Decizia civilă nr. 2994/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2994/R/2011
Ședința din 13 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M. JUDECĂTOR : I. T. JUDECĂTOR : D. C. G. G. : A. B.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamantul S. "L. C. F." C. și pârâții S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA și R. DE T. F. DE C. C., împotriva sentinței civile nr. 570 din (...), a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. M., F. V., M. F., U. G., F. M., M. A. și L. R., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 570 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata primelor pentru Z. F. aferentă anului 2009, a ajutorului ma- terial de P. pentru anul 2009 și a ajutorului material de C. pentru anul 2009, în consecință, respinge ca prescrise aceste capete de cerere ale reclamantului S. L. C. F. C. și a reclamanților P. M., F. M., M. A., M. F., L. R. și F. V., în con- tradictoriu cu pârâtele;
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând celelalte pretenții ale reclamanților;
A fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al S. L. C. F. C. privind pe U. G., P. M., F. M., M. A., M. F., L. R. și F. V.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. C. F. C. împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C. „. C. SA B. și R. de T. F. de C. C. și în consecință au fost obligate pârâtele să le plătească membrilor de sindicat: I. A. C., Senatovici I., L. M., T. M., P. A., N. M., R. V., V. M., B. N., P. V., P. Ion, D. G., M. I., V. T., B. N., L. A., M. St. L., P. G., G. I., D. G., S. A. G., S. T., S. P., V. V., N. I., I. I. II, R. V., N. G., G. D., I. I., M. N., C. Ș., S. I., F. V., Ț. P., G. I., P. I., I. G., G. V., V. I., V. I., V. M., F. E., Ș. A., I. V., M. A., P. M., F. M., L. I., S. R., B. M., A. A., L. E., B. M., P. V., I. R. M., A. L., A. D., M. M., T. R. D., H. C., D. I., B. G. G., B. V., B. M., T. Șt. Ș. M., R. D. A., P. F., H. G. I., M. M., B. P. L., P. D., D. I., B. I., Ona M., S. R., M. M., D. I., C. I., R. M., P. I., B. A. L., P. I., C. V., T. G., S. I., L. G., R. N., S. L. F., R. G., M. I., M. V., G. I., G. V., M. G., V. G., P. V., D.
I., S. G., V. I., C. G., B. M. D., R. V., R. V., B. A., G. V., S. Ion, C. M., T. V., E. Ș., S. P. M. S., B. I., R. F., B. M., K. R. I., N. I., M. P., B. M., V. V., M. Ion, M. V., H. A. D. câte un salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M., F.
M., M. A., M. F., L. R. și F. V. împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C. „. C. SA B. și R. de T. F. de C. C. și în consecință au fost obligate pârâtele să le plătească reclamanților câte un salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat în privința reclamantului U. G. și în consecință a fost respinsă acțiunea acestuia.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T.
F. de C. „. C. SA"; C. instanța reține că membrii de sindicat, în numele cărora a fost promovată acțiunea sunt angajați ai acesteia, fiind semnatara contractului individual de muncă.
Chiar dacă R. de T. F. de C. „. C. SA"; C. nu are personalitate juridică proprie, ea are organe proprii de conducere, astfel că, în temeiul art. 41 al. 2
Cod procedură civilă, poate sta în judecată ca pârâtă.
P. aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității proce- suale pasive a R. de T. F. de C. „. C. SA"; C.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de
T. F. de C. „. C. SA instanța a constatat că aceasta este parte contractantă în contractul colectiv de muncă la nivel C. C. pe care se fundamentează pretențiile membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, această calitate conferindu-i legitimare procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat plata primelor pentru Z. F. - 23 aprilie pe anii
2008, 2009, a ajutorului material de P. și de C. pe anul 2009, acordate prin contractele colective de muncă.
Pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA"; a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii, care prevede că „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia";, atât în ce privește ajutorul de Z. F., de C. și cel de P., cât și a salariului suplimentar pentru anii 2007 și 2008.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției, învederând că drepturile solicitate sunt drepturi salariale, fiind aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, ce instituie un termen de prescripție de 3 ani.
Așadar, se impune a se stabili dacă drepturile pretinse prin acțiune fac parte sau nu din categoria drepturilor salariale pentru a determina incidența prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c) sau e) din Codul muncii, în condițiile în care se apreciază că art. 283 lit. e din Codul Muncii are caracter de normă generală reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se re- feră la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 154 din Codul Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. P. muncaprestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani";.
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Adaosurile și sporurile la salariu formează partea variabilă a salariului pentru că se plătesc numai în raport de performanțele individuale sau pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale.
Or, ajutoarele pretinse pentru „. Ceferiștilor"; și pentru sărbătorile de P.
și de C., stipulate în C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, nu pot fi considerate nici sporuri și nici adaosuri în sensul art. 155 Codul muncii, pentru că nu au fost convenite astfel de către părțile semnatare ale contractului colectiv menționat.
Se poate observa că aceste ajutoare materiale sunt stipulate în capitolul contractului colectiv denumit „. salariatului"; alături de alte ajutoare, fie prevăzute pentru ocazii speciale din viața salariatului: căsătorie, naștere, de- ces, fie constând în scutirea de la plata unor comisioane pentru operațiunile de reținere a ratelor și virarea acestora în contul societăților comerciale de la care salariații cumpără mărfuri, în reduceri de 50% din tariful practicat de hoteluri- le din stațiunile balneoclimaterice în care salariații își petrec concediile de o- dihnă împreună cu familia.
Aceste ajutoare nu pot fi calificate nici în cea mai generoasă interpreta- re ca și adaosuri incluse în salariu.
Așadar, din interpretarea sistematică și logică a prevederilor Contractu- lui colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar instanța apreciază că salariul suplimentar stipulat în contractul colectiv constituie un drept de natură salarială, iar premiul de „. C. ce se acordă în 23 aprilie, ajutorul material de P. și cel de C. nu constituie drepturi salariale.
Ca urmare, instanța a considerat că în ce privește ajutoarele materiale de P., de C. și premiul de „. C. sunt aplicabile dispozițiile art. 283 li. e Codul muncii, iar în privința salariului suplimentar, cele de la art. 283 lit. c Codul muncii.
Astfel, constatând că cererea reclamantului formulată în numele mem- brilor de sindicat a fost introdusă la data de (...), după expirarea termenului de
6 luni prevăzut de art. 283 lit. e Codul muncii de la nașterea dreptului la acțiune privind plata primelor pentru Z. F. pentru anul 2009, a ajutorului de
C. și a celui de P. pentru anul 2009, instanța a admis excepția prescripției invocate de pârâte și a respins ca prescrise aceste pretenții ale reclamantului.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune re- feritoare la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de înca- drare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anii (...), cererea reclamantului fiind introdusă în termenul de 3 ani de la momentul nașterii dreptului la acțiune, conform art. 283 lit. c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în conformitate cu C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar „pentru munca ire- proșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu sa- lariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) Codul muncii „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Acordarea salariului suplimentar nu este o facultate, ci o obligație a an- gajatorului.
Conform art. 238 (1) Codul muncii: „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 32 (1) din C. colectiv de muncă la nivelul S. N. de T. F. de C. „. C. SA"; pe anul (...)/2010 și a art. 30 din C. co- lectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii
2006-2008, instanța va admite acest capăt din cererea formulată de reclamant în reprezentarea membrilor de sindicat, cu următoarele precizări.
P. a putea beneficia de drepturile bănești reprezentând salariul supli- mentar, angajații, în conformitate cu prevederile din Anexa 6 la C. colectiv de muncă trebuie să îndeplinească anumite condiții. În acest sens la alin. 2 se precizează că nu beneficiază de salariu suplimentar salariații care, în perioada aferentă acordării acestuia, li s-a aplicat una din sancțiunile disciplinare. Pârâta susține că față de aceste condiții, nu beneficiază de salariul suplimentar pe anul 2007 membrii de sindicat P. F., H. I., M. M., M. I., M. L., P. G., G. I., S. A., R. V., G. D., I. I., M. G., B. A., R. F., K. R., M. P. și M. V., pentru anul 2008
U. G., B. V., H. I., M. I., Nenestean I., R. I. și K. R., toți cei enumerați fiind sancționați disciplinar.
Pârâta a făcut dovada aplicării sancțiunilor disciplinare pentru salariații enumerați, astfel că aceste susțineri au fost avute în vedere pentru cei enume- rați acțiunea a fost admisă doar în parte. S-a avut în vedere de asemenea și susținerea în sensul suspendării contractului individual de muncă pentru M. M., pentru perioada 2008 - 2009.
S-a luat în considerare faptul că B. D. este angajatul pârâtei doar începând cu data de (...), Sabadâs M. doar din (...), D. I. doar din (...), P. A. doar din (...), I. Annemary doar din data de (...), iar C. V. doar din data de (...).
În ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului pentru U. G., P. M., F. M., M. A., M. Florea, L. R. și F. V., aceasta a fost admisă. Ulterior promovării acțiunii în instanță, calitatea de angajat al acestora la societatea pârâtă a încetat prin pensionare, astfel că a încetat și calitatea de membru de sindicat, reclamantul nemaiputându-și justifica prin prisma dispozițiilor art. 28 din legea sindicatelor, calitatea de reprezentant al acestora. U. G., P. M., F. M., M. A., M. F., L. R. și F. V. au fost citați personal în cauză fiecare susținând că înțeleg să-și însușească acțiunea promovată în numele lor și să o continue, susținând-o astfel cum a fost formulată.
P. considerentele deja arătate și acțiunea acestora a fost admisă doar în parte, conform dispozitivului.
În ce privește capătul de cerere care vizează acordarea contravalorii ti- chetelor de masă, acesta a fost respins ca nefondat.
Reținând incidența prevederilor art. 1 alin. 1 și alin. 2 din L. nr.
142/1998, citate in extenso, se concluzionează că L. nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci constituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare să acorde sau nu această bonificație. C. Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007 - 2010 la art. 42 (23) prevăd că tichetele de masă se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților. P. ca tichetele de masă să poată fi acordate trebuie ca în buget să fie prevăzute sume cu această destinație.
În ce privește excepția lucrului judecat față de U. G., instanța a admis- o, constatând că prin sentința civilă nr. 116/(...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), având același obiect, U. G. fiind reprezentat de
S. L. I. al M. de L. din Remiza CF Jibou, în contradictoriu cu aceiași pârâți,instanța de judecată s-a pronunțat cu privire la pretențiile reclamantului, cererea acestuia a fost respinsă. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. „. C. F. C.solicitând modificarea sentinței în sensul obligării pârâtelor S. V. L. de C. S. B. și S. V. L. de C. S. B. - R. C. la plata sporurilor salariale privind „. F.";, P. și C. precum și la acordarea contravalorii bonurilor de masă neeliberate începând cu luna aprilie 2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că sentința încalcă prevederile art.7 din Contractele Colective de M. valide și art.155 Codul
Muncii.
Astfel, instanța a apreciat greșit dispozițiile art.283 din Codul Muncii făcând confuzie între lit.c și lit.e, în condițiile în care premierea de Z. F., P. și C. prevăzuta în Contractele Colective de M. valide și aplicabile intervalului de timp ce face obiectul acțiunii face parte din categoria adaosurilor prevăzute la pct. C al art. 41 din C. Colectiv de M. la N. N., raportat și la prevederile art. 155 din Codul Muncii.
Aceste drepturi se suporta din fondul de salarii și nu din fondul de 2% cu destinație exclusiv socială conform art.21 Codul fiscal; premierea face obiectul reținerilor la sursă a impozitului și celorlalte contribuții datorate statului, fiind considerate venituri din salarii și asimilate salariilor, în sensul art. 55 alin. l din Codul Fiscal. În același sens se invocă și concluzia întâlnirii pentru discutarea problemelor de practica judiciara neunitară din data de 12 martie 2008 organizată de C. S. al M.
Pe fondul cauzei se arată că pârâta avea obligația conform C.ui Colectiv de M. să constituie fondul pentru salariul suplimentar și să îl supună aprobării M.ui T.urilor. Omisiune pârâtei de rândul 1 prin necuprinderea drepturilor salariale în bugetul de venituri și cheltuieli nu poate fi invocată în apărarea sa. Pârâta nu dovedește cu situațiile anexate că salariul mediu ar fi mai mare decât indicele productivității muncii, când susține că acordarea drepturilor salariale pretinse prin acțiune ar încălca prevederile OUG nr.79/2001, ale OUG nr.7..
Potrivit C.ui Colectiv de M. pe anul 2009 înregistrat la D. de M. și P. S. sub nr.2572/(...), clauzele art.69 se acorda începând cu (...).
Este adevărat ca potrivit CCM înregistrat la data de (...) acordarea acestor drepturi se suspenda, dar raportat la data scadentei acestor drepturi în cursul lunii aprilie ((...) P.; (...) Z. F.) aceste clauze nu se aplica retroactiv datei de (...).
Întrucât sumele trebuiau plătite începând cu 2010 susținerile pârâtei nu sunt fondate.
P. perioada de (...) si (...) potrivit art.11 alin.1 lit.b din L. nr.130/1996 și art.247 din Codul Muncii când la nivel de unități nu exista o reglementare proprie, sunt aplicabile dispozițiile CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, or potrivit art. 69 si art.71 din C. Colectiv de M. la N. de G. de U. F. aplicabil pe anii 2006-2008 și care a fost prelungit prin actul 370/(...) înregistrat la M. pentru încă 48 de luni, deci până în anul 2010, se vor acorda drepturile salariale aferente Zilei F. și Ajutorului Material de P.
Acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsura de protecție sociala de asigurare a securității muncii, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare ale salariaților sub forma unei alocații, cat timp angajatorii nu au posibilitatea sa asigure la locurile de munca hrana zilnică pentru salariații săi. L. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masa fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorilor, dar aceasta nu înseamnă ca reclamanții nu au dreptul laacordarea acestor tichete, deoarece se ține seama de caracterul acestora de masuri de protecție.
Prin negocierea CC.M s-a încercat majorarea salariilor, iar în urma discuțiilor avute s-a găsit ca formă de remunerație a salariaților acordarea tichetelor de masă.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta R. DE T. F. DE C. C.solicitând sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2007 si 2008, dreptul fiind solicitat în temeiul art. 32 alin. 1 din Contractele colective de munca aplicabile pe anii 2006 - 2008, acesta nefiind un drept prevăzut în contractul individual de munca al salariaților.
Nu este un drept de natura salariala, ci un drept stabilit prin clauzele contractului colectiv de muncă, reprezentând o recompensa acordata de angajator pentru munca ireproșabila depusă în cursul unui an calendaristic, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 283 alin 1 lit. e din Codul Muncii.
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și hotărârea s-a dat cu încălcarea competentei altei instanțe (art. 304 pct. 6 și 2 C.proc.civ.).
Astfel, instanța a admis acțiunea reclamanților H. C. și D. I., or prin disjungerea dosarului (...) a T.ui C., instanța T.ui M. a fost investita a se pronunța cu privire la solicitările formulate de către salariații cu domiciliul în județul M., cei doi neavând domiciliul pe raza acestui județ (art. 284 alin. 2
Codul muncii) (Tabelul nominal poz. 24 și 25).
Invocă incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., raportat la necorelarea considerentelor cu dispozitivul, în condițiile în care în motivare instanța se raportează la suspendarea contractului individual de munca pentru M. M., pentru perioada 2008 - 2009 și la faptul ca B. D este angajatul paratului doar începând cu data de (...), Sabadas M doar cu (...), D. I. din (...), etc.";, fără ca în dispozitiv să se regăsească aceste situații.
Invocă prevederile Anexei 6 pct. 2 și ale art. 32 alin. 1 din C. colectiv de muncă, subliniind că anumite persoane nu erau încadrate la unitate în anul pentru care se solicita acordarea salariului suplimentar sau nu au desfășurat activitate întregul an calendaristic: pentru anul 2007 B. D., încadrat de la data de (...); pentru anii 2007 și 2008 I. ANNEMARY, încadrata la (...); C. V., încadrata la (...); S. M. S., încadrat la (...); D. I., încadrata la (...); P. A., încadrata la (...)
Apoi, nu beneficiaza de drepturile banesti aferente salariului suplimentar pentru anul 2007 fiind sancționați disciplinar fie cu retrogradarea în funcție fie în mod repetat cu reducerea salariului de încadrare: P. F., H. luliana, M. M., M. lura, M. L., P. G., G. I., S. A., R. V., G. D., luga I., M. G., B. A., R. F., K. R., M. P. si M. V.., pentru anul 2008 B. V., H. luliana, M. lura, N. I., R. N. si K. R. iar pentru anul 2009 C. M. și M. V..
De salariu suplimentar nu beneficiază nici salariații care erau în perioade de suspendare a contractului individual de munca, fiind in concediu de îngrijire copil: M. M. în concediu în perioada (...) - (...).
În drept invocă prevederile, C. colectiv de munca încheiat la nivel de societate si art. 154, 155,283 Codul muncii, art. 299, 304 și 3041 C.pr.civ.
Prin recursul formulat, pârâta S. N. de T. F. de C. C. „. C. S. a solicitatmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei, considerând calitatea acesteia de semnatară a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, pe care se fundamentează pretențiile reclamanților, ca justificândlegitimarea procesuală pasivă. Or, directorul general al SNTFC C. C. SA a delegatdirectorului regional competența de a încheia contracte individuale de muncă, astfel încât, deși lipsită de personalitate juridică, regionala poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere și autonomie în folosirea fondurilor. C.itatea de angajator aparține exclusiv regionalei.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune privitoare la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, întrucât reclamanți invocă nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă; salariul suplimentar, deși este un drept stabilite in bani, nu este de natura salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de munca, cu un regim juridic distinct.
Prin urmare, avându-se în vedere că dreptul de a solicita acordarea salariului suplimentar s-a născut la (...), respectiv (...), față de data introducerii acțiunii, respectiv (...), raportat la prevederile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, dreptul material la acțiune privind acordarea premierii pentru Z. Ceferistului pentru anul 2009 și a salariului suplimentar pentru anii 2007 și
2008 este prescris.
Invocă și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ., cu sublinierea că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu, sens în care invocă prevederile art. 12 din L. nr.130/1996, care se aplică prin analogie si salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar, cum este subscrisa, unități pentru care fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O. nr. 7..
Potrivit art.236 alin. 4 Codul Muncii, un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se înscrie in limitele legii, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum este salariul suplimentar si premierea pentru "Z. ceferiștilor", fara ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plata.
Recurenta fiind o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O. nr. 7. privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin L. nr. 2. avea obligația respectării prevederilor art. 7 alin. 1, conform cărora: .... „indicelui de creștere a câștigului salariat mediu brut lunar. care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii .... „. Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2006,
2007 si 2008. Din copiile de pe bugetele de venituri și cheltuieli ale societății pe anii 2007 și 2008, bilanțurile contabile pe acești ani și totodată execuțiile bugetare rezultă atât cuantumul indicelui productivității muncii, cât și cel al indicelui câștigului salarial mediu:
- pentru anul 2007, indicele câștigului mediu a fost de 99,23%, iar indicele de productivitate a fost de 100,01 % .
- pentru anul 2008, indicele câștigului mediu a fost de 100,18%, iar indicele de productivitate a fost de 100,72%.
Totodată, din analiza bugetelor de venituri și cheltuieli pe anii 2007 și
2008 și a execuției bugetare pe acești ani reies următoarele:
- pentru anul 2007, la rubrica privind câștigul mediu lunar pe salariat" (Anexa nr. 1 A, pct. 6, cap. XI la O. M. T. nr. 1.) s-a prevăzut suma de 1817,47 lei, iar conform tabelului privind execuția bugetară pe anul 2007 suma a fost de 1803,55 lei, astfel că execuția bugetară realizată pe anul 2007 a fost subsumele prevăzute în buget, ceea ce a condus la imposibilitatea acordării drepturilor solicitate.
- pentru anul 2008, la rubrica privind „câștigul mediu lunar pe salariat";
(Anexa, pct. 6, cap. IX la H. nr. 1.) s-a prevăzut suma de 2264,55 lei, iar conform tabelului privind execuția bugetară pe anul 2008, suma a fost de
2268,58 lei, diferența fiind mult prea mică pentru a permite acordarea drepturilor conform CCM.
Mai mult, este de subliniat că la data semnării C.ui Colectiv de M. valabil pe anii 2007-2008, recurenta nu avea aprobate bugetele de venituri și cheltuieli pe anii respectivi.
Astfel, CCM valabil pe anii 2007-2008 a fost semnat la data de (...), iar bugetul pe anul 2007 a fost aprobat ulterior, la data de (...) prin O. nr.
1349/(...), în timp ce pentru anul 2008, bugetul a fost aprobat prin H. nr.
1712/(...).
Sunt reluate criticile ce se regăsesc și în recursul Regionalei de T. F. de
C. C. privitoare la situațiile punctuale ale anumitor reclamanți, față de care se arată că s-a pronunțat instanța fondului fără a fi competentă, sau în mod netemeinic.
Prin întâmpinare, S. N. de T. F. de C. C. „. C. S. a solicitat respingerearecursului reclamantului, reiterând motivele reținute de instanța fondului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile urmează a fi admise, cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 312 alin. 1,
3 și 5 C.proc.civ.
Se reține în acest sens că în mod netemeinic a procedat prima instanță prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în ce privește plata primelor pentru Z. F. aferentă anului 2009, a ajutorului material de P. pentru anul 2009 și a ajutorului material de C. pentru anul 2009, întrucât termenul de prescripție aplicabil acestor petite este cel reglementat de art. 283 lit. c) din Codul muncii la data pronunțării sentinței, anume, cel de 3 ani.
Curtea reține că aceste drepturi se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 155 Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prima și ajutoarele materiale solicitate și prevăzute de contractul colectiv de muncă constituie tocmai astfel de alt adaosuri, lucru pe care angajatorul îl cunoaște și îl aplică de altfel prin calcularea tuturor contribuțiilor datorate la stat și în raport de aceasta. F. că aceste drepturi au fost stipulate într-un capitol distinct al contractului colectiv de muncă, cel privitor la protecția socială, iar nu în cel destinat salarizării, nu semnifică scoaterea dreptului de sub incidența art. 155 Codul muncii, dată fiind calitatea de normă imperativă a acestui text de lege, astfel încât părțile nu pot reduce sfera de acoperire a sintagmei „componente ale salariului"; prin contractele pe care le încheie. Dincolo de modul de organizare a contractului colectiv de muncă, un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său, deci ca o bonificație prin care să sporească pachetul salarial și astfel, să facă mai atractiv postul, sau să își fidelizeze angajații, sau să mențină salariile la un nivel competitiv pe piață.
Or, potrivit art. 166 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașteriiacestui drept, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă este plata unor drepturi salariale neacordate.
Art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii stipulează termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, însă acest text de lege are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, în conformitate cu dictonul specialia generalibus derogant, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
Nu se poate accepta interpretarea făcută în sens invers de către recurenta pârâtă, care susține că dintre cele două, textul special este dat de lit. e). E adevărat că și acesta reprezintă o reglementare cu caracter special, dar în comparație cu stipulațiile art. 283 alin. 2 Codul muncii, care prevede un termen de 3 ani de prescripție pentru toate celelalte situații care nu au fost detaliate la alin. 1 din text. În schimb, prin compararea textului lit. c) cu cel de la lit. e) din alin. 1 al art. 283 Codul muncii, textul special rămâne cel de la lit. c), acesta distingând din multitudinea de drepturi ce pot fi reglementate în cuprinsul unui contract colectiv de muncă, pe cele salariale, care, dată fiind importanța deosebită, centrală, a salariului, ca element principal în contractul de muncă și care practic întemeiază cauza încheierii acestui contract din partea angajatului, se bucură de un termen de prescripție mai îndelungat. De altfel, legiuitorul a emis mai multe dispoziții de ocrotire a dreptului angajatului la salariu, dispoziții cu caracter imperativ (art. 164, 165 Codul muncii), astfel încât interpretarea de mai sus este în consens cu întreaga viziune impusă de ansamblul prevederilor Codului muncii.
Așa fiind, se constată că prima instanță a procedat la soluționarea petitelor având ca obiect plata primelor pentru Z. F. aferentă anului 2009, a ajutorului material de P. pentru anul 2009 și a ajutorului material de C. pentru anul 2009 prin raportare la prescripția dreptului la acțiune, în mod nelegal, situație în care se impune casarea cu trimitere a cauzei pentru a se asigura dublul grad de jurisdicție, procesul fiind soluționat în aceste limite fără a se intra în cercetarea fondului.
Cât privește soluția dată petitului de acordare a salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, se constată că deși au fost invocate și la fond apărările reluate în recursurile pârâtelor cu privire la caracterul nedatorat al acestui salariu suplimentar față de reclamanții care nu au lucrat un an întreg în cadrul societății, prima instanță nu a cercetat aceste apărări, nu a tranșat dacă salariul suplimentar se datorează sau nu acestora, și în caz afirmativ, dacă acesta este datorat în integralitate sau proporțional, sens în care se constată de asemenea o necercetare a fondului și sub aspectul acestor pretenții.
Similar, nu s-au cercetat apărările privitoare la caracterul nedatorat al salariului suplimentar față de angajații care au fost sancționați disciplinar, deși acestea au fost exprimate prin întâmpinările depuse la fond, situație ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță se va referi și la apărările formulate în recurs cu privire la reclamanții H. C. și D. I., față de care urmează a verifica dacă a fost sesizată ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul Clujîn dosarul nr. (...) și apoi, în cazul în care se va constata că declinarea îi privește și pe acești reclamanți, va verifica față de aceștia competența, având în vedere invocarea necompetenței prin motivele de recurs ale pârâtelor.
Față de aceste omisiuni, se impune casarea cu trimitere raportat la petitele privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 și
2009, pentru verificarea tuturor aspectelor invocate în apărare de pârâte.
Cu privire la tichetele de masă, se constată că deși există dezlegări în cuprinsul considerentelor asupra acestui petit, dispozitivul sentinței recurate nu cuprinde pronunțarea asupra acestora, astfel încât casarea cu trimitere va viza inclusiv acest petit.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Admite recursurile declarate de reclamantul S. „. C. F. C. și pârâții S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și R. DE T. F. DE C. C., împotriva sentinței civile nr.
570 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂ., C. M. I. T. D. C. G.
G., A. B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 81/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3967/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
