Decizia civilă nr. 4580/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N.4580/R/2011
Ședința publică din data de 8 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1250 pronunțate de Tribunalul Maramureș la data de 21 iunie 2011 în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați G. CU P. P. N. 8 B. M., C. LOCAL B. M. și P. O. B. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare la data de 3 noiembrie 2011.
Având în vedere că atât recurentul, prin memoriul de recurs, cât și reclamantul, prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1250 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr.
5242100/2011, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., invocată de acesta.
A fost admisă cererea formulată și precizată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 8 B. M., C. Local Baia M. și P. Municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice București și, în consecință a fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 8 B. M. să le plă- tească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: H. V. și P. F., drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 1., începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 1. cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la data de (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății, iar pe ceilalți pârâți să aloce fondurile necesare plății drepturilor menționate.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Numitele H. V. și P. F., cadre didactice la G. cu program prelungit nr. 8
B. M. au împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din L. nr.
54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverința nr. 120/(...) eliberată de G. cu program prelungit nr. 8 B. M. aflată la fila 9 dosar, rezultă că la data emiterii acesteia d-na H. V. M. avea o vechime în învățământ de 34 ani, aspect confirmat și de carnetul de muncă al acesteia.
D-na P. F., la data emiterii adeverinței nr. 119/(...) de la fila 15 dosar, avea o vechime în învățământ de 30 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 1. cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar be- neficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în în- vățământ. P. fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creș- tere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare co- respunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a Legii nr. 330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 1. privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care le îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă începând de la data de (...) aceste tranșe nu le-au fost acordate, fapt confirmat de unitatea de învățământ G. cu program prelungit nr. 8 B. M..
Nici ceilalți pârâți nu au combătut susținerile reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclaman- tului privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din L. nr. 1. cu modificările la zi a fost întemeiată și, în consecință, a admis cererea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii obligării acestui pârât la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin.3 din L. nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin.
Dreptul la salariu fiind constituțional, diminuarea sa se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție.
Potrivit art.8 din L. nr.69/2010 a responsabilității fiscale-bugetare
Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscală-bugetară.
Același acte normative prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificării bugetare.
În rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugetul
și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale, precum și utilizarea sumelor reținute înconformitate cu prevederile art.21 alin.4 din L. nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicat, precum și opinia C.ui fiscal cu privire la acesta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. Europene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru plata contribuției României la bugetul U. E.
În sensul celor de mai sus, învederează instanței faptul ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin.1 și art. 18 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, respectiv:
„(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitata și sunt determinatede autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrise în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)si nici angajata și efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentrurespectiva cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata șiplătită daca nu este aprobata potrivit legii și nu are prevederi bugetare";.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 noiembrie 2011 reclamantul S. L.din Î. M. a solicitat respingerea recursului.
În motivare, reclamantul a arătat că nu se contestă dreptul cadrelor didactice reprezentate în acest dosar la tranșelor suplimentare de vechime, ci doar faptul că nu ar avea nici o atribuție în sensul alocării sumelor necesare.
În sens contrar sunt citate prevederile art. 19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează atribuțiile M.ui F. P. în domeniul finanțelor publice.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea, cu majoritate de voturi, reține următoarele:
În primul rând, se constată că deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea tuturor pârâților la plata tranșelor suplimentare de vechime, raportat la practica încetățenită în materie privitoare la finalitatea pentru care este împrocesuat acest pârât, prima instanță a interpretat această cerere ca vizând în fapt obligarea pârâtului la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor litigioase, prin efectuarea demersurilor specifice acestuia în acest proces, conform competențelor legale.
Or, în acest context, nu poate fi reținută excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Acesta are atribuții însemnate în ceea ce privește fundamentarea și asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor cuvenite salariaților unităților din învățământ, care rezultă din H.G. 2192/2004, H.G. nr.1618/2009.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M.ui F. P.
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, C. Național pentru Finanțarea
Î.ului Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui Educației și Cercetării, însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Conform art.3 alin.3 din H.G. nr.1618/2009, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul
2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata drepturilor salariale și indemnizațiilor de concediu ale salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale și convenționale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, să rămână doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiuneareclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale și inclusiv a ajutorului financiar legal solicitat prin acțiune este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față L. nr.
1..
Se reține astfel că M.ui F. P. îi revin atribuții însemnate în ceea ce privește chiar alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, în baza legilor în vigoare și a prevederilor contractelor colective de muncă ce reglementează drepturi ale personalului didactic.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurentului, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
În faza de judecată a recursului nu pot fi invocate nici un fel de considerente care țin de punerea în executare a hotărârii (rectificări bugetare, etc.)
și care eventual ar putea fi valorificate într-o etapă ulterioară pronunțării.
Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art. 304 pct. 9, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin
D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1250 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. 5242100/2011 pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 8 noiembrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. G.
Cu opinie separată G ., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. G. Brîndușa O pinie separată
Apreciez că în cauza dedusă judecății, în baza art. 312 al. 1,3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se justifica admiterea recursului pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin D. MM cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. MM, pentru lipsa calității procesuale pasive în raport de obiectul acțiunii.
Astfel, referitor la recursul formulat de către pârâtul Minister ul
Finanțelor Publice prin D. MM , se reține că acest pârât este cel care, potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesualăpasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiune obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M.ui F. P. la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin. (1) și (2) din L. 1..
Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de aaloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
În consecință, constat că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
De precizat este faptul că principiul rolului activ, instituit de către legiuitor prin dispozițiile art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, precum și principiul disponibilității sunt două principii fundamentale care guvernează procesul civil. În situația concurenței dintre cele două principii, opinez că exercitarea rolului activ al instanței trebuie să se circumscrie principiului disponibilității. Cu alte cuvinte, instanța este ținută să exercite rolul activ numai în limitele cadrului procesual stabilit de către părți. P., interpretarea dată de instanță se impune a fi efectuată în conformitate cu intenția părților așa cum aceasta rezultă expres din cauza dedusă judecății, respectiv potrivit
ob iec tulu i acț iun ii, iar nu într-o manieră în care solicitarea părții reclamante săaibă ca efect, în mod obligatoriu, valorificarea integrală a pretențiilor.
Potrivit raționamentului expus, opinez că menținerea soluției instanței de fond de admitere a acțiunii formulate cu consecința instituirii în sarcina pârâtului a unor obligații care nu au fost indicate în acțiunea introductivă,apreciindu-se c ă in te nț ia re al ă p ărț ilor, n e mater ial iz ată îns ă pr in tr -o precizare a a cț iun ii în aces t sen s, a f ost în sensul d ispoz iț iilor f in ale al e ins tanțe i, încalcă principiul disponibilității.
În baza principiului disponibilității instanța trebuie să se raporteze laobiectul acțiunii, în speță, acesta constând în instituirea „obligației de plată"; a drepturilor salariale solicitate în raport de toți pârâții, și din această perspectivă să analizeze legitimarea procesuală pasivă a acestora.
După cum se poate remarca, la fondul cauzei instanța a fost învestită cu o cerere privind „obligarea la plată"; și a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, iar prin hotărârea pronunțată la fond s-a dispus obligarea acestuia la „. drepturilor";, fiind modificat obiectul acțiunii, deși nu s-a formulat nici o solicitare în acest. P., prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a înlocuit o obligație de a face cu alta, respectiv a instituit în sarcina pârâtului o obligație care nu a fost solicitată de către titularul acțiunii.
Că este o modificare a obiectului acțiunii, reiese fără nici un dubiu, în contextul în care obligația de a plăti, presupune efectuarea plății drepturilor solicitate din fondurile proprii, ceea ce apare justificat numai în condițiile existenței unui raport de muncă între salariații reprezentați în cauză și pârât, ceea ce însă nu este cazul în speță.
Raportul de muncă subzistă doar în privința pârâtei de rândul 1- G. cu program prelungit, ai cărui angajați sunt salariații reprezentați în cauză, iar nu și în raport cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Simpla susținere că intenția reclamantului a fost în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice „la alocarea"; fondurilor necesare achitării drepturilor salariale pretinse, fără ca aceasta să rezulte în mod expres dintr-o precizare a acțiunii, nu poate fi acceptată, întrucât așa cum s-a arătat deja aceasta echivalează cu modificarea obiectului acțiunii. De altfel nici din motivarea acțiunii la fondul cauzei nu rezidă existența unei intenții exprese în sensul arătat.
Judecător G. D.
| ← Decizia civilă nr. 4683/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1093/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
