemeinică și a fost anulată.
Consecința anulării deciziei nr.57/2010 emisă de către pârâtă o constituie reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei
și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, începând cu data de (...) - și până la reintegrarea efectivă așa cum prevede art. 78 alin. 1 și 2 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U. A. I. C.-N. solicitând admiterea recursului, menținerea deciziei de desfacere nr.57/2010 ca fiind legală, casarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului a arătat că decizia nr.57/(...) de desfacere a contractului individual de muncă a reclamantului este motivată în drept pe art.65 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003 și nu pe art.61 din Legea 53/2003 , astfel că instanța de fond în mod greșit și-a motivat sentința pe disp.art.64 .
Arată că ar.t74 din Lege anr.53/2003 a fost respectat î sensul că decizia de desfacere a fost comunicată reclamantului fiind întocmită conform legii pe un formular emis de ITM C. motivul concedierii - desființare lor de muncă a fost dovedit cu statele de funcții în care apare postul vacant și cu actele contabile din care rezultă lipsa de bani și datoriile la stat; perioada de preaviz rezultă din cuprinsul deciziei de desfacere; obligativitatea depunerii lipsei locurilor de muncă nu se referă la art.65 pct.1 și 2 din Legea nr.53/2003.
Instanța a pronunțat sentința ținând cont de afirmațiile martorei F. G., fosta contabilă a universității, fără ca aceasta să facă dovada afirmațiilor cu acte contabile.
Greșit susține instanța că nu a fost respectat art.109 alin.4 din statutul personalului didactic întrucât la dosarul cauzei au fost depuse hotărârile Consiliului de A. și ale Senatului care justifică deciziile luate.
Numărul de studenți nu este relevant întrucât nu toți plătesc taxele de școlarizare și ulterior o parte din ei se retrag. Specializarea la care intimatul a fost angajat este și a fost în această situație.
Este nelegală sentința și în ceea ce privește afirmația instanței referitoare la norma didactică, intimata a depus statul de funcții din care rezultă norma didactică a reclamantului din care nu rezultă că acesta avea 4 norme didactice la o grupă de studenți.
Arată că postul reclamantului este vacant, disciplinele fiind predate de cadrele didactice care au rămas în catedră, asta însemnând retragere de activitate.
Din fișa pe plătitor depus la dosar rezultă cauza desființării locului de muncă care a fost una reală și serioasă, lipsa banilor, ceea ce dovedește o realitate economică a instituției iar această decizie de desfacere a fost făcutărespectând dispozițiile legii. Lipsa banilor fiind singurul motiv al desfacerii contractului de muncă, iar extrasele de cont justifică faptul că pe lunile de vară nu s-a încasat aproape nimic, iar datoriile la stat erau foarte mari, fiind ajunse la scadență, acestea fiind amânate la plată tocmai pentru a se achita salariile pe anul universitar 2009-2010, în speranța că până la încheierea anului universitar se vor încasa taxele studenților de la toate specializările, însă acest lucru nu s-a întâmplat, acesta fiind motivul desființării unor locuri de muncă, unul din ele fiind cel al reclamantului.
Reclamantul D. D. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Curtea observă că măsura concedierii reclamantului intimat prin decizia nr. 57/(...) se fundamentează pe „. locului de muncă"; în condițiile art. 65 din Codul Muncii.
Curtea notează că prerogativa, recunoscută prin art. 65 din Codul
Muncii de legiuitor angajatorului, de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este însă una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin al. 2 al articolului menționat.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterul efectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care însă nu se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
În acest sens, se reține că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
În vederea verificării respectării imperativelor legale mai sus arătate, Curtea notează că, potrivit art. 74 Codul muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele ce determină concedierea; iar potrivit art. 77 în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele cuprinse în decizia de concediere.
Ca atare, analiza Curții se va rezuma la cuprinsul deciziei atacate și va conchide că elementele cuprinse în acestea, vizând motive cu caracter absolut general, valabile pentru toate desființările de posturi făcute de acest angajator, nu permit analizarea condițiilor de legalitate ale măsurii luate raportat la persoana reclamantului recurent, ceea ce contravine exigențelor impuse de textele legale citate mai sus.
Limitându-se la a invoca ca motiv al desfacerii contractului de muncă al reclamantului recurent desființarea locului de muncă, fără a se indica în vreun fel motivele ce determină această măsură, Curtea reține că angajatorul nu a făcut dovada că măsura concedierii reclamantei a avut la bază o cauză reală și serioasă.
În consecință, constatând că decizia nr. 57/(...) emisă de intimată este lovită de nulitate absolută, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizarea celorlalte motive de recurs invocate derecurent ce privesc temeinicia măsurii apărând ca superflue. Ca atare, în temeiul art. 304 ind. 1 raporta la art. 312 C., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de U. A. I. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2496 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
În temeiul art. 274 C., va obliga pe numita recurentă să plătească intimatului D. D. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de U. A. I. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2496 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului D. D. M. suma de
1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
Jud.fond:U. P.
| ← Decizia civilă nr. 3141/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4263/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
