Decizia civilă nr. 3560/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3560/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 2235 din 2 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. „. M. T. și C. LOCAL AL M. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat av. G. P. și reprezentantul pârâtului intimat C. Local al
M. T., cons. jur. P. C., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2235 din 2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Local al municipiului T.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții V. V.,
S. C., I. L., P. A., I. I., M. C., H. M., V. D., C. M., M. E., P. F., F. D., M. E., A. H.,
C. M., N. R., G. O., T. R., M. I., M. C., S. A., C. L., P. C., A. C., B. S., T. G. și B. A. prin S. L. AL Î. P. C.EAN, în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. „. M. și C. LOCAL AL M. T.
Pârâta de rândul 1 a fost obligată, în calitate de angajator, la calcularea
și la plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G.ului nr.15/2008, pentru reclamanții membri de sindicat, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective, după cum urmează: - pentru reclamanții V. V., S. C., I. L., P. A., I. I., M. C., H. M., V. D., C. M., M. E., P. F., F. D., M. E., A. H., C. M., N. R., G. O., T.
R., M. I., M. C., S. A. și C. L., pentru perioada (...)-(...); - pentru reclamanții P. C., A. C., B. S. și T. G., pentru perioada (...)-(...); - pentru reclamanta B. A., pentru perioada (...)-(...).
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
Pârâtul de rândul 2 a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al municipiului T. în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. a F. P. C., chematul în garanție fiind obligat la suplimentarea sumelor acordate prin bugetul de stat, necesare pentru plata drepturilor recunoscute prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamanții au fost angajați ai pârâtei Ș. cu clasele I-V. „T. M..
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la
400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ
50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul
2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), publicată în M.O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.15/2008.
Prin D. nr. 842/(...), publicată în M.O. nr. 464/(...), Partea I, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O. nr.
15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr.
151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea
Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept,potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
S-a reținut că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr. 4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul aapreciat că O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.
84/1995 a învățământului, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 15/2008 către reclamanții membri de sindicat.
Procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la
C. E. a D. O., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Cât privește prejudiciul suferit de reclamanți, practica C.E.D.O. a stabilit cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (cauza Tarik c. României, cauza Șerbănescu c. României).
În conformitate cu această practică, se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin L. nr. 2..
Prin urmare, tribunalul a apreciat că demersurile legislative ale G.ului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene ale D. O., iar conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, în caz de neconcordanțe între tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului și legile interne, prevalează reglementările internaționale.
T. a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr. 3. și nr. 4. sunt lipsite de efect juridic, chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dată fiind abrogarea acestora, potrivit art. 48 pct. 16 din Capitolul VI al Legii cadru nr. 330/2009.
Pârâtul C. Local al municipiului T. a formulat cerere de chemare în garanție a M.ui F. P., solicitând ca în cazul în care va fi obligat la alocarea sumelor, ministerul să fie obligat la suplimentarea sumelor acordate prin bugetul de stat.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995 și art. 104 alin. 2 din L. nr. 1/2011 redate mai sus, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, dar din fonduri alocate de la bugetul de stat. A., sumele de bani necesare pentru plata drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre trebuie alocate de la bugetul de stat.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct. 6 și pct. 12 din
H.G. nr.34/2009, Ministerul Finanțelor Publice are printre atribuții șielaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, respectiv aprobarea, în condițiile legii, a deschiderii de credite bugetare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. și, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, obligarea acestuia la suplimentarea sumelor acordate prin bugetul de stat, necesare pentru plata primelor de vacanță obiect al prezentei cauze.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs chematul în garanție M INISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. G. A F. P. C. prin care a solicitat modificarea sentinței și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în garanție formulata de C. Local T.
S-a arătat că rolul esențial în procesul bugetar și in execuția de casa bugetară revine G.ului respectiv P., potrivit art.17 alin 1 din L. nr. 5. privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G.ului la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Pentru ca Ministerul Finanțelor Publice sa adopte un proiect de rectificare a bugetului trebuie mai întâi ca ordonatorul principal de credite, M.
E., C. si Î., sa procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului in care sa includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate in prezenta cauza.
Procedura privind elaborarea si adoptarea legilor de rectificare anuale, reglementata de L. nr. 5. privind finanțele publice, presupune conform art. 15 al. 1, întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii având obligația sa prevadă si mijloacele necesare pentru creșterea cheltuielilor. De asemenea, inițiatorul trebuie sa elaboreze fisa financiara care însoțește expunerea motivelor pentru care solicita majorarea cheltuielilor aprobate prin buget.
In asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M.ui F. P., in nume propriu, echivalează cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu
(si nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi bănești acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.l4 din L. nr.5. privind finanțele publice.
Pe de alta parte, potrivit art. 20 si 21 din aceeași lege sus menționata,
Ministerul Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite, aceasta calitate având-o ministrul, respectiv conducătorul M.ui E. C. si Î..
Totodată, nu s-a ținut cont de faptul ca bugetul a fost deja adoptat. iar conform art.4 alin 1 si alin 2 din L. nr. 5., legea bugetara anuala prevede si autorizează pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile, prin buget, in cadrul cărora se angajează, se ordonanțează si se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maxima care nu poate fi depășită.
M. Economiei si F. nu poate fi obligat sa vireze sumele solicitare, atâta timp cat acestea nu au fost aprobate prin legea bugetara anuala. L. bugetara anuala poate fi modificata in cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare (conform art.6 din L. sus menționata), legi care, potrivit art. 17 alin
1. sunt elaborate de G. în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta și adoptate de parlamentul R.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea în proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor
Publice astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din L. nr. 5., respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din
Hotărârea G.ului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul C. Local al M. T. și chematul în garanție M.ui F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G.ului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al M. T.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2235 din 2 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al municipiului T. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:A.G. C.
| ← Decizia civilă nr. 3968/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1419/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
