Decizia civilă nr. 3551/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 3551/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 956 din 13 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. N.
1 M. - S. Ș. CU C. I-V. N. 4 M., Ș. CU C. I-V. N. 2 M. - S. Ș. CU C. I-V. N. 3 M., C.
LOCAL M., P. C. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat P. C. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 956 din 13 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. F. P.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din În- vățământ M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 1 Moisei - S. Ș. cu clasele I-V. nr. 4 M., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 Moisei - S. Ș. cu clasele I-V. nr. 3 M., Consiliul Local Moisei, P. comunei M. și M. F. P. B. și a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de P. comunei M. în contradictoriu cu M. Fi- nanțelor P. în consecință:
Au fost obligați pârâții să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: S. I., C. N., T. A., C. S., C. V., T. A. și T. V. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/ 1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea 128/ 1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să asigure sumele necesare plății drepturilor salariale stabilite prin prezenta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat indicați în petitul acțiunii introductive, au împuterni- cit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, să pro- moveze prezenta acțiune.
D. adeverințele eliberate de unitățile școlare rezultă că membrii de sindi- cat, au o vechime în învățământ după cum urmează: S. I. - 33 ani, Coman N. -
36 ani, T. I. A. - 36ani, C. S. - 34 ani, C. V. - 34 ani, T. G. A. - 37 ani, T. V. - 34 ani.
Aceste mențiuni se coroborează cu datele din carnetele de muncă ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar be- neficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe su- plimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învăță- mânt.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o crește- re a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespun- zător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a
Legii nr. 330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime ca- re îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă, așa cum reiese din a- deverința depusă la fila 9 din dosar, emisă de unitatea școlară pârâtă, începând de la data de (...) aceste tranșe nu le-au mai fost acordate.
Nici ceilalți pârâți, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantu- lui privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr. 128/1997 cu modificările la zi este întemeiată cu începere de la data de (...) data de la care nu li s-a mai acordat și, în consecință, a admis conform dispozitivului, iar ca o consecință a admiterii acțiunii principale s-a admis și cererea de chemare în garanție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că față de acest pârât se justifică o astfel de calitate raportat la prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul - chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii obligării M.ui F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S. L. din Î. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică și invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
În sensul celor de mai sus, învederează instanței faptul ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,
Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 septembrie 2011 P. C. M. a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea în întregime a sentinței atacate, pentru a face posibilă achitarea diferențelor salariale cuvenite angajaților Școlii Generale nr.1 M..
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâților C. Local M., P. C. M. și Ministerul Finanțelor Publice, alături de unitățile școlare, la plata tranșelor suplimentare prevăzute de art. 50 din Legea nr. 128/1997, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, însă cum recurentul pârât nu are calitatea de angajator al membrilor de sindicat, acestuia nu îi revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din C.Muncii privitoare la plata directă a salariilor prevăzute de contractul individual de muncă.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale.
În condițiile în care membrii de sindicat reprezentați în cauză de către reclamantul sindicat sunt angajați ai pârâtelor Ș. cu cls. I-V. nr. 1 M. și Ș. cu cls.
I-V. nr. 2 M., se constată că aceștia nu au raporturi de muncă cu pârâtul recurent.
Având în vedere atribuțiile recurentului, anterior menționate, se constată ca în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume plata directă către cadrele didactice a tranșelor suplimentare de vechime, plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
Referitor la cererea de chemare în garanție a recurentului Ministerul
Finanțelor Publice, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea din proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor
Publice astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din
Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul P. C. M. și chematul în garanție M.ui F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul - chemat în garanție Ministerul
Finanțelor Publice prin D. M. împotriva Sentinței civile nr. 956 din 13 mai 2011 a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P. C. M. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011.
PREȘED.TE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. V.
| ← Decizia civilă nr. 2945/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2490/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
