Decizia civilă nr. 581/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 581/R/2011
Ședința publică din data de 15 februarie 2011
PREȘED.TE: I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții C. N. DE CĂI F. C. SA S. R. C. și C. N. DE CĂI F. C. SA B. împotriva sentinței civile nr. 1532 din 3 MAI 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. R. CT 2 D. din cadrul S. R. C. C., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentelor C. N. DE CĂI F. C. SA S. R. C. - consilier juridic M. E. și reprezentantul S.ui RATE CT 2 D. din cadrul S. R. C. C. - M.u P. - vicepreședinte al FNST Elcatel la care intimatul este membru.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 14 februarie 2011 recurentele au înregistrat la dosar note de ședință și acte anexă. I se comunică un exemplar al acestora reprezentantului reclamantului intimat.
Reprezentanții părților declară că nu au alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, susținând concluzii de modificare a sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată. În esență arată că toate contractele de muncă sunt încheiate cu sucursala dar aceasta nu are independență financiară, primind banii de la C. N. de Căi F. C. SA B. S. a se ține cont că pentru anul 2006 s-au alocat suma de 100 lei/salariat iar unul din ei este în prezent pensionat.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, contractul valabil încheiat reprezentând legea părților, clauza privind plata sumei de 100 lei pentru ziua feroviarilor fiind obligatorie. Greutățile financiare invocate de pârâte nu pot constitui o exonerare de la plata ei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1532 din 03 mai 2010 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a
SIDICATULUI R. CT 2 D. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
S. R. CF C..
S-a admis acțiunea promovată de reclamantul S. R. CT 2 D., din cadrul
S. regionale C. C., în numele membrilor de sindicat A. T., B. T., B. V., B. D., B. S., C. R., C. N., F. F., G. D., I. I., I. M., K. N., LAR C. D., L. F., MIC M., M. M., O. I., M. M., O. I., O. E. P. D., R. G., R. I., S. A., S. V., în contradictoriu cu pârâții C. N. DE C. F. C. SA și S. R. CF C. .
Pârâții au fost obligați să plătească fiecăruia dintre reclamanții reprezentanți în cauza de față de către S. drepturile salariale restante reprezentând ajutor material pentru Z. feroviarului pentru anii (...).
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. R. CF C. ca in cauza de fata de reclama drepturi salariale neachitate. A., suntem in fata unui conflict de drepturi, care poarta intre angajat si angajator, acestuia din urma revenindu-i obligatia de plata a drepturilor salariale,astfel cum acestea sunt definite de art 154-155 C. muncii. Cum calitatea de angajator o are tocmai pârâta de rand 2, aceasta nu s epoate prevala de lipsa calitatii sale procesuale pasive in cauza d efata.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active, tribunalul a retinut ca in cauza de fata calitatea de reclamanti o au angajatii scoietatii parate, acestia fiind reprezentanti de catre S. A., calitatea procesuala activa se poate discuta exclusiv in raport de angajati iar nu de reprezentantul acestora in proces.Ori, faptul ca S.-reprezentant al reclamantilor din prezenta cauza- nu a participat la negocierea CCM de care se prevaleaza nu este de natura a impieta asupra calitatii procesuale active. Acesata si in conditiile in care, potrivit prevederilor art 9 din L. nr 130/1996 prevederile CCM produc efecte pentru toti salariatii din unitate, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la organizatia sindicala.
In privinta fondului cauzei deduse judecatii tribunalul a retinut ca potrivit prevederilor art 64 alin 1 din Contractul Colectiv de munca la nivelul C. N. de C. F. C. SA pentru anii 2005-2006:"; cu ocazia sarbatorilor de P., de C., de Z. feroviarilor se vor acorda salariatilor un ajutor material al carui cuantum va fi de cel putin un salariu la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariatiii care, in cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sanctionati pentru consum de bauturi alcoolice sau, la data acordarii ajutorului se aflau in concediu fara plata pentru o perioada de un an";.
Contractul coletiv de munca pentru anii 2007-2008 contine o clauza similara celei mai sus citate, la art 65 alin 1.
In cauza de fata pârâta C. N. DE C. F. C. SA si-a indeplinit obligatiile asumate prin CCm atat la nivelul anului 2006 cat si la nivelul anului 2007. Cu toate ca in cuprinsul intampinarii depuse in dosarul nr (...) pârâta a efectuat o serie de calcule de natura a forma convingerea instanței asupra susținerilor privind plata drepturilor salariale reclamate, realitatea acestor calcule nu a fost probata cu inscrisuri oficiale ale C. din care sa rezulte plata efectiva a ajutoarelor materiale precum si ceea ce reprezinta fiecare suma pretins a fi fost achitata.
D. inscrisurile depuse in probațiune de catre pârâta C. SA rezulta ca in cadrul C. s-au emis Hotarari ale Consiliului de A. prin care s-au luat masuri pentru plata drepturilor reprezentand ajutor material de P. și C. pentru anii
2006, 2007, precum si pentru plata sumei de 100 lei cu titlu de ajutor materiale pentru Z. feroviarului fără a se dovedi plata efectivă a acestor drepturi.
Mai mult, existenta celor doua Hotărâri ale Consiliului de A. prin care s-a dispus plata unor drepturi salariale reprezentând ajutor material pentru Z. feroviarului vine sa invalideze apărările pârâtei, conform cărora aceste drepturi nu puteau fi plătite întrucât C. intra în categoria agenților economici monitorizați, raportat la prevederile OUG nr. 7. și respectiv OUG nr. 7..
Apoi, din interpretarea clauzelor mai sus menționate s-a reținut ca acordarea salariului reprezinta o obligație contractuala iar nu o facultate a angajatorului .
De asemenea, conform prevederilor art 3 alin 1 , teza a doua din OUG nr.
7. aprobata prin L. nr. 5. si abrogata prin OUG nr. 7. I. câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau, după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității.";D. înscrisurile depuse in probațiune de către pârâta 1 nu rezulta, însă diferența dintre indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau valorice, în condiții comparabile și indicele câștigului salarial mediu, astfel ca aceasta apărare nu a fost primita, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 287 C. muncii sarcina probei revenea pârâtei.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării G. României a fondului necesar acordării ajutorului material de Z. feroviarului s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M. .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. N. DE CĂI F. C.
SA S. R. C. și C. N. DE CĂI F. C. SA B.
C. N. DE CĂI F. C. SA S. R. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
În motivarea recursului a arătat că în conformitate cu art. 64 prima liniuță din CCM 2005-2006 și art. 65 prima liniuță din CCM 2007-2008 " În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. F. se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare: de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an."
Învederează că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale C. și la prevederile legale.
Odată cu trecerea de la vechiul sistem de stabilire prin lege a salariilor pentru toate activitățile și categoriile de personal, la sistemul de stabilire a acestora prin negocieri între partenerii sociali, respectiv între angajatori și salariați s-a manifestat tendința de majorare a salariilor într-un ritm mai ridicat decât cel al creșterii productivității muncii și al eficienței economice.
Arată că C. N. de Căi F. "C."-SA a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 7. fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG 7. privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
A., pentru anii 2006 și 2007 prin H. nr. 1. și H. nr. 5. s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu depersonal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P., prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an
(2006,2007), să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65
% și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate.
În perioada 2006 - 2007 C. "C."-SA a acordat salariaților ajutoare materiale ( cu încadrarea în Fondul de salarii comunicat de M. T. pentru anii respectivi) iar pentru anul 2008 a acordat ajutoare materiale fără a avea Bugetul de V. și C. pe anul 2008 aprobat.
Având în vedere fondul limitat de salarii, C. SA a fost în imposibilitate de a acorda ajutoare, altele decât cele sus menționate și care au fost efectiv plătite salariaților.
Trebuie avut in vedere ca societatea are greutăți financiare, și cu toate acestea, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă administrația a acceptat să acorde toate ajutoarele indicate în contractul încheiat de părți. A., face următoarele precizări:
1. Obligația contractuală asumata de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
2. Obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente in cauza si dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil care statuează că "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibila îndeplinirea acestei obligații".
Pe aceste aspecte invoca teoria impreviziunii, apreciind ca aceasta este incidenta in prezenta cauza, având în vedere împrejurarea ca obligația contractuală asumata de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Face precizarea ca fondul de salarii al companiei a fost și este limitat și din aceasta cauza este în imposibilitatea de a acorda pentru anii 2006-2008 alte ajutoare decât cele acordate anterior, ajutoare care au fost efectiv plătite salariaților.
3. Principiul forței obligatorii a contractului statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri (art.5 Cod civil).
Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamanta era și este condiționata de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
C. N. DE CĂI F. C. SA B. a solicitat admiterea recursului, reiterând aceleași motive de recurs ca și pârâta C. N. DE CĂI F. C. SA S. R. C..
S. R. C. 2 D. prin întâmpinare (f.27-31) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea,deliberând, reține următoarele:
Contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Potrivit art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. a din C. Muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, conform prevederilor art. 30 din L. nr. 130/1996.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale mai sus evidențiate, în ceea ce privește soluționarea în fond a pricinii.
Cu ocazia negocierii Contractului colectiv la nivel de unitate pe anii
2005 - 2006, părțile au prevăzut la art. 64 că salariaților li se va acorda cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. F. un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Dispoziții cu conținut identic au fost prevăzute și la art. 65 din
Contractului colectiv la nivel de unitate încheiat pe anii 2007 - 2008, și prin urmare, în mod just, instanța de fond a reținut că membrii de sindicat reprezentați în litigiul pendinte, sunt îndreptățită la plata ajutorului prevăzut de C. colective de muncă C. C. SA, fiind angajați ai acestei unități.
Susținerile recurentelor cu privire la monitorizarea agentului economic, ritmul scăzut al creșterii productivității muncii, fondul de salarii limitat și dificultățile financiare întâmpinate pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 64 (65) din Contractul colectiv de muncă invocat, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.
De altfel, chiar prin recursurile formulate pârâtele au recunoscut că au achitat salariaților mai multe sume de banii în anii 2006 -2007, însă din acestea a fost achitată cu titlu de ajutor pentru Z. Feroviarului doar suma de
100 lei în anul 2007.
În ceea ce privește invocarea de către recurente a dispozițiilor art. 1156 alin. ultim din codul civil, privitor la stingerea obligațiilor, Curtea constată că aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitatea în cauză și nu sunt de natură să conducă la exonerarea debitoarelor de răspunderea contractuală.
A., din cuprinsul art. 1156 C.civil, reiese că imposibilitatea de executare poate privi doar obligațiile de a da un bun individual determinat, de a face și de a nu face și se datorează cazului fortuit sau forței majore.
În cauza de față nefiind îndeplinite aceste condiții nu poate opera stingerea obligației recurentelor, întrucât aceasta are ca obiect bunuri de gen,iar neexecutarea se datorează culpei pârâtelor și nu unor împrejurări independente de vina lor.
Critica recurentelor potrivit căreia obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget este de asemenea nefondată, deoarece în Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite, iar prin aceste contracte nu s-a derogat de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, susținerile recurentelor în acest sens fiind de asemenea nefondate.
Având în vederea natura obligației recurentelor, cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească angajaților, se constată că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea nici susținerile din cererea de recurs cu privitoare la teoria impreviziunii, astfel că forța obligatorie a contractelor se impune și în speța de față.
Având în vedere însă că instanța de fond a ignorat plata sumei de 100 lei din totalul pretins de către reclamanți, recursul apare ca fondat sub acest aspect, motiv pentru care, în temeiul art. 304 ind. 1 raportat la art. 312, Curtea va admite recursurile declarate de C. N. DE CĂI F. C. SA S. R. C. și C. N. DE CĂI F. C. SA B. împotriva sentinței civile nr. 1532 din 3 mai 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul că pentru anul 2007 obligă pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre un salariu brut și suma de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de C. N. DE CĂI F. C. SA S. R. C. și C. N. DE CĂI F. C. SA B. împotriva sentinței civile nr. 1532 din 3 mai 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că pentru anul 2007 obligă pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre un salariu brut și suma de 100 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.cu opinie separată în sensul admiterii recursului cu consecința respingerii acțiunii N . N.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția admiterii recursului.
GREFIER Î n esență, considerentele ce stau la baza opiniei mele sunt legate de obligativitatea ca un contract colectiv de muncă să respecte imperativele legii, pentru a putea deveni la rândul său legea părților, conform art. 969 Cod civil și art. 30 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
În acest sens, constat că în cazul special al societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, atât resursele financiare obținute prin derularea activității comerciale cât și cele necesare acoperirii costurilor, deci implicit cele necesare plății drepturilor salariale constituie fonduri publice, așa cum de altfel se arată în recursurile declarate atât de companie cât și de sucursala de la C.
În acest sens, rețin intervenția legiuitorului, care prin H. nr. 7. privind
întărirea disciplinei economico -financiare și alte dispoziții cu caracter financiar a luat măsuri în scopul rentabilizării activității economice și întăririi disciplinei economico-financiare, încasării creanțelor și plății obligațiilor restante - arieratelor -, precum și al evitării sau, după caz, reducerii pierderilor în economie, statuând la art. 3 alin. 1 că indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii .
Pe de altă parte, prin H. nr. 5. privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale, pe anul 2006, pentru operatorii economici monitorizați potrivit
Ordonanței de urgență a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico- financiare și alte dispoziții cu caracter financiar se statuează, la art. 1 alin.1 coroborat cu alin. 2 că fondul de salarii și numărul mediu de personal prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli pentru operatorii economici monitorizați aprobate pentru anul 2006 potrivit legii (...) reprezintă limita
maximă în anul 2006 și constituie baza de calcul a drepturilor salariale ce urmează a fi negociate prin contractele colective de muncă, cu sublinierea, la art.2, că plafoanele trimestriale cuprinse în anexa nr. 1, referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal, reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal, prevăzute în anexa nr. 2, reprezintă limite minime.
La art.3 se face referire expresă la situația primei acordate cu ocazia zilei festive a unității, în sensul că aceasta nu va putea, alături de alte premii, să depășească fondul de salarii aprobat: „drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz, în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul operatorilor economici prevăzuți la art. 1, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P.,
prima acordată cu ocazia zilei f estive a unităților și altele de această natură,denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul anului, să reprezinte, pe prime le 3 trimestre ale an ului 2006, cel mult 65% și, respectiv,
cel mult 35% în trimestrul I V, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat";.
Situația este menținută și în anul 2007, în care se adoptă H. nr.
1/2007, articolul său unic statuând că „anexa nr. 1 la G. nr. 5. privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale, pe anul 2006, pentru operatorii economici monitorizați potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 23 ianuarie 2006, cu modificările ulterioare, se înlocuiește cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre";, fiind deci evident că se mențin dispozițiile imperative valabile pentru anul 2006, raportat la sumele indicate în noua anexă.
Față de aceste dispoziții cu caracter imperativ, consider că nu se poate opune angajatorului obligativitatea contractului colectiv de muncă, în măsura în care acesta încalcă dispoziții imperative ale legii.
Dacă pentru angajatorii care nu au o componentă publică, nu se pune problema cenzurării resurselor pe care, prin contracte colective de muncă, aceștia promit a le pune la dispoziția angajaților sub forma diferitelor premii, existând libertatea de decizie asupra propriilor resurse financiare, în cazul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, intervine o componentă de interes național în gestionarea resurselor financiare, drept dovadă faptul că aprobarea bugetelor acestor entități revine executivului: art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 1/2007 privind aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale unităților din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a autorităților publice centrale statuează că „ bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților care primesc sume de la bugetul de stat și cele ale unităților monitorizate în baza prevederilor art. 11 din Ordonanța d e urgenta a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin nr. 5., cu completările ulterioare, se aproba prin ordin comun al ministrului de resort, mini strului finanțelor
publice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei , cu respectareaprevederilor legale în vigoare";.
Drept urmare, limitările impuse prin hotărâri de guvern, în sensul celor arătate mai sus, prin condiționarea de a se încadra în suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat, apar ca imperative, deci opozabile nu doar angajatorului, ci și angajaților, cu putere de lege.
Nu se poate vorbi deci despre o obligativitate a contractului colectiv de muncă care să depășească puterea obligatorie a legii, fiind de la sine înțeles, în cazul acestor angajatori și deci a angajaților lor, o condiționare a îndeplinirii obligațiilor contractuale de încadrarea în veniturile aprobate prin buget. T. pentru că statul este, în cazul acestui angajator, acționar majoritar, fiind implicate deci în derularea raporturilor de drept dintre angajator și angajat, finanțele publice, este implicită obligativitatea respectării normelor financiare și mai ales, a principiului proporționalității dintre câștigul salarial și productivitatea muncii, statuat de altfel explicit în dispozițiile legale mai sus enunțate.
În acest sens, mă raportez la dispozițiile art. 981 Cod civil, conform cărora clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt exprese într-însul.
De altfel, acest principiu, al proporționalității dintre câștigul salarial și productivitatea muncii dintre este strâns legat, în aprecierea mea, de principiul bunei credințe în derularea raporturilor de muncă, fiind greu de acceptat admisibilitatea cererii de acordare a unor sume care nu au corespondent în rezultatele muncii, sens în care sunt dispozițiile art. 10 și 154 C. muncii, unde se arată: „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu";. „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani";.
În mod evident, în cazul unui angajator care să nu implice, ca acționar majoritar, statul, această proporționalitate se poate asigura în mod mult mai simplu, prin măsuri mai operative și mai puțin restricționate decât în cazulunui angajator de anvergura celui în litigiu, care este ținut să își limiteze eventualele măsuri de reducere a cheltuielilor salariale din considerente ce țin totodată de politica statului în materie de protecție socială.
În speță, s-a probat, prin depunerea bilanțurilor și conturilor de profit și pierdere aferente celor 3 ani, faptul că bugetele de venituri și cheltuieli aprobate nu au permis acordarea acestor salarii suplimentare, mai mult, pentru anul 2008 C. „C."; SA neavând aprobat bugetul de venituri și cheltuieli.
Acestea sunt considerentele pentru care apreciez întemeiate recursurile formulate, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
JUDECĂTOR,
I. T.
Red., dact. I.T. (...)
| ← Decizia civilă nr. 4608/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2703/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
