Decizia civilă nr. 211/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/R/2011
Ședința ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. P. S. împotriva sentinței civile nr. 1011 din 15 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC O. P. SA, avocat P. A. E., în substituirea doamnei avocat G. S. I., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
S. I. a depus la dosar un înscris prin care declară că în temeiul art. 246
C.pr.civ., renunță la judecată împotriva pârâtei SC O. P. SA, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Curtea pune în discuția reprezentantei pârâtei recurente renunțarea la judecată formulată de către reclamantul intimat.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că este de acord cu renunțarea la judecată formulată de către reclamantul intimat și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită a se lua act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul intimat. S. obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1011 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...) au fost respinse ca nefondate excepțiile nulității cererii de chemare în judecată, prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepții invocate de pârâta SC O. P. SA.
A fost admisă cererea formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta SC O. P. SA și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 6.070 lei, reprezentând cota parte din profitul societății realizat în anul 2006, sumă ce a fost actualizată în funcție de indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut acțiunea de chemare în judecată este mijlocul legal prin care o persoană solicită instanței judecătorești, realizarea sau recunoașterea unui drept.
Unul din elementele acțiunii este obiectul acțiunii care constă în pretenția reclamantului, valoarea lui atunci când prețuirea este posibilă, potrivit disp.art.112 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
În speță, obiectul cererii este concretizat în sensul că se precizează cota de 10% din profitul net anual realizat de pârâtă, egală cu suma de 6.070 pe anul 2006.
Apoi, chiar dacă s-ar indica numai procentul, obiectul cererii, prin prisma disp. art.112 Cod procedură civilă, este determinat, iar echivalentul în lei este determinabil conform art.372/1 Cod procedură civilă.
Excepția prematurității acțiunii a fost de asemenea respinsă.
Este adevărat că nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat pentru stabilirea modalității concrete de acordare a acestei cote, precum și a condițiilor de diferențiere între salariați, dar această situație nu înlătură natura dreptului solicitat ca fiind derivat din raportul juridic de muncă.
În cadrul raportului juridic, raportat la relațiile cu sindicatul, pârâta, în calitate de patron-angajator se păstrează pe o poziție privilegiată, dacă nu chiar dominantă, având în vedere posibilitățile materiale și decizionale de care dispune.
Ținând cont de această situație, pârâta era obligată să inițieze negocierile pentru executarea propriei obligații de plată a cotei părți din profit asumată prin CCM la nivel de unitate, nu să amâne negocierile pentru ca apoi să invoce încetarea efectelor juridice prin ajungerea la termen a C.
În legătură cu excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța a reținut cele ce urmează:
Potrivit disp. art.1 alin.2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Instanța judecătorească este obligată să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris.
Regula este că prescripția extinctivă începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Atât în acțiunea introductivă cât și ulterior în ședința publică de azi, reclamantul a precizat că dreptul la acțiune se naște la data de 31 decembrie pentru anul respectiv.
În cauză dreptul la acțiune a început să curgă la 31 decembrie 2005, astfel că față de data înregistrării cauzei, acțiunea pentru dreptul la participare la profitul net aferent anului 2005 este prescris urmând să fie respins ca atare.
Dreptul de participare a salariaților în cotă parte la profitul net este indiscutabil legat de raportul juridic de muncă, astfel că este asimilat drepturilor salariale, de unde se constată că sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani dela nașterea dreptului la acțiune și nu disp. art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Raportul de muncă ia naștere, ca regulă, prin încheiere unui contract individual de muncă și cuprinde obligațiile părților, angajat și angajator, prestarea unei activități de către angajat în folosul angajatorului și contraprestația acestuia constând în plata drepturilor salariale indiferent de forma lor, contravine prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă.
Executarea de către o parte a prestației stabilite constituie cauza juridică pentru a solicita celeilalte părți executarea contraprestației.
În adevăr contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii
2005-2006, apoi pe anii 2007-2010, la art.42 alin. lit. a s-a reglementat adaosul la salariul de bază reprezentând cotă parte din profit ce se repartizează salariaților, care este de până la 10% în cazul societăților comerciale și de până la 5% în cazul regiilor autonome.
Această clauză a fost preluată de societatea pârâtă în contractul colectiv de muncă, precizându-se la art.139 că cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea convenită de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu F. P.
Așa cum s-a arătat mai sus cu ocazia motivării excepției prematurității, societatea pârâtă nu se poate preleva de propria culpă pentru neînceperea negocierilor în vederea determinării modalității concrete de acordare a cotei- părți din profit.
Clauzele contractului colectiv de muncă sunt obligatorii pentru părțile contractante, așa cum s-a stabilit prin L. nr.130/1966 privind contractul colectiv de muncă.
Totodată disp. art.243 din Codul muncii prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Având în vedere cele ce preced, instanța a respins ca nefondate excepțiile nulității cererii de chemare în judecată, prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepții invocate de pârâta SC O. P. SA și a admis cererea formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta SC O. P. și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 6.070 lei, reprezentând cota parte din profitul societății realizat în anul 2006, sumă ce a fost actualizată în funcție de indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. O. P. S.A a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prematură și, în subsidiar, ca nefondată, prezentând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină.
Reclamantul S. I. a depus o declarație de renunțare la judecată (f.28-29).
Examinând hotărârea prin prisma declarației de renunțare la judecata acțiunii, Curtea de A. constată următoarele:
În conformitate cu art. 246 C.pr.civ.:
„(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.apel.
(2) Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de
(3)Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
(4) Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți..
Având în vedere manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la judecata acțiunii, ceea ce dă expresie aplicării principiului disponibilității care guvernează procesul civil, și constatând acordul pârâtei față de declarația de renunțare la judecată, Curtea de A. va admite recursul pârâtei, va modifica sentința în sensul că va lua act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâta SC O. P. S.
În temeiul art. 274 și art. 246 alin. 3 C.pr.civ., reclamantul, aflat în culpă procesuală pentru formularea unei acțiuni la a cărei judecată a renunțat, va fi obligat să plătească pârâtei recurente suma de 714 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat (fila 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 1011 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime în sensul că ia act de renunțarea reclamantului S. I. la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtei SC O. P. SA.
Obligă pe intimatul S. I. să plătească recurentei suma de 714 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond. Balasz A./D. P
| ← Decizia civilă nr. 5081/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3236/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
