Decizia civilă nr. 3567/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3567/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 2734 din 30 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Precup Fabiola și reprezentantul pârâtei intimate cons. jur. Papp I., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a formulat și înregistrat întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantei recurente, care depune la dosar practică judiciară și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, pentru considerentele expuse prin memoriul de recurs. F. cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu se opune admiterii recursului, însă precizează că adeverința solicitată nu poate fi eliberată întrucât în O.G. nr. 590/2008 se prezintă un model de adeverință ce nu poate fi completat deoarece în arhiva societății nu există documentația necesară, însă dacă instanța constată că reclamanta se încadrează în grupa a II-a de muncă
și dispune obligarea la eliberarea adeverinței solicitate, se va conforma acestei dispoziții.
C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 2734 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta I. C. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă ale reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada (...) - (...) în meseria de mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din Ordinul nr.50/1990 în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamanta a avut meseria de mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în gr a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și-au desfășurat activitatea.
În speța de față, reclamanta a fost încadrată în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în Ordinul 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamanta a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. C. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, pentru perioadele (...)-(...) și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs în situația opunerii la admiterea prezentului.
În motivarea recursului a arătat că sunt aplicabile prevederile art. 304 pct.9 C. proc. civ, art. 4 din scrisoarea nr. 5527/(...) a Ministrului Muncii și Protecției Sociale care completează Ordinul M.ui Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990 și inclusiv acest ordin.
Reclamanta a fost angajată ca mezelar, la Î. de industria cărnii C., întreprindere care s-a transformat în S. C. S.
În toată această perioadă, ca mezelar, a lucrat în congelator, la temperaturi foarte scăzute.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că nu ar fi îndreptățită pe motiv că nu are acte doveditoare.
Pârâta deține un tabel cu persoanele care au beneficiat de încadrare în grupa a II-a I de muncă, tabel pe care a regăsit o parte din colegii care au lucrat în aceleași locuri cu reclamanta.
Consideră că nu poate fi aplicat un regim discriminatoriu din partea pârâtei prin înscrierea doar a unora din persoanele care au lucrat în grupa a II- a de muncă și a altora nu.
Arată că pe lângă cei înscriși în aceste tabele și alți colegi au beneficiat de recunoașterea grupei a II-a de muncă atât prin adeverințele eliberate de pârâtă, cât și pe baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Cu toate că reclamanta a lucrat în toată perioada menționată mai sus la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cu temperaturi foarte scăzute, de natură să-i afecteze sănătatea, într-un loc de muncă unde a fost suprasolicitată atât fizic cât și psihic, iar activitatea a desfășurat-o 100% din programul de lucru în acest mediu, societatea la care a lucrat nu a recunoscut dreptul acesteia de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă, și nu a menționat această grupă în cartea de muncă.
Activitatea desfășurată în grupa a II - a de muncă se încadrează la art. 4 din scrisoarea nr. 5527/(...) a Ministrului Muncii și Protecției Sociale care completează Ordinul M.ui Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990. Prin Ordinul nr. 50/1990 al M.ui Muncii și Ocrotirilor Sociale emis în aplicarea Decretului-Lege nr. 68/1990, s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupele 1 și a II-a de muncă în vederea pensionării, de aceste prevederi beneficiind, potrivit art. 3 al acestui ordin, personalul aflat în activitate la data intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 68/1990, adică la 1 februarie 1990.
În art. 3 din Ordinul 50/1990 se arată că beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, control ori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personale care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Cu toate că s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a înscrie grupa a II-a de muncă în cartea de muncă a reclamantei pentru perioada menționată mai sus sau să emită o adeverință care să ateste că a lucrat în grupa a II-a de muncă, aceasta a refuzat să facă acest lucru, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință care să ateste că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Pârâta SC C. SA C.-N. prin întâmpinare (f.8-9) a arătat că este de acord cu admiterea recursului în cazul în care instanța constată că perioada lucrată de reclamantă în perioada (...) - (...) se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării), „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că
„încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa
II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul nr.
50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada (...)-(...) recurenta a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamanta a depus în probațiune copia carnetului de muncă (filele 5-21 dosar fond) și Decizia nr. 3981/(...) emisă de pârâtă (filele 29-33 dosar fond) prin care s-au nominalizat persoane care se încadrează în grupa a II-a de muncă din cadrul societății. În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamanta (care a fost asistată de avocat) nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), Curtea apreciază că în mod corect a apreciat tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamanta a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, deși s-a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă în baza art. 4 din Scrisoarea nr. 5527/(...) a M.ui Muncii și Protecției Sociale, acest înscris nu a fost depus la dosar.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 C.pr.civ.,reclamanta nu ar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de aordona din oficiu probe pe care nu le-a propus și administrat la fondul cauzei.
Poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamanta a fost nominalizată printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de aceasta se încadrează în grupa a II-a de muncă, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că tribunalul nu se putea pronunța decât în raport de probele administrate în prezenta cauză (fiind fără relevanță, din această perspectivă, că în alte cauze s-au admis astfel de acțiuni), în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 2734 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. U.
| ← Decizia civilă nr. 709/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1625/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
