Decizia civilă nr. 3496/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3496/R/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C. A. -PRIN S. L. ȘI I. AL M. DE L. D. D. O. și, respectiv, de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. S. " împotriva sentinței civile nr. 1153 din 21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. R. DE T. F. DE M. "C. M. S.", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 septembrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta recurentă S. N. de
T. F. de M. „ C. M. SA.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs atât reclamantul recurent cât și pârâta recurentă au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității de reprezentant a S., a inadmisibilității și a prescripției dreptului la acțiune pe anii 2007-2008, invocată de S. C. M..
S-a admis în parte cererea reclamantului S. L. si I. al M. de L. din D. O. în numele membrului de sindicat C. A., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. C. M. SA B., și S. R. de T. F. de M. C. M. SA C. N., si în consecință, au fost obligate pârâtele la plata salariului suplimentar pentru anii 2007-2008, echivalent cu un salariu de baza de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, conform Contractului colectiv de munca, sume actualizate în funcție de rata inflației la data efectiva a plătii.
S-a respins ca fiind prescrisă cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar pentru anul 2006.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta 1este neîntemeiată în condițiile în care art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor prevede că „ organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numelemembrilor lor"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Prin sentința civilă nr.1104/LM /. a T. B. intrată în putere de lucru judecat s-a stabilit că are calitatea de reclamant salariatul membru de sindicat reprezentat și nu organizația sindicală care acționează în numele membrilor săi. S-a constatat prin această sentință că sindicatul nu are calitate procesuală proprie, ci numai calitate de reprezentant al membrilor săi.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu s-a făcut proceduraprealabilă de sesizare a comisiei mixte patronat - sindicate este nefondată, Contractul colectiv de muncă neprevăzând această procedură prealabilă pentru ca părțile să se poată adresa instanței.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2007, 2008 pentru că am fi în prezența unui conflict de drepturi prescriptibil în termen de 6 luni de lanașterea dreptului la acțiune și nu a unei acțiuni în plata unor drepturi salariale este nefondată pentru următoarele:
Legea nr.168/1999 și Codul muncii actual utilizează terminologia „conflict de muncă";, după caz, „ de drepturi"; și „de interese";.
Obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială
și se aplică în cauză ca atare, dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani. Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art.155 Codul muncii se compune din salariul de bază., indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Ori câtă vreme, salariul suplimentar este prevăzut în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani prev. de art.283 lit. c din Codul muncii.
Ceea ce este însă prescris în speță, sunt drepturile salariale pentru anul
2006, care a depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c
Codul muncii pentru că acțiunea pentru plata drepturilor salariale a fost introdusă în 16 decembrie 2000, deci peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. M. - R. de T.
F. M. „. M. S. conformitate cu dispozițiile art.30 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2007-2008 pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de A., luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor.
În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Prin noțiunea de „. se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății. Reclamantul nu se poate apăra, că nu a obținut , pentru că în urma activității ce a desfășurat-o a obținut venituri. În acest text din CCM, se arată modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului, astfel că apărarea pârâtei, în sensul că nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu pot fi avute în vedere, întrucât o asemenea împrejurare nu o exonerează de obligația stabilită în sarcina sa prin contractele colective de muncă pe anii 2007-2009, contracte care dau naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au semnat, deci inclusivîn sarcina pârâtei, care are obligația să asigure fondurile necesare pentru respectare tuturor obligațiilor asumate și stabilite în sarcina lor.
Ca urmare, instanța având în vedere aceste considerente și constatând îndeplinite prevederile art.161 și urm. Codul muncii, art.30 din CCM pe anii
2007-2010, a admis acțiunea și a obligat pârâtele, în solidar, să plătească membrilor de sindicat semnatari ai prezentei acțiuni câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, pe anii 2007-2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul C. A., prin S. L. și I.al M. de L. din D. O. și pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. S."
1. Prin recursul formulat, S. L. și I. al M. de L. din D. O., în numelemembrului de sindicat C. A., a solicitat admiterea în parte a recursului,modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2006 și acordării drepturilor solicitate și pentru acest an.
Reclamantul formulează critici doar în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției la acțiune pentru anul 2006, aspect cu privire la care învederează că a fost soluționat de către prima instanță cu încălcarea dispozițiilor legale, aceasta în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată pe rolul tribunalului B. la data de (...), iar nu la data de 16 decembrie 2000, cum eronat a reținut tribunalul.
2. Prin recursul propriu, pârâta S. N. de T. F. de M. "C. - M." S. a solicitat admiterea recursului, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant, în numele membrului de sindicat C. A., ca nefondată.
Recurenta consideră că, în cauză, dreptul material la acțiune este prescris, fiind incidente dispozițiile art. 283 al. 1 lit. e din Codul Muncii, care reglementează termenul de prescripție de 6 luni, iar nu dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c din codul
Muncii, privitoare la termenul de prescripție de 3 ani.
Invocă, în esență, faptul că salariul suplimentar nu poate fi acordat în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM, rezultând că plata sa nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Drepturile solicitate au fost stipulate în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2007-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. În anii 2008 și 2009 veniturile proprii ale societății nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor obligatorii, fiind de notorietate că anii fiscali în cauză au fost încheiați în pierdere.
Prin întâmpinarea formulată (f. 19-23), reclamantul S. L. și I. al M. de L. din D. C. O. a solicitat respingerea recursului formulat de către societatea pârâtă ca nefondat, cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În data de (...), recurenta pârâtă S. N. de T. F. de M. C. M. S. a depus ladosarul cauzei întâmpinare (f. 33-36), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant în numele membrului de sindicat C. A. În susținereaîntâmpinării, societatea recurentă reiterează apărările invocate prin memoriul de recurs.
Reclamantul S. L. și I. al M. de L. din D. C. O. a depus la dosar și un „. laîntâmpinare"; (f. 48-50).
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea sentinței recurate în limitele recursului și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA, Curtea reține că deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, are calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 18 alin 1 din HG nr. 584/1998 potrivit cărora :"; C.F.R. îșistabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care include subvențiile, alocațiile și compensațiile de la bugetul de stat și care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.";
De asemenea, recurenta a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. S. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin.(3) din HG 584/1998 are statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art.43 din Legea 31/1990.
În plus, conform art.6 alin. 2 pct.10 din același act normativ S. N. de T. F. de C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații salariului suplimentar este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, Curtea constată că dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevăd că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente și, reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Cum în cauză este incident termenul de prescripție de 3 ani, iar acțiunea a fost introdusă de către reclamant la data (...), iar nu la data de 16 decembrie
2000, cum eronat a reținut tribunalul, Curtea constată că termenul de prescripție pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2006, începe să curgă de la data de (...) și se împlinește la data de (...). În acest context, în privința solicitării reclamantului de acordare a salariului suplimentar aferent anului 2006 nu se poate reține că a intervenit prescripția.
În mod corect a soluționat instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat- sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, Curtea notează că potrivit art. 243 alin. 1 din
Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 30 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 31 din CCM care face trimitere la criteriile de acordare a salariului suplimentar, prevăzute în anexa 6, din care rezultă că plata dreptului este obligatorie, cu excepția unor situații care țin de conduita disciplinară a salariaților.
Se reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul pârâtei S. N. de transport F. de M. „. M. S. ca nefondat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 312. al.1,3 Cod de procedură civilă va admite recursul declarat de reclamantul S. L. și I. al M. de L. din D. O. în numele membrului de sindicat C. A. și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la plata salariului suplimentar aferent anului 2006 și va obliga pârâtele la plata în favoarea membrului de sindicat C. A. a salariului suplimentar aferent anului
2006.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Ca părți căzute în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtele vor fi obligate la plata sumei de 1000 de lei, cheltuieli de judecată suportate de reclamant, constând în onorariu de avocat (fila 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. ȘI I. AL M. DE L. D. D. O. împotriva sentinței civile numărul 1153 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte și, în consecință:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la plata salariului suplimentar aferent anului 2006.
Obligă pârâtele la plata în favoarea membrului de sindicat C. A. a salariului suplimentar aferent anului 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C.
M. S." împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe intimat S. N. DE T. F. DE M. "C. M. S." și S. R. DE T. F. DE M. „.
M. S. să plătească recurentului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE
JUDECĂTORI G REFIER L . D. D. G.
S. D.
C. M.
Red./dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 3292/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 53/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
