Decizia civilă nr. 3606/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3606/R/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1787 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. M., și pe pârâtul intimat C. J. S., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 10 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1787/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. J. S.
A fost respinsă excepția prescripției acțiunii invocata de paratul C. J. S.
A fost admisă in parte acțiunea precizata formulata de reclamanta C. M., împotriva paratei D. G. de A. S. si P. C. S., si in consecința a fost obligată parata
DGASPC S. la plata sumei de 7.901 lei brut, reprezentând contravaloarea orelor lucrate de reclamanta in zilele de sâmbăta si duminica, precum si in zilele de sărbători legale in perioada (...)-(...).
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de munca.
A fost obligată parata DGASPC S. la plata către reclamanta a sumei de
1.303,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecata
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei 2 la plata sporului de 1. pentru orele de muncă prestate sâmbătă,duminică și în sărbători legale și de sporul 75% - 1. din salariul de bază, pentru condiții periculoase, începând cu (...) și până la data modificării/abrogării Contractul Colectiv de M. nr. 5. din (...).
Asupra cauzei de față tribunalul a reținut următoarele:
În legătură cu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei 1 C. J. S., se reține că, într-adevăr și-a încheiat contractul individual de muncă cu pârâta 2.
Or, angajatorului revine obligația plății drepturilor salariale, conform art.155 și următoarele din Codul M.,astfel că urmează a fi admisă excepția invocată de pârâta 1, respingând acțiunea față de aceasta.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei se reține că potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c din Codul M.,cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, acțiunea fiind introdusă la data de (...) așa cum s-a menționat în (f.1), astfel că pretențiile se încadrează în perioada prescripției de 3 ani, motiv pentru care a fost respinsă această prescripție.
Pe fondul cauzei s-a reținut că din pontajele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale.
Pârâta 2 nu a dovedit că orele de muncă prestate în aceste zile au fost compensate cu timp liber, conform art.119 din Codul M. sau că ar fi fost plătite prin adăugarea unui spor de până la 75% din salariul de bază,conform dispozițiilor art.120 din aceeași lege.
Nu au fost respectate nici prevederile art.135- 137 din legea menționată, care prevede că în unitățile sanitare unde activitate nu poate fi întreruptă, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, se acordă timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau va fi achitat un spor de angajator de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Conform prevederilor contractului individual de muncă a reclamantei de la litera H, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi , 40 ore pe săptămână, iar repartizarea programului de lucru se face conform planificări lunare.
În notele de ședință din data de 20 septembrie 2010,reclamantul a precizat că pretențiile sale se referă la perioada (...) - (...) data intrării în vigoarea a Colectiv de M. nr.5. din (...) și pentru perioada ulterioară datei de (...),prima perioadă referind-se la sporul pentru compensarea muncii prestate în zilele de sâmbătă și duminica,conform art.120 alin.2 din Codul M., solicitând un spor de
1..
Pentru a doua perioadă menționată se arată că sunt incidente potrivit art.90 alin.1 din Codul M..
De asemenea, instanța a constatat că art.41 alin.3 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pentru anii 2007 - 2010 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrată la M. M., S. S. și F. cu nr.2895/21/(...), publicată în Monitorul Oficial parte a V a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007 prevede printre sporurile minime ce se acordă pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu a fost compensate corespunzător cu orele libere plătite se acordă un spor de 1. din salariul de bază.
La cererea reclamantei instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile.
Din raportul depus de expert la dosarul cauzei, rezultă că angajatorul pârât nu a compensat cu timp liber corespunzător, timpul de lucru prestat de reclamantă în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, nerespectând prevederile art.135 și art.137 alin.2 din Codul M., respectiv potrivit art.41 alin.3 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007 -
2010,stabilind că nu a fost plătite aceste ore cu un spor de 1., așa cum prevede art.137 alin.1 din Codul M..
Suma datorată de angajatorul - pârât pentru perioada (...) - (...), data intrării în vigoare a Contractul Colectiv de M. menționat, așa cum a solicitat și reclamanta este de 7.901 lei, conform situației la raportul de expertiză.
În privința capătului de cerere referitor la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă instanța a reținut că în contractul individual de muncă a reclamantei la litera G pct.1 se prevede că activitatea se desfășoară în condiții grele, vătămătoare sau periculoase,potrivi Legii nr.31/1991.
Rezultă că pârâtele, respectiv angajatorul și salariatul au convenit chiar la data încheierii contractului individual de muncă asupra faptului că activitateareclamantei se va desfășura în condiții grele, vătămătoare sau periculoase stabilind sporurile prevăzute la lit. J din contractul național.
Acordarea acestor sporuri a fost reglementată de H. care la art. 8 prevede categoriile de sporuri care pot fi acordate.
M. M., S. S. și F. prin avizul nr.1157/(...) și Ministerul Sănătății prin avizul nr.2281/(...) completat Regulamentul privind sporurile din speță.
În aceste acte normative însă nu s-a prevăzut posibilitatea acordării sporului solicitat de personalul din centrele îngrijire și asistență pentru persoanele cu handicap cum este unitatea pârâtă angajatoare.
Pentru aceste considerente capătul de cerere privind sporul pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă a fost respins.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă pârâta D. G. de A. S. și
P. C. S. a fost obligată la plata sumei de 1.303,40 lei, respectiv cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. a declarat recursprin care a solicitat în modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației sale deplată a sumei de 7901 lei.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta în calitate de asistent medical în cadrul Complexului de S. S. pentru Persoane Adulte cu Handicap C., în prezent Centrul de Î. și A. pentru Persoane Adulte cu Handicap C. dat fiind specificul unității, în perioada (...)-(...) a prestat munca în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale, în cadrul programului normal de lucru.
Repartizarea programului de lucru se face conform planificării, lunare, respectiv 40 de ore pe săptămână în ture de câte 12 ore (tura de zi de la ora 7,00 la ora 19,00 și tura de noapte de la ora 19,00 la ora 7,00 dimineața).
Potrivit prevederilor art.132 alin.2 și 2 din Codul muncii repausul săptămânal se acordă în 2 zile consecutiv, de regulă sâmbăta și duminica, iar în situația în care, repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia desfășurarea normală a activității, repausul poate fi acordat și în alte zile.
Din planificările depuse la dosarul cauzei reiese că aceasta a beneficiat de zilele libere corespunzătoare prevăzute de lege.
În ceea ce privește zilele de sărbătoare se asigură compensarea cu timp liber corespunzător numai în cazul în care din motive justificate, nu se acordă zile libere salariații beneficiază de un spor la salariul de bază de 1..
Or, și pentru munca prestată în aceste zile reclamanta a beneficiat de zile libere, conform planificărilor menționate mai sus.
Reclamanta C. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Deși pârâta recurentă a susținut că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.132 alin.2 și art.137 Codul muncii, acordând reclamantei repausul săptămânal în alte zile, respectiv compensând cu timp liber zilele de sărbătoare legale în care reclamanta a prestat activitate, Curtea constată că nu a dovedit această apărare contrar prevederilor art.287 Codul muncii, care impun angajatorului sarcina probei în conflictele de muncă.
În acest sens, Curtea observă că recurenta pârâtă a depus la fondul cauzei extrase din foile colective de prezență (pontaj), însă, în absența indicării concrete și punctuale a momentului când reclamantei i-a fost acordat repausul săptămânal sau i s-a compensat cu timp liber sărbătorile legale în care a prestat activitate nu este posibilă verificarea acestor apărări .
O atare apărare, formulată în termeni generali, fără referiri concrete la starea de fapt dedusă judecății pune instanța în imposibilitatea de a realizacontrolul judiciar al hotărârii atacate ceea ce, în cele din urmă sancționează chiar conduita pârâtei obligată să își probeze criticile, atât ca angajator cât și ca recurentă.
Cum nu s-a dovedit respectarea obligațiilor stabilite de art.132 alin.2 și art.137 alin.1 Codul muncii, în mod just a făcut prima instanță aplicarea art.132 alin.3 și art.137 alin.2 Codul muncii, care recunosc salariaților acordarea de compensații pentru neefectuarea repausului săptămânal și a sărbătorilor legale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care în baza art.274
C.pr.civ., va fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1364 lei, reprezentând onorariu avocațial (filele 18-19).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1787 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei C. M. suma de 1364 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.Balasz A.
| ← Decizia civilă nr. 4952/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3336/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
