Decizia civilă nr. 4672/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4672/R/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. I. împotriva sentinței civile nr. 2398 pronunțate la data de 09 mai 2011 de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimata S. C. SA, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente - avocat C. M. din cadrul Baroului C. și reprezentantul intimatei - consilier juridic P. I.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatei depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior de judecată iar reprezentanta recurentei depune sentințe pronunțate în cauze similare.
Se arată de reprezentanții părților că nu au cereri în probațiune de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, cu consecința admiterii acțiunii și eliberarea adeverinței care să ateste vechimea în muncă, fără cheltuieli de judecată. Arată că trebuie avută în vedere practica judiciară și că singurul beneficiu al reclamantei este acela de a-i profita vârsta de pensionare nicidecum un cuantum bănesc.
Reprezentantul intimatei nu se opune admiterii recursului.
Curtea rămâne în pronunțare.
C U R T E A A supra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.1219/117/(...) reclamanta D. I. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA C.-N. și a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioada (...) - (...) se încadrează în grupa a II-a de muncă
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în respectiva perioadă a lucrat la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cu substanțe toxice de natură să-i afecteze sănătatea, secție în care nivelul noxelor a depășit nivelul maxim admis prevăzute de normele de protecție a muncii și în care a fost suprasolicitată atât fizic cât și psihic, iar pârâta nu i-a recunoscut dreptul de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă.
În drept, reclamanta a invocat prevederile O.ui M. nr.5. și art. 4 din
Scrisoarea nr.5527/(...) a Minisetrului Muncii și Protecției Sociale.
În probațiune, reclamanta a depus copia carnetului de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că este de acord ca instanța să constate că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada indicată în cererea de chemare în judecată se încadrează în grupa a II-a de muncă, motivând că nu poate elibera adeverința solicitată datorită prevederilor O.ui nr.590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modelul de întocmire și eliberare a adeverințelor și că adeverința eliberată fără conținutul prevăzut de acest ordin nu poate fi valorificată de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 2398/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-arespins acțiunea formulată de reclamanta D. I., împotriva pârâtei SC C. SA C.-N., reținându-se următoarele:
Din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada (...) - (...) în meseria de mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din O. nr.5., în vigoare până la data de (...), încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
S-a mai reținut că reclamanta a avut meseria de mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare ca fiind desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în gr a-II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și-au desfășurat activitatea.
T. a mai reținut că inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării locului de muncă al reclamantei printre cele încadrate în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată.
Prima instanță a mai reținut că, pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator trebuia să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria reclamantei și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
S-a mai reținut că lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în O. 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificărileîn carnetele de muncă, au conduc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. I.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Conform copiei carnetului de munca depus la dosarul cauzei, reclamanta a lucrat in cadrul fostei unități Î. I. C. C.-N., in funcția de mezelar, cu contract individual de munca in perioada (...)-(...).
In toata aceasta perioada, subsemnata am lucrat la secția de prelucrare a cărnii, intr-un mediu de substanțe toxice de natura a-mi afecta sănătatea. In aceasta secție nivelul noxelor a depășit constant nivelul maxim admis prevăzut de normele de protecție a muncii, motive pentru care am fost suprasolicitata atât fizic cat si psihic.
Deși activitatea desfășurata in cadrul unității parate era de natura a fi încadrata in grupa a II-a de munca, conform prevederilor O.ui M. nr. 5., aceasta activitate nu a fost recunoscuta de către parata ca fiind prestată în aceste condiții, și, in consecința, nu i-au fost acordate drepturile legale decurgând din aceasta încadrare a muncii.
Mai mult, se susține că recurenta a prestat o activitate similara cu persoanele menționate in decizia nr. 3981/(...) emisa de către parata. De asemenea, in prezent, chiar parata recunoaște ca, activitatea pe care aceasta a desfășurat-o in perioada specificata trebuia sa fie încadrata in grupa a II-a de munca.
Recurenta mai arată că nerecunoașterea activității prestate pe parcursul întregii perioade in care a fost angajata paratei ca fiind încadrată in grupa a II-a de munca, deși unor persoane care au prestat activități similare le-a fost recunoscuta aceasta munca ca fiind prestata in condiții speciale, creează o discriminare între persoane care au desfășurat activitate in același loc de munca, in aceleași condiții.
Potrivit O.ui M. nr. 5., punctul 6, "Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)»
S-a mai arătat că, potrivit Anexei 2 a O.ui M. nr. 5., activitatea desfășurata de către reclamantă in meseria de mezelar în cadrul fostei întreprinderi se încadrează in condițiile grupei a II-a de munca, in conformitate cu pozițiile nr. 107, 110, 123, 125 ale acestei anexe.
Recurenta a susținut că și in alte dosare aflate pe rolul T. C., in care foști angajați ai aceluiași parat, respectiv SC C. SA au solicitat obligarea la eliberarea unei adeverințe care sa ateste încadrarea in grupa a II-a de munca a activității prestate, s-a ajuns in situația existenței unor hotărâri irevocabile contrarii, instanța având o practica evident neunitara in acest sens:
In drept, se invocă art.299 si urm., art. 3041,312 alin.3 Cod.proc. civilă, O. M. nr. 5..
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă S. „. S. C.-N. a solicitat admiterea recursului și respingerea capătului de cerere privind obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de reclamanta D. I., în temeiul disp.art.3041
Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoareleconsiderente:
În perioada (...)-(...) și (...)- (...), pentru care recurenta solicită eliberarea de către intimată a adeverinței privind condițiile de muncă în care a lucrat, aceasta a prestat munca în calitate de mezelar la Î. de I. C. C., actuala S. „. S., conform mențiunilor efectuate de către angajator în carnetul său de muncă.
Potrivit art. 1 din O. nr. 5., în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Este adevărat că, potrivit art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Art.3 din O. nr.5., prevede însă că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere, și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Prin Decizia nr. 258/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători, a reținut că: „…. O.ui comun nr. 5. i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamant.
……………
Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.";
Art.16 alin.1 din Constituția României garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor și potrivit art.41 alin.2 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, ce includ securitatea și sănătatea salariaților, precum și prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Se reține că pentru o parte dintre salariații care au lucrat efectiv la locurile de muncă din Atelierul de mezelărie C., sau care au făcut parte din formațiile de lucru „. și „. A., activitățile desfășurate au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform deciziei nr.3981/(...) a S. „. S., depusă la dosarul de fond.
De asemenea, conform Scrisorii M.ui Muncii și Protecției Sociale nr.5511/(...), se încadrează în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate, după data de (...), la următoarele locuri de muncă: stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac, prelucrarea mațelor, topirea grăsimilor, manipularea cărnurilor infectate în unitățile subordonate M.ui Agriculturii și Alimentației.
Potrivit Scrisorii nr.5527/(...), se încadrează în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate,după data de (...), la următoarele locuri de muncă: muncitorii de la fierberea și afumarea preparatelor din carne și pește precum și cel de la abatoarele de păsări, porci și bovine, care efectuează deplumarea, eviscerarea, pârlirea și tranșarea în condiții de umiditate excesivă și temperatură ridicată.
De asemenea, în cauză recurenta a probat în recurs, prin adeverința nr.2260/(...) eliberată de S. „. S. C. că salariatului Vodă S.P., ce a lucrat în cadrul acestei societăți, în calitate de mezelar, în perioadele (...)-(...) și (...)- (...), i-a fost recunoscută de către angajator încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Curtea reține astfel că recurenta a invocat în cauză și a dovedit existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000, revenindu-i persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Având în vedere faptul că în cauză S. „. S. C. nu a probat faptul că nu a adus atingere, în mod discriminatoriu, drepturilor recurentei prin recunoașterea grupei a II-a de muncă doar unora dintre salariații care au îndeplinit o anumită funcție în cadrul unității, în aceeași perioadă de timp, se reține ca fiind fondată cererea formulată de către aceasta, de înlăturare a situației create prin discriminare.
În consecință, pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.9 și 312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta D. I. și se va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu S. C. S., pârâta fiind obligată să elibereze o adeverință din care să rezulte că reclamanta a lucrat în perioadele (...) - (...) și respectiv (...) - (...), conform cărții de muncă depuse la dosar, într-un loc de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta D. I. împotriva sentinței civile numărul 2398 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o modifică în totalitate în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. I. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA C. și în consecință:
Obligă pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că și în perioada (...) - (...) și respectiv (...) - (...) a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER N. N.
Red.C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
3 ex./(...); Jud.fond: P.U..
| ← Decizia civilă nr. 4263/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2606/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
