Decizia civilă nr. 3694/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3694/R/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC N. E. S. împotriva sentinței civile nr. 931 din 10 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D. G. G., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 24 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită a se dispune amânarea cauzei la un nou termen de judecată raportat la împrejurarea că între părți există discuții avansate privind stingerea litigiului pe cale amiabilă. De asemenea, învederează că și în dosarul nr. (...) aflat pe rolul T. M., având ca obiect contestație împotriva Deciziei de concediere, cu termen de judecată stabilit pentru data de 15 noiembrie 2011, privind aceleași păți se fac demersuri în vederea soluționării pe cale amiabilă.
Se mai arată că, în măsura în care părțile nu vor putea stinge cele două litigii pe cale amiabilă, este necesară acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător care să îi reprezinte interesele în prezentul dosar.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de către pârâta recurentă, având în vedere că aceasta nu este dovedită, în sensul că nu s-a făcut dovada că între părți există discuții cu privire la stingerea litigiului pe cale amiabilă și că pe rolul T. M. se află dosarul nr. (...) cu termen de judecată fixat pentru data de (...), având ca obiect contestație împotriva Deciziei de concediere.
Curtea găsește neîntemeiată și solicitarea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, prin prisma faptului că de la data primirii citație 10 august 2011, societatea recurentă a avut suficient timp să facă demersuri în acest sens.
Din oficiu, în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999, Curtea invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de 10 iunie 2011, conform dovezii de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 61 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 22 iunie 2011 și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 9., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis contestațiaformulată de contestatoarea D. G. G., în contradictoriu cu intimata S. N. E.
S.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 159 din data de (...), emisă de intimata S. N. E. S.
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în baza contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 380 din data de (...), aflat în copie la filele 16-18 din dosar, contestatoarea D. G. s-a obligat să presteze muncă pentru intimata S. N. E. S., pe o durată nedeterminată, începând cu data de (...).
Prin decizia nr. 159 din (...), emisă de intimată, contestată în prezenta cauză, s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatoarei cu avertisment scris, pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute de regulamentul de ordine interioară și în baza referatului de sancționare propus de responsabilul atelierului de croitorie, dl. R. V. - F.
În conformitate cu dispozițiile art. 267 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute de art. 264 alin.
1 lit. a), respectiv avertismentul scris, nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivele pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Potrivit art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie, din care face parte fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este salariatul cercetat.
Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, iar convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii.
În cadrul cercetării se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existența sau inexistența vinovăției. Ascultarea și verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă la nivel național instituie obligativitatea cercetării disciplinare prealabile pentru orice sancțiune disciplinară, aceasta fiind o dispoziție de favoare pentru salariați.
Decizia de aplicare a sancțiunii avertismentului scris, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, este lovită de nulitate absolută.
Contractul colectiv de muncă este un act sui generis, fiind în același timp un act juridic, sursă de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților și, totodată, un izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o normă convențională negociată.
Potrivit art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la momentul emiterii deciziei de sancționare, la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Prin urmare, prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu prevederile legale. Clauzele sale sunt subordonate legii și, ca atare, pot da naștere numai unui regim juridic mai favorabil salariaților (derogare in melius).
Drepturile cuprinse în legislația muncii constituie un minimum legal de la care nu se poate deroga în defavoarea salariaților.
În acest sens, se interzice, sub sancțiunea nulității absolute, includerea în contractul colectiv a unor clauze care să conducă la acordarea unor drepturi salariaților sub nivelul minim prevăzut de legislația muncii.
per a contrario, peste acest nivel, negocierea este permisă, în contractele colective de muncă putând fi prevăzute drepturi mai favorabile salariaților decât cele reglementate de lege.
Pe de altă parte, potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii, în redactarea în vigoare la momentul emiterii deciziei de sancționare, sub sancțiunea nulității absolute, aceasta trebuia să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. 3 Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, termenul în care sancțiunea putea fi contestată și instanța competentă.
În speță, a fost aplicată contestatoarei sancțiunea avertismentului scris, prin decizia nr. 159 din (...), fără a fi efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, în condițiile prevăzute de textele evocate, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse în probațiune, recunoscut de altfel, de către pârâtă în fața instanței.
Pe de altă parte, decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, respectiv descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, prevederile concrete încălcate de salariat, motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în baza art. 267, art. 268 alin. 2 din Codul muncii, coroborat cu art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și art. 8 alin. 4 din Legea nr.
130/1996, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, instanța a admis acțiunea formulată, potrivit dispozitivului.În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, care a căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. E. S., solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii contestației formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului formulat, Curteao găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei în data de (...), conform dovezii de primire și procesului verbal de predare din dosarul T. (f. 61), iar recursul a fost înregistrat în data de (...), cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere în termen legal fiind data de (...).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., coroborat cu art. 301 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul pârâtei ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta S. N. E. S. împotriva sentinței civile numărul 931 din (...), a T. M. pronunțate în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 3013/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4285/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
