Decizia civilă nr. 119/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 119/R/2011
Ședința 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : I.-R. M. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. R. T. împotriva sentinței civile nr. 1701 din 10 mai 2010 pronunțate de T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC T. R. S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC T. R. S., avocat Cot O. R. M., în substituirea avocatului titular Boncu Constantin, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul acestuia avocat T. Z.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantului recurent și a reprezentantului acestuia să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC T. R. S., avocat Cot O. R. M., în substituirea avocatului titular Boncu Constantin, și reprezentantul reclamantului recurent S. R. T., avocat T. Z., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar două declarații și două facturi comerciale, câte un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a comunica societății pe care o reprezintă actele ce i-au fost comunicate de reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că se opune amânării cauzei întrucât aceste acte depuse la acest termen de judecată le are și pârâta intimată.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentanta pârâtei intimate, având în vedere că actele depuse sunt acte emise de societate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar și prin concluziile scrise pe care le depune la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar și prin concluziile scrise pe care le depune la dosar. S. obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins contestația formulată de către contestatorul S. R. T., împotriva Deciziei nr. 116/(...) emisă de către intimata S. T. R. S., prin care i s-a desfăcut disciplinar
Contractul individual de muncă.
S-a reținut că prin D. nr. 116/(...), intimata a dispus concedierea contestatorului începând cu data de (...) în temeiul art. 61 lit. a Codul
Muncii. In cuprinsul acestei decizii a fost reținută următoarea faptă:
În data de (...), ora 16:13, domnul Horia Indre, agent vânzări directe la S. T. R. S., a transmis d-lui Ștefan M. C.an, Sef oficiu C., un email care conținea o reclamație din partea d-nei K. E., asistent manager la S. C. G. SCS, la adresa d-lui S. R. T., angajat în funcția de declarant vamal la punctul de lucru din C. al S. T. R. S..
În email-ul menționat mai sus, d-na K. E., asistent manager la S. C.
G. SCS, atrăgea atenția asupra modului revoltător de a vorbi cu clienții al d- lui S. R. T. și asupra aroganței manifestate de către acesta în relația cu dânșii. D-na K. E. nu contesta profesionalismul d-lui S. R. T., făcând referire la experiența și cunoștințele deținute de către acesta, în ceea ce privește procedurile de vămuire, ci doar stilul de a vorbi și aroganța manifestată, afirmând ca „. ca și clienți suntem tratați ca niște analfabeți care habar nu au de cursul normal al vieții";.
Din reclamația transmisă în data de (...) de către clienta K. E. și din declarația acesteia, în calitate de martor, rezultă că petentul a avut un comportament neprofesional, tratând clientul cu atitudine arogantă și lipsă de amabilitate.
Această faptă este o abatere disciplinară în legătură cu munca petentului care avea obligația de a comunica eficient si profesional, astfel încât această comunicare să ducă la obținerea de date/documente corecte si suficiente pentru efectuarea formalităților normale.
Așa fiind, afirmațiile contestatorului cu privire la motivele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere sunt neadevărate - existența faptei fiind dovedită cu reclamația și declarația martorei K. E., motiv pentru care contestația a fost respinsă.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul S. R. T., solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul consideră că tribunalul a dat o hotărâre greșită, în condițiile în care acesta a soluționat cauza fără să se pronunțe cu privire la motivele de nulitate ale deciziei contestate, motive care au fost invocate inclusiv în scris și care au fost discutate înainte de a se acorda cuvântul în dezbateri.
În acest sens, reclamantul arată că decizia de sancționare disciplinară nr. 116 emisă la data de (...) și comunicată acestuia la data de (...) este lovităde nulitate absolută, întrucât la emiterea ei societatea intimată nu a avut în vedere că în perioada (...)-(...) reclamantul a fost în concediu legal de odihnă.
De asemenea, societatea pârâtă nu a respectat nici dispozițiile art. 268 pct. 2, lit. c din Codul Muncii, ca urmare a faptului că în cuprinsul deciziei mai sus indicate ar fi fost obligată să arate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamant, în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Astfel învederează că în mod repetat, atât verbal cât și în scris, a sesizat societatea intimată despre intențiile clientului S. C. Grup S., prin reprezentantul acesteia K. E., de a eluda Statul Român prin schimbarea facturii comerciale în temeiul căreia urma să se efectueze vămuirea.
Totodată, arată că din cauza încercărilor clientului C. Grup, prin K. E. de a eluda Statul, reclamantul, pentru respectarea legalității, a fost obligat să se adreseze de repetate ori clientului care refuza să îi pună la dispoziție actele solicitate, acte necesare bunei desfășurări a operațiunii de import. Pe fondul aspectelor menționate, apreciază că este posibil că pentru client a devenit o persoană cicălitoare, astfel aceasta l-a reclamat la societatea intimată, iar aceasta din urmă, în loc să verifice cele semnalate de reclamant, a decis concedierea reclamantului.
Reclamantul recurent formulează critici și cu privire la modul de apreciere a probelor de către prima instanță, respectiv la considerentele sumare pe care se sprijină hotărârea atacată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata S. T. R. S. a solicitat respingerea recursului contestatorului, ca neîntemeiat, având în vederelegalitatea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la cele două motive de nulitate absolută invocate de către recurent, societatea intimată arată că aceste apărări au fost invocate numai cu ocazia concluziilor orale pe fond si in concluziile scrise.
Recurentul critica hotărârea T. C. întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele apărări pe care afirma ca le-a invocat
Apreciază ca aceasta critica este nejustificata.
Însuși recurentul arata ca a făcut aceste apărări, oral, cu ocazia concluziilor pe fond, precum si in scris pe calea concluziilor scrise.
In aceste condiții, văzând ca aceste apărări nu au fost cuprinse in cererea introductiva de instanța si nici intr-o alta modificare sau precizare a acțiunii pe care sa o fi făcut in termen legal, era firesc ca aceste apărări sa fie ignorate de către instanța.
Cererea introductiva de instanța nu poate fi modificata decât cel mai târziu la prima zi de înfățișare, așa cum prevede art. 132 C.pr.civ., prin urmare aceste apărări făcute in timpul dezbaterilor nu puteau fi luate in considerare.
Daca instanța ar fi procedat astfel si ar fi analizat si aceste solicitări ale recurentului reclamant, atunci ar fi încălcat principiul dreptului la apărare în raport de societatea intimată. Intr-adevăr, invocate atât de târziu, aceste apărări nu ar fi putut fi combătute de societatea intimată nici prin probatoriu si nici prin alte mijloace procedurale, caz in care ar fi fost vătămată.
Învederează că nu se poate casa cu trimitere pe motivul invocat de către recurent, câtă vreme este numai culpa sa ca nu si-a modificat/precizat acțiunea in termen procedural, ci a înțeles sa invoce aceste apărări doar odată cu dezbaterile pe fond. In plus, instanța de recurs se poate pronunța chiar si din oficiu pe aceste aspecte.
D. de concediere nr. 116/(...) a fost emisa cu respectarea dispozițiilor art. 60 pct. 1 lit. i C. muncii, aceasta întrucât prin decizie s-a dispus concedierea recurentului începând cu data de (...), prorogându-se producerea efectelor deciziei de concediere, si anume încetarea raporturilor de munca, la un moment ulterior întoarcerii salariatului la locul de munca, acesta aflându-se in concediul de odihna in perioada (...) - (...).
In aceste condiții, este evident ca in cauza au fost respectate cerințele legale privind legalitatea emiterii deciziei de concediere, in condițiile in care măsura concedierii nu a fost luata in perioada in care recurentul s-a aflat in concediu de odihna, raporturile de munca fiind încheiate după aceasta perioada.
Este deci valabila decizia de concediere emisa in aceste condiții, atâta timp cat ea stipulează ca sancțiunea disciplinara nu își produce efectele pe durata suspendării contractului individual de munca."
D. de concediere nr. 116/(...) a fost emisa cu respectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. c Codul Muncii.
Nu pot fi primite susținerile reclamantului conform cărora in cuprinsul deciziei de concediere nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către acesta in timpul cercetării disciplinare, in condițiile in care prin nota explicativa data in cursul cercetării, recurentul nu s-a aparat cu privire la faptele pentru care era cercetat si nu a negat existenta acestor fapte.
In nota explicativa, reclamantul a înțeles doar sa acuze societatea care a formulat reclamația împotriva sa, atitudinea sa rămânând chiar si la acel moment virulenta față de clienții societății intimate.
Recurentul nu a negat niciodată faptele de care a fost acuzat, ci a încercat tot timpul sa-si justifice atitudinea invocând încercarea clienților de a încălca legea. Prin urmare, câtă vreme recurentul nu a negat ca ar fi săvârșit faptele pentru care a fost sancționat, art. 268 alin 2 din Codul Muncii nu are aplicabilitate in cauza.
Sancțiunea aplicata recurentului este cea justa, raportat la fapta comisa, astfel cum reiese din întregul material probator.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Trecând la soluționarea recursului, prin prisma probațiunii și adispozițiilor legale, Curtea apreciază că acesta este întemeiat pentruurmătoarele considerente:
Recurentul reclamant a fost concediat începând cu data de (...), prin decizia nr. 116 emisă de societate intimată la data de (...) (f. 11 dosar fond), decizie care este însă lovită de nulitate absolută atât ca urmare încălcării art. 268 al. 1 lit. c din codul Muncii, cât și a încălcării dispozițiilor art. 60 lit. i din Codul Muncii.
Normele instituite de art. 268 al. 2 din Codul Muncii au un caracter imperativ, astfel că lipsa oricăreia dintre mențiunile obligatorii pe care decizia trebuie sa le cuprindă este sancționata de legiuitor cu nulitatea absoluta.
Întrucât suntem în prezenta unor nulități exprese, legea instituie o prezumție juris tamtum de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie sa dovedească faptul vătămării, ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
D. nr. 116/(...) contravine dispozițiilor art. 268 al.2 lit. c din Codul
Muncii, întrucât aceasta nu cuprinde nici o mențiune cu privire la motivelepentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în cursul cercetării disciplinare.
Nu constituie un argument de natură a justifica lipsa din decizie a mențiunilor arătate, faptul că în cursul cercetării disciplinare reclamantul recurent nu ar fi formulat apărări, ci doar critici la adresa clienților societății intimate.
Interpretarea dată de către societatea intimată poziției exprimate de către recurentul reclamant în cursul cercetării disciplinare nu este în măsură să o exonereze pe aceasta de a emite o decizie cu respectarea normelor legale.
Dincolo de aceste aspecte, se constată că prin nota explicativă la care face referire societatea intimată (f. 47) reclamantul recurent a formulat veritabile apărări, cu privire la care însă aceasta a omis să facă vreo referire în decizia de concediere, cu atât mai mult cu cât acest lucru se impunea, în contextul în care apărările se dovedeau a fi într-o anumită măsură întemeiate, acestea puteau conduce la o individualizare corespunzătoare a unei eventuale sancțiunii.
Nu prezintă nici o relevanță faptul că angajatul nu contestă săvârșirea faptelor pentru care a fost sancționat, întrucât acest aspect nu poate duce la concluzia implicită că acesta le recunoaște. Poziția manifestată de recurent corespunde unei recunoașteri calficate, care, în final, are drept consecință negarea aspectelor reținute în sarcina lui.
Recurentul critică decizia emisă de către societatea intimată și din perspectiva dispozițiilor art. 60 lit. i din Codul Muncii, critici care, de asemenea, se dovedesc întemeiate.
Astfel, din scriptul de la fila 15 dosar fond rezultă că societatea intimată avea cunoștință că în perioada (...)-(...), reclamantul recurent își efectua concediul de odihnă, dar cu toate acestea a emis decizia de concediere la data de (...).
Este lipsită de relevanță susținerea societății intimate potrivit căreia decizia de concediere, deși a fost emisă în perioada în care recurentul era în concediu de odihnă, nu poate fi lovită de nulitate întrucât în cuprinsul acesteia se arată fără nici o urmă de echivoc că, concedierea se dispune începând cu data de (...), respectiv ulterior încheierii concediului de odihnă.
În mod evident, legalitatea măsurii desfacerii contractului individual de muncă munca se analizează in raport cu data emiterii si nu cu data de la care aceasta produce efecte, nulitatea presupunând existența unor cauze contemporane încheierii actului.
Or, din această perspectivă, se constată că prin dispozițiile art. 60 al.
1 lit. i din Codul Muncii legiuitorul instituite sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 76 din Codul Muncii, interdicția ca angajatorul să dispună concedierea salariaților pe durata concediului de odihnă.
Concluzionând că decizia nr.116/(...) a fost întocmita cu încălcarea dispozițiilor imperative si de ordine publica ale art. 268 alin. 2 lit. c din C. muncii și ale art. 60 al.1 lit. i raportat la art. 76 din Codul Muncii, consecința fiind aceea ca este lovita de nulitate absoluta, deoarece nu respecta condițiile de forma impuse de lege, Curtea consideră că nu mai este necesară analizarea motivelor de netemeinicie invocate în recurs, astfel că în baza art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 al.1,3 Cod de procedură civilă, va admite recursul reclamantului, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite contestația și, în consecință, va anula decizia de sancționare nr.
116/(...) emisă de pârâtă.
De asemenea, în conformitate cu art. 78 din Codul muncii, va dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Curtea constată că societatea intimată este în culpă procesuală, astfel că în baza art. 274 Cod de procedură civilă va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei, respectiv 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. R. T. împotriva sentinței civile nr. 1701 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o modifică și în consecință admite acțiunea civilă formulată de reclamantul S. R. T. în contradictoriu cu pârâta S. T. R. S. și anulează decizia nr. 116/(...) emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Obligă pârâta să reintegreze reclamantul pe postul și funcția deținute anterior, respectiv declarant vamal la punctul de lucru din C..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă pe intimata S. T. R. S. să plătească recurentului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L . D. I.-R. M. D. G. C. M.
Red./dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: E.B./P.U.
| ← Decizia civilă nr. 666/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 353/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
