Decizia civilă nr. 4412/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4412/R/2011
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
P. : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. JUDECĂTOR : I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. prin S. „. C. SA R. C. precum și recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. împotriva sentinței civile nr. 394 din 25 ianuarie
2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul
S.UI L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. - av. M. D., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate recirpoc și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 24 octombrie 2011 reclamantul a înregistrat la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei.
Reprezentantul reclamantului declară că nu a primit adresa instanței întocmită la termenul anterior de judecată dar poate răspunde cu privire la cei trei salariați că au fost angajați în luna martie a anului 2007, în zile diferite și că au dreptul la salariile suplimentare proporțional cu perioada lucrată. Depune la dosar practică judiciară și solicită cuvântul asupra recursurilor formulate.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului formulat de sindicat, susținând motivele formulate în scris iar cu privire la recursurile declarate de pârâte solicită respingerea acestora, neputând fi invocată lipsa calității procesuale întrucât are calitatea de angajator și nici lipsa fondurilor întrucât acest motiv nu exonerează angajatorul de plata drepturilor stabilite prin contractul colectiv de muncă. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 394 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a R.lei de T. F. de C. C., cu sediul în C. N., P-ța A. I., nr. 17, județul C., excepție invocată de aceasta pârâtă.
S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a S. N. de T. F. de C. C. C. SA cu sediul în B., sector 1, str. D. G., nr. 38, județul Ilfov, excepție invocată de aceasta pârâtă.
S-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii anuale cuvenite de Z. C. pe anii 2007, 2008 și
2009, precum si ajutorul material pentru P. 2009, excepție invocată de S. N. de
T. F. de C. C. C. SA.
S-a admis în parte excepția privind lipsa calității procesuale active a membrilor de sindicat A. A. F., B. D., M. D., R. R., U. C. si V. A. A., privind pretențiile aferente anului 2007.
S-a luat act de renunțare la pretențiile formulate de acești membri de sindicat privind drepturile aferente anului 2008, respectiv salariul suplimentar.
S-a respins cererea acestora privind acordarea primelor ocazionate de Z.
F. aferente anului 2008.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat privind pe membrul de sindicat B. M., cu privire la acordarea salariului suplimentar aferent anilor
2007-2009, prima de P. si C. pentru anul 2009 si prima ocazionata de Z. F. aferent anului 2009.
S-au respins ca nefondate cererile formulate de membrii de sindicat H.
V., M. G. cu privire la salariile suplimentare aferente anilor 2007-2010.
S-au respins cererile formulate de membrii de sindicat B. C. si N. V., cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2007.
S-a admis cererea membrilor de sindicat B. C. si N. V. cu privire la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2008.
S-a admis în parte cererea formulata de membrii de sindicat M. T., ș.a., toți cu domiciliul procesual ales la avocat M. D., în B., str. Baba Novac, nr.13, jud. B. și obliga pârâtele să plătească acestor membri de sindicat salariile suplimentare aferente anului 2007 proporțional cu perioada efectiv lucrata.
S-a admis în parte cererea membrilor de sindicat M. T., ș.a., privind obligarea paratei la plata salariului suplimentar aferent anului 2008.
S-a respins ca nefondata cererea membrilor de sindicat privind obligarea paratei la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009.
S-a admis în parte acțiunea membrilor de sindicat privind acordarea primei de Z. F. pentru anul 2008, cu excepția reclamanților A. A. F., B. D., M. D., P. I., R. R. J., U. C., S. D., V. A. A., B. M., B. L. ȘI A. CATA..
Toate aceste sume vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data efectiva a plății.
S-au respins ca nefondate cererile membrilor de sindicat cu privire la acordarea primei de Z. F. pentru anii 2009-2010 precum și acordarea ajutorului material de P. și C. aferent anului 2009.
Pârâții au fost obligați la plata către reclamantul S. L. I. al M. de L. din remiza CF J., a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a regionalei de T. F. de C. C. - că, contractul individual de muncă al fiecărui angajat se încheie în baza contractului colectiv de muncă iar în speță, angajatorul este R. de T. F. de C. C. și în această calitate - are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a S. naționale de T. F. de C. C. S., nici aceasta nu este îndreptățită, deoarece conform contractului colectiv de muncă rezultă că această societate este semnatara acestuia și ca urmare are sarcina de a duce la îndeplinire prevederile acestuia.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, cu privire la acordarea premiilor anuale cuvenite de Z. C. pe anii 2007, 2008 și 2009 și a ajutoruluimaterial de P. pentru 2009 motivată prin aceea că ne-am afla în prezența unui conflict de drepturi prescriptibil în 6 luni este nefondată. Obiectul prezentei cereri îl constituie drepturile bănești de natură salarială iar în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 283 lit. c Codul muncii care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Pârâta de rândul I a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a membrilor de sindicat A. A. F., B. D., M. D., R. R. J., U. C. și V. A. A. menționând că aceștia nu aveau calitatea de angajați în anul 2007.
Excepția este admisibilă atâta vreme cât acești reclamanți au fost angajați doar începând cu data de (...). Prin urmare, acestora nu li se cuvine nici un fel de drepturi salariale, aferente anilor 2007 și 2008.
Acesta este și motivul pentru care prin întâmpinarea depusă de reclamanți se solicită a se lua act de retragerea pretențiilor pentru anul 2008 în legătură cu acești angajați.
Nici pretențiile privind acordarea primei ocazionale de Z. feroviarului pentru 2008 nu sunt îndreptățite pentru acești reclamanți pe considerentele menționate mai sus.
Aceeași pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat, privind pe reclamantul B. M.
Critica este întemeiată având în vedere că prin S. 4. Tribunalul Sălaj a admis acțiunea formulată de același reclamant obligând pârâtele să-i achite salariile suplimentare aferente anilor 2007, 2008 precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și C.
Referitor la acordarea salariului suplimentar în Anexa nr. 6 la C. colectiv de muncă valabil pe anii 2007 - 2009 sunt stabilite criteriile care condiționează acordarea acestuia.
Astfel, conform art. 1, el se acordă pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic. De acesta nu beneficiază salariații cărora li s-au aplicat sancțiuni, respectiv retrogradarea, retragerea din funcție, reducerea salariului…etc. (f.13, 14).
Pentru angajații H. V., M. G., B. C. și N. V. s-au depus decizii în acest sens, prin urmare, ei beneficiază de aceste drepturi doar în perioada în care nu au avut sancțiuni.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2007 - 2008, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Nu s-a reținut apărarea pârâtei că nu a obținut atâta vreme cât în cuprinsul contractului colectiv se arată modalitatea de constituire a fondului de plată a salariului suplimentar iar din cuprinsul acestui articol, nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului.
Prin urmare, faptul că nu realizează beneficii, nu o scutește de obligația asumată prin contractul colectiv de muncă.
În ce privește acordarea salariului suplimentar pe anul 2009, această solicitare nu este îndreptățită deoarece contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2009-2010 prevede la art. 43 că acesta se stabilește în funcție de posibilități printr-un regulament aprobat de către o comisie paritară. Prin urmare, acordarea acestui drept este condiționată de posibilitățile de care dispune unitatea dar și de modalitatea de constituire aprobat de o comisie paritară. Dovada acestei posibilități nu a fost dovedită de reclamanți.
Conform prevederilor art. 69 din C. colectiv de muncă aferent anului
2008, salariații vor mai beneficia:
„a) cu ocazia sărbătorilor de P. și C., se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivel de clasa I de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care au avut absențe nemotivate… b) pentru „Z. Ceferiștilor"; - se va acorda o premiere stabilită de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
În ce privește cererea privind acordarea primei de ziua feroviarului pe anii 2009 - 2010 a ajutorului de P. și C. aferent anului 2009 nici acesta nu se va acorda deoarece, conform procesului-verbal încheiat la data de (...), contractul colectiv de muncă pe anii 2009 - 2010 s-a modificat, aceste drepturi urmează să se acorde doar începând cu 1 ianuarie 2010.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții S. N. DE T. F. DE C.
„. C. SA B. și S. „. C. SA R. C. și reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J.
Reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar și pentru anul 2009, a primei de Z. F. pentru anii
2009 și 2010 a ajutorului material de P. și de C. pentru anul 2009.
În motivare a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea privind acordarea salariului suplimentar, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile art.32 din contractele colective de muncă în care se arată că personalul societății va primi un salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În mod greșit prima instanță a respins cererea privind acordarea primei de Z. feroviarului pe anii 2009 și 2010 a ajutorului material de P. și de C. aferente anului 2009, aplicând în mod greșit prevederile procesului-verbal din
(...) care a stat la baza încheierii CCM 2009-2010.
Pretențiile reclamanților au fost întemeiate pe prevederile art.69 din CCM
2007-2008 încheiat la nivelul societății înregistrat sub nr.1625/(...), prelungită prin acte adiționale până la data de (...), când a fost înregistrat sub nr.2572
CCM 2009.2010.
Drepturile solicitate au devenit scadente la 19 aprilie 2009 prima de P. și
23 aprilie prima de Z. F., deci anterior înregistrării contractului colectiv de muncă pe anii 2009-2010 la data de (...), acesta neproducând efecte retroactive.
D. procesul verbal din (...) rezultă suspendarea plății ajutorului material de C. pentru anul 2009, iar nu eliminarea ei.
Arată că CCM la N. de G. de U., fiind încheiat la nivel superior față de
CCM al pârâtei, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.
C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006.2008 prelungită prin act adițional pentru 48 luni, produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art.41 alin.5 din Constituție și art.236 alin.4 din C,.muncii, raportat la art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.130/1996 și art.241 aliun.1 lit.b din C.muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voință a părților.
Așadar clauzele acestui contract sunt aplicabile în cauză prin prisma prevederilor art.11 alin.1 it.b din Legea nr.130/1996 și art.241 alin.1 lit.b din
C.muncii.
S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA în recursul său a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului consideră că sentința recurată, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a societății a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Învederează că, potrivit art.14 alin( 1) din Codul Muncii, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.
Reclamanții au avut încheiat contracte individuale de muncă cu R. de T. F. de C. C.,reprezentată de directorul regional. Aceasta are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă.
Prin regulamentul de organizare și funcționare al regionalei de T. F. de călători C., aprobat prin H. AGA nr.11 din (...), directorul general al S. C. C.
SA, anexă la H. nr.584/1998 a delegat directorului regional competența de a încheia contracte de muncă cu personalul ce ocupă funcții de execuție din cadrul unității proprii și subunitățile din structura acesteia (a se vedea lit.A3 cap.IV.2 din ROF-ul RTFC C.).
Prin urmare, deși lipsită de personalitate juridică, R. de T. F. de C. C. poate sta ca pârâtă în prezentul litigiu raportat la prevederile art.41I alin.(2) Cod procedură civilă, deoarece are organe de conducere proprii și autonomie în activitatea sa comercială, în folosirea fondurilor ce i-au fost puse la dispoziție și în executarea obligațiilor.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în speța de față, intimatul reclamant are încheiat contract individual de muncă cu R. de T. F. de C. C., legal reprezentată de directorul regional.
Este lipsit de relevanță faptul că recurenta este semnatara contractul colectiv de muncă 2009-2010, deoarece în conformitate cu prevederile art.239
Codul muncii, acesta se aplică atât salariaților societății cât și salariaților subunităților noastre (RTFC 1-8) și filialelor unde C. C. este unic acționar. respectiv S. B. și C. S. B.-SA.
În concluzie, solicită modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. C. și pe cale de consecință să se dispună scoaterea din cauză a societății recurente.
În ceea ce privește considerentele pe care instanța de fond le-a avut în vedere la respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, consideră ca fiind neîntemeiate.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ce nu au fost executate întocmai de către angajator, în speta de față sunt incidente prevederile art.283 alineatul l lit.e) din Codul Muncii, în conformitate cu care, cererea de chemare în judecată trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prin urmare, avându-se în vedere că dreptul de a solicita acordarea salariului suplimentar sa născut în ianuarie 2008. respectiv ianuarie 2009, față de data introducerii acțiunii. respectiv (...), raportat la prevederile art.283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, dreptul de a solicita salariul suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, este prescris.
Pe fondul cauzei critică ca nesusținute reținerile instanței de fond, care la acordarea salariului suplimentar pe anii 2007 și 2008 a reținut incidența prevederilor C.ui colectiv de muncă la nivel de grup de unități valabil pe anii
2007.-2008.
În conformitate cu art.32 alin1.și 3 din CCM aplicabile pe anii 2007 și
2008 la nivelul C. C. „. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestuisalariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la
10% din fondul de salarii realizat lunar, sub condiția ca societatea să fi avut în anii 2007 și 2008 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Astfel, potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, societatea nu putea să acorde salariul suplimentar pentru că nu avea fonduri pentru acesta, iar chiar dacă și-ar fi luat această obligație, ea se va executa numai dacă există fondurile necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de CCM, dar câtă vreme societatea lucrează în pierdere, această clauză contractuală este imposibil de executat.
Prin urmare, clauzele din contractul colectiv de munca ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficiență decât în măsura în care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar în condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
Arată că la data semnării C.ui Colectiv de M. valabil pe anii 2007.2008 societatea nu avea aprobate bugetele de venituri și cheltuieli pe anii respectivi.
Astfel, CCM valabil pe anii 2007-2008 a fost semnat la data de (...), iar bugetul pe anul 2007 a fost aprobat ulterior, la data de (...) prin O. nr.
1349/(...), în timp ce pentru anul 2008. bugetul a fost aprobat prin H. nr.
1712/(...).
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pe acest an, societății nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli.
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pe anul 2007 salariaților care nu îndeplinesc condiția muncii prestate în cursul unui an calendaristic, consideră că sentința a fost dată cu încălcarea legii.
Astfel, salariații B. I., P. D. și T. D. nu îndeplinesc criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, respectiv condiția muncii prestate în cursul unui an calendaristic raportat la data angajării.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei arată că este nejustificată în raport cu cele două criterii legale, respectiv: valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat, sens în care consideră că nu au fost respectate prevederile art. 132 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat.
Conform art.274 alin.1 C.proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, pentru a se acorda cheltuielile de judecată partea care le solicită trebuie să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Analizând recursurile formulate,prin prisma motivelor invocate și aapărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
I.Cu privire la recursurile declarate de pârâții S. N. DE T. F. DE C. „. C.
SA B. și S. „. C. SA R. C.
1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două recurente pârâte Curtea reține că deși pârâtele nu au calitatea de angajator al membrilorde sindicat reprezentați de reclamant, au calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 22 alin 1 din HG nr. 581/1998 potrivit cărora: ";C. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.";
De asemenea, recurenta S. N. de T. F. de C. C. C. SA a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. Sucursală de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin. 3 din HG 584/1998 are doar statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art. 43 din Legea 31/1990.
În plus, conform art. 6 pct. 10 din același act normativ S. N. de T. F. de C. C. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații salariului suplimentar este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
2. În mod corect prima instanță a soluționat în cauză excepția
prescripției dreptului la acțiune, art.283 alin.1 din Codul muncii prevăzând că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabilîn cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a respins și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta-recurentă pentru motivul că salariații nu au urmat procedura prealabilă de a se adresa comisiilor mixte patronat-sindicate, întrucât prezentul litigiu constituie un conflict de muncă pentru care legiuitorul nu a prevăzut nicio condiție extrinsecă de exercițiu a dreptului la acțiune a salariatului împotriva angajatorului său.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit art. 243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații încadrați la angajatorii ce fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În ceea ce motivele de recurs privind primul capăt de cerere formulat în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturisalariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În acest sens, prima instanță nu a încălcat dispozițiile legale și nu a maltratat clauze convenționale, nu a ales arbitrar între mai multe prevederi ale contractelor colective de muncă în vigoare, atunci când a acordat drepturi salariaților din prezenta cauză în temeiul C.ui Colectiv de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., ci a aplicat prevederile legale prevăzute de art.238 alin.1 din Codul muncii, ce stabilesc că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Astfel, art.30 alin.1 din C.ui Colectiv de M. la nivel de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., precizează că, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, se menționează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile
O.U.G. nr. 79/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Curtea mai reține că în mod corect s-a reținut și faptul că prevederile
O.U.G nr.81/1997 nu sunt aplicabile perioadei pentru care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar.
În ceea ce privește premiile acordate cu ocazia Zilei feroviarului, de P. și
C. pe anul 2009, acestea au fără îndoială natura juridică a unor drepturi salariale. Concluzia potrivit căreia această primă ar fi un „ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 71 din C. Colectiv de muncă la nivel de G. de U. din T.ul F., pe anii 2007-2008, pentru Z. F. se va acorda o premiere a căruicuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei prime este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";, această prevedere contractuală instituind o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea
și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care singură și-a asumat-o prin semnarea contractului colectiv de muncă.
Se mai reține că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, în cauză s-a reținut în mod corect aplicabilitatea art.71 din C. Colectiv de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., în mod corect prima instanță constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi aferente anului 2009.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu potfi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
În ceea ce privește O.U.G. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În ceea ce privește criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că un onorariu de 1500 lei nu poate apărarea ca disproporționat față de volumul de muncă impus de cauză și de faptul că este aferent unui număr mai mare de reclamați reprezentanți, obligarea pârâților la plata acestor cheltuieli de judecată apărând așadar ca justificată. Faptul că sindicatul are obligația apărărilor membrilor săi ți dreptul de a acționa în justiție în numele acestora nu înseamnă în nici un caz că acesta nu ar avea dreptul la o apărare profesionistă, prin intermediul unui avocat, așa cum susțin în mod neîntemeiat recurenții.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. „. C. SA R. C.
II. Recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu, pentru Z. F..
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă din contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă de la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-
2010, încheiat la (...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
Astfel, conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...), respectiv P. la (...), iar Z. F., la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164
Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesul verbal din (...), invocat de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse, atât datorită neînregistrării lui, conform art.25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii procesului verbal.
Este irelevant că procesul verbal a fost semnat de sindicatele la care este afiliat reclamantul, deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor desindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
Având în vederea natura obligației recurentelor, cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească angajaților, se constată că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea nici susținerile din cererea de recurs privitoare la teoria impreviziunii, astfel că forța obligatorie a contractelor se impune și în speța de față.
În contextul expus, Curtea apreciază, contrar celor reținute de către prima instanță, că membrii de sindicat reprezentați în cauză de reclamant sunt îndreptățiți să beneficieze suplimentările aferente anului 2009 proporțional cu perioada efectiv lucrată, a primei de Z. F. pentru anii 2009 și 2010 și a ajutorului material de P. și C. pentru anul 2009, cu excepția salariaților sancționați disciplinar conform prevederilor CCM, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C.pr.civilă, va admite recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. împotriva sentinței civile nr. 394 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pe intimații recurenți să plătească S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII : DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S. N. DE T. F. DE
C. „. C. SA B. și S. „. C. SA R. C.
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. împotriva sentinței civile nr. 394 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtele să plătească membrilor de sindicat reprezentați de S. suplimentările aferente anului 2009 proporțional cu perioada efectiv lucrată, a primei de Z. F. pentru anii 2009 și 2010 și a ajutorului material de P. și C. pentru anul 2009, cu excepția salariaților sancționați disciplinar conform prevederilor CCM.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimații recurenți să plătească S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 1 noiembrie 2011.
P.
JUDECĂTORI D . C. G.
I. T.
C. MĂNĂSTIRENU G REFIER N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 2703/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4273/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
