Decizia civilă nr. 3647/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3647/R/2011
Ședința publică din data de 19 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 2698 din 26 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. M. C.-N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 19 octombrie 2011, pârâtul intimat a formulat
și înregistrat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2698 din 26 mai 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform Referatului privind propunerea de emitere a actului administrativ de modificare a art. 2 din D. nr. 1350/(...) reclamanta este angajata pârâtului în funcția de inspector de specialitate S, grad profesional II, gradația 5 la D. de I. și T. L. C.-N. În luna decembrie 2009 salariul de bază al reclamantei era de 1568 lei care se adăugau următoarele sporuri: spor de vechime în muncă, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de toxicitate în cuantum de 92 lei, egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (f.16).
Pârâtul a emis apoi D. nr. 3273/(...) prin care salariul de bază în cuantum de 1153 lei cuprindea doar sporul de vechime în muncă și sporul pentru condiții periculoase în cuantum de 92 lei, egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. Prin această dispoziție s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, sporuri care au fost stabilite și acordate anterior lunii decembrie 2009 (f.15).
Potrivit art. 157 alin.2 din Codul M. sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetelefondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În baza acestei prerogative statul, prin instituțiile sale, poate stabili și diferenția indemnizațiile și salariile de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar. În acest sens legiuitorul este în drept să instituie modalități de salarizare în funcție de categoriile de personal și de importanța socială a muncii, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
Astfel, în virtutea acestor prerogative, la data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 762 L. nr. 330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit prevederilor art. 3 lit.";c"; din această lege sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin hotărâri judecătorești,prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.
Așa cum rezultă din prevederile art. 22 și art. 23 alin. 1 din lege sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de bază sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși
30% din suma salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază sau a îndemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
În anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.
Ulterior, la data de (...), după publicarea L. nr. 3. în Monitorul Oficial, salariații aparatului de specialitate precum și salariații serviciilor publice înființate în subordinea Consiliului Local C.-N. încadrați cu contract individual de muncă și pârâtul au încheiat Contractul colectiv de muncă la nivel de instituție nr. 2., înregistrat la D. C. la data de (...), contract care prevede la art. 16 alin. 5 literele „d"; și „e"; că pe lângă sporurile de bază, salariații vor beneficia și de sporul de fidelitate și de loialitate față de instituție în diferite procente, în funcție de vechime în instituție și de neaplicarea unei sancțiuni și de sporul de dispozitiv în cuantum de 25% pentru protecția civilă și P., poliția comunitară, serviciul voluntar pentru situații de urgență și dispeceratele pentru intervenții pe timp de iarnă.
Conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu au fost luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale mai sus amintite au fost emise Ordinele nr. 42/(...) și nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Astfel, potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2 .
Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost negociate după publicarea L. nr.3. în Monitorul Oficial, și ca atare aceste reglementări exced prevederilor acestei Legi-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al reclamantei, deoarece contravin și prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 care arată că, nu pot fi negociate prin contracte colective de muncă la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum s-a arătat anterior, în anexa I/3 din L. nr.3. cele două sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „ Bază";.
Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 1011/(...), nr. 1250/(...)
și 1280/(...) asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.
5, art. 50 lit. b din L.-cadru nr. 3. și art. 16 alin.1 si 2 din Ordonanța de U. a G. nr. 1. ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
Recalcularea drepturilor salariale prin includerea sporurilor în salariul de bază a personalului plătit din fonduri publice nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 283 și următoarele Codul
M., având în vedere că ingerința statului a fost prevăzută printr-un act normativ cu putere de lege, a existat un scop legitim pentru recalcularea drepturilor salariale ale reclamantului-reglementarea salarizării unitare a tuturor categoriilor de personal plătite din fonduri publice conform importanței, răspunderii, complexității activității și nivelul studiilor necesare pentru desfășurarea activității-și că măsura luată nu a atins substanța drepturilor salariale cuvenite reclamantului, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea întrucât, D. nr.
3277/(...) pentru modificarea Dispoziției nr. 1345/(...), a fost emisă în mod legal în conformitate cu prevederile art.30 alin.1 și 2 din L. nr. 3., O.U.G. nr. 1. și art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. F. cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. M. solicitând în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ., modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și a anulării Dispoziției P. municipiului C.-N. nr. 3273/(...), ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta consideră că în mod eronat tribunalul a reținut că cererea nu este fondată rezumându-se, în esență, la motive în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, primul motiv pe care înțelege să îl invoce în susținerea recursului se refera la faptul ca, din oficiu, instanța de fond a cercetat legalitatea acelor clauze din contractul colectiv de munca ce privesc sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, prevalându-se de disp. art. 10 din OUG nr. 1., în opinia instanței de fond, este obligația magistratului să se pronunțe asupra legalității acordului colectiv, în acest sens arătând ca acordarea sporului de dispozitiv și a celui de stabilitate este lipsita de temei legal, fiind în contradicție cu dispozițiile legale cu aplicabilitate în cauza.
Consideră ca interpretarea instanței de fond în argumentarea soluției de constatare a nelegalității acordării sporului de dispozitiv și de stabilitate contravine prevederilor legale în vigoare.
În acest sens, arată ca, în conformitate cu disp. art. 41 alin. 5 din Constituția României, preluate și în art. 236 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere.
Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Contractul colectiv de muncă liber negociat devine obligatoriu, produce efecte asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabil și față de autoritățile publice, astfel cum rezulta din dispozițiilor art. 969 C. Civ și dispozițiilor art. 7 din L. nr. 130/1996.
Din coroborarea dispozițiilor art. 8 și 12 ale L. nr. 130/1996 rezultă în mod categoric faptul ca stabilirea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din instituțiile bugetare, ca urmare a încheierii contractelor colective de muncă, se circumscrie următoarelor aspecte: în primul rând, privitor la drepturile stabilite prin dispoziții legale, contractul colectiv de munca nu poate decât să reitereze aceste drepturi, fără a putea modifica în vreun fel condițiile de acordare și cuantumul acestora; în al doilea rând, în afara drepturilor salariale legale, prin contractul colectiv de munca, ca urmare a negocierilor colective, pot fi prevăzute și alte drepturi de natură salarială, fie că sunt prevăzute de dispozițiile legale în favoarea altor categorii de personal, fie că sunt anume reglementate prin dispozițiile contractuale.
A susține caracterul ilegal al unor asemenea clauze, reprezintă o interpretare nejustificată, căci ceea ce se prevede expres este că nu se pot negocia doar clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin acte normative, textele vizate neinterzicând nici în mod expres, nici în raport de modul de formulare, acordarea altor drepturi.
De altfel, practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (a se vedea decizia nr. 380/2004 și decizia nr. 46/2008) a concluzionat faptul ca toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii.
Salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementata de disp. art. 155 și urm. din L. nr. 53/2003, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de baza, stabilit conform legii și o parte variabila, constând în sporuri și alte drepturi suplimentare. Mai mult, interpretarea „per a contrario"; permite concluzia posibilității negocierii altor clauze. Căci dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negociere colectivă, ar fi făcut-o în mod expres și justificat.
Într-adevăr, drepturile de care beneficiază personalul contractual sunt prevăzute expres în legile aplicabile acestora și aceste drepturi prevăzute expres nu pot forma obiectul unor negocieri, însă, în situația în care prin alte acte normative, legiuitorul a conferit posibilitatea de a beneficia și de alte drepturi ce nu sunt în mod expres reglementate, nu se poate susține că acordarea lor în urma negocierilor și plata acestora este nelegală, atât timp cât însuși legiuitorul a acordat posibilitatea de a negocia prin contracte încheiate la nivelul instituțiilor buget are a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordării sau cuantumului în mod expres de vreo altă prevedere legală aplicabilă.
În susținerea argumentelor de mai sus, înțelege să invoce motivele cuprinse în instrumentul de motivare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1., la S. 2 - M. emiterii actului normativ, punctul 2 - Schimbări preconizate -, unde se precizează că
„Prin prezentul proiect s-a reglementat expres obligativitatea menținerii contractelor colective de muncă până la data expirării lor, s-a stabilit concret modul de încadrare și salarizare a personalului din cadrul sectorului bugetar și alte aspecte generate de aplicarea legii unitare de salarizare. A. reglementări vizează următoarele aspecte: recunoașterea caracterului obligatoriu al contractelor colective de muncă legal încheiate; salarizarea, pentru viitor, după împlinirea termenelor contractelor și acordurilor colective de muncă ale personalului încadrat și salarizat în prezent în temeiul acestora; modul de realizare a reîncadrării întregului personal din sectorul bugetar potrivit prevederilor arte 30 din lege ...";.
Un argument în plus îl oferă C. Organizației Internaționale a M. nr.
154/1981 privind promovarea negocierii colective ratificată de către R. prin L. nr.
1..
Astfel, nu trebuie omise dispozițiile articolului 5 al Convenției care impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție, iar negocierea să se poate purta asupra fixării condițiilor de muncă și angajării și/sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor. Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor acesteia.
În ceea ce privește retroactivitatea actului administrativ contestat, a arătat în cuprinsul cererii ca dispoziția atacata are la bază A. nr. 386/R/(...) a Agenției
Județene de P. S. C. și prevederile art. 3 alin. (5) din Ordinul comun al M. M., F.
și P. S. și al M. F. P. nr. 32/42/(...), precum și D. P. municipiului C.-N. nr.
2142/(...).
Ori, în condițiile în care Ordinul nr. 32/42/(...) (ce constituia temeiul legal al actului atacat) a fost abrogat în mod expres prin dispozițiilor art. 3 din Ordinul nr. 727/(...) al M. M., F. și P. S., la momentul emiterii dispoziției atacate acesta nu mai putea fi invocat ca și temei legal.
Mai mult decât atât, Sentința civilă nr. 239/(...), pronunțată în dosarul (...) a C. de A. C., anulează Ordinul nr. 32/42/(...) emis de M. M., F. și P. S., considerându-l nelegale Pe cale de consecința, D. nr. 2. a P. M. C.-N., este lipsita de temei legal si, ca atare, dispoziția atacata prin prezenta cerere nu are nici un fundament juridic.
O astfel de soluție se impune în considerarea faptului ca anularea actului administrativ normativ - în speța Ordinul nr. (...) - produce efecte atât ex nunc, cat și ex tune. Pe de altă parte, anularea Ordinului nr. (...) atrage după sine obligația de revocare sau de anulare și a actelor subsecvente acestuia. Prin urmare, și prin prisma acestor argumente, se impune concluzia ca paratul ar fi avut obligația de a revoca D. nr. 2. și de a nu mai emite dispoziția atacată.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, solicită în conformitate cu dispozițiilor art. 304 pct. 9, arte 304l și art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii introductive.
Prin întâmpinarea formulată (f. 12-14), pârâtul P. municipiului C.-N. asolicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Principalele argumente pe care se întemeiază prezentul demers judiciar sunt principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 alin. 2 din L. nr. 3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ anterior menționat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. A. dispoziții se completează cu prevederile art. 7 alin. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, recurenta apreciază că este îndreptățit să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea recurentei este eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în L. nr. 3. au eficiență numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază însă că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1., prin care se dispune în mod expres că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului recurent - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 alin.2 din Codul M..
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 „contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit interpretării recurentei contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporul de dispozitiv și cel de stabilitate
(fidelitate), ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 a căror corolar legal este art. 157 alin. 2 din Codul
M., care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
Tot astfel, conform art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 „clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența C. C. care prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din
26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. A. convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. […] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
De asemenea, prin D. nr. 8. referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul M. și art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, Curtea consideră că sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate) acordat reclamantului nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Prin urmare, rămân fără suport celelalte critici ale recurentei, acestea având un caracter subsidiar motivului expus anterior.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva Sentinței civile nr. 2698 din 26 mai 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:E. B.
| ← Decizia civilă nr. 2782/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2955/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
