Decizia civilă nr. 462/2009, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/R/2009
Ședința din 8 Februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. C., M. L., P. A. A., M. P. I., M. A., H. M., S. C. V., M. S., B. S., B. C. G., C. V. și de intervenienții în nume propriu E. ANA M. și P. D. M. împotriva sentinței civile nr. 1706 din 13 mai 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimatele C. N. DE CĂI F. C. SA S. R. C. N. și S. E. C. SA, având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimatei SC E. C. SA - cons. Jur. V. L., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 7 februarie 2011, a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător I. T. membră a completului de judecată C 2 R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență, doamna judecător D. G., în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin
H. C. nr. 3..
Reprezentanta pârâtei intimatei SC E. C. SA - consilier juridic V. L. arată că nu are cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimatei SC E. C. SA - consilier juridic V. L. nu se opune admiterii recursului declarat de reclamanți.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1706 din 13 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții: P. C., M. L., P. A. A., M. P. I., M. A., H. M., S. C. V., M. S., B. S., B. C. G., C. V., astfel cum a fost precizată, și cererea de intervenție formulată de intervenienții: E. ANA M. și P. D. M. în contradictoriu cu pârâtele: C. N. DE
C. F. C. SA-S. R. CF C.-N. și SC E. CF SA B., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în perioada cuprinsă între data angajării și până în prezent, reclamanții și intervenienții au fost angajați pe postul de electromecanici I. și că în perioada (...)-(...), aceștia au fost încadrați în grupa a II-a de muncă în procent de 1. conform prevederilor Ordinului 50/1990.
Pârâta C. N. DE C. F. C. SA-S. R. CF C.-N. a procedat la încadrarea în grupa de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 în funcție de condițiile reale de muncă apreciate de specialiștii de instalații și că funcțiile și condițiile de muncă a celor încadrați în grupa I de muncă nu sunt identice cu cele de la grupa a II-a de muncă.
Conform prevederilor art. 6 din Ordinul 50/1990 în vigoare până la data de (...), nominalizarea persoanelor care s-au încadrat în grupa I și a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care si-au desfășurat activitatea persoanele respective ( nivelul noxelor rezistente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Existența condițiilor deosebite la locul de muncă cu noxe au trebuit să rezulte din determinările de noxe efectuate de organele M. S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări au trebuit să fie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii, care la data efectuării analizei au constatat că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor si că toate instalațiile de protecție a muncii au funcționat normal.
In lumina acestor prevederi legale, instanța a constatat că reclamanții
și intervenienții au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, în funcție de condițiile concrete în care au lucrat, condiții a căror existență a rezultat din determinările de noxe efectuate de specialiștii pârâtei C. N. DE C. F. C. SA-S. R. CF C.-N.
S-a reținut că reclamanții și intervenienții nu sunt în drept să li se acorde grupa I de muncă doar pe considerentul că si alte persoane sunt încadrate intr-o asemenea grupă, fără să se aibă în vedere condițiile de acordare.
De asemenea, s-a reținut că, pentru activitatea desfășurată într-o altă grupă de muncă se rețin și se virează la bugetul asigurărilor sociale de stat alte contribuții care în prezent nu mai pot fi plătite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții: P. C., M. L., P. A. A., M. P. I., M. A., H. M., S. C. V., M. S., B. S., B. C. G., C. V. și intervenienții: E. ANA M. și P. D. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii cu consecința trimiterii spre rejudecare instanței de fond.
Recurenții arată că și-au desfășurat activitatea în cadrul Regionalei CF
C. în funcția de electromecanici, iar raportat la condițiile de muncă consideră că potrivit pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 trebuia încadrat ca aparținând grupei I de muncă.
Instanța a reținut conținutul pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 referitor la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I sau II de muncă, însă nu a permis efectuarea vreunei probațiuni din care să reiasă că reclamantul și-a desfășurat activitatea în această grupă.
Se mai arată că intimatele nu au depus nici un script care să facă dovada modalității în care s-a procedat la nominalizarea persoanelor care urmau să fie încadrate în grupa I de muncă, prin soluția dată instanța de fond ignorând dispozițiile art. 14 din Ordinul nr. 50/1990.
Pentru a putea verifica susținerile recurenților în sensul că ar fi lucrat în condiții speciale în acea perioadă, condiții care ar fi trebuit să conducă la încadrarea în grupa I de muncă, instanța de fond trebuia să admită proba cu expertiză solicitată de către reclamant.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este lacunară, aceasta înlăturând orice posibilitate a recurenților de a proba susținerile făcute în cuprinsul cererii introductive de instanță, singura probațiune administrată la care se referă instanța de fond fiind copiile cărților de muncă din care reies condițiile concrete de muncă.
Pârâta CNCF R. CF C., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Prin demersul juridic dedus judecății, recurenții solicită ca, în baza condițiilor concrete în care și-au desfășurat activitatea și a prevederilor Ordinului MMPS nr. 50/1990, să fie încadrați în grupa I-a de muncă pentru perioada (...) - (...), deși inițial încadrarea s-a făcut în grupa a II a de muncă.
Referitor la acest demers, Curtea reține că prima instanță și-a întemeiat hotărârea exclusiv pe mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, fără a analiza efectiv condițiile concrete în care recurenții și-au desfășurat activitatea, pentru a putea astfel stabili în ce măsură aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze de grupa I de muncă, pentru perioada solicitată.
Se constată astfel că prima instanță a soluționat cauza fără a lămuri aspecte esențiale, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Curtea mai reține că, deși prima instanță a reținut că nominalizarea persoanelor în grupe de muncă se face, potrivit art. 6 din Ordinul MMPS nr.
50/1990, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), aceasta nu a procedat la analizarea în concret a activității desfășurate de către recurenți în perioadă arătată, mulțumindu-se să rețină că potrivit carnetului de muncă aceștia beneficiau de grupa a II-a de muncă și astfel nu era posibilă încadrarea lui în grupa I de muncă.
Simpla mențiune în carnetul de muncă referitoare la grupa a II-a de muncă nu este suficientă pentru a lipsi de orice fundament cererea, în condițiile în care tocmai această încadrare este contestată. În carnetul de muncă nu sunt descrise condițiile efective în care și-a desfășurat recurentul reclamant activitatea, astfel că acest script nu poate fi considerat relevant sub acest aspect și astfel nu poate sta la baza unei soluții legale și temeinice.
Nu poate fi primită nici reținerea privitoare la depășirea competențelor instanței de fond în raport de dispozițiile art. 6 din Ordinul 50/1990, aceasta întrucât art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile. Se consacră astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. De asemenea, dreptul de acces liber la justiție este consacrat în art. 21 din Constituției, iar art. 281 din Codul muncii și 70 din Legea 168/1999 prevăd că instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze și conflictele de drepturi.
Cu alte cuvinte, stabilirea grupei de muncă nu poate să scape cenzurii instanței, în caz contrar încălcându-se principiul fundamental menționat.
Concluzionând că tribunalul a soluționat cauza fără a face cercetări cu privire la fondul acesteia, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs, astfel că, pentru considerentele deja expuse, urmează ca, în baza art. 312 al.1,3, 5 Cod de procedură civilă, să admită recursul, să caseze hotărârea și să trimită cauza spre rejucare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, în conformitate cu art. 315 Cod de procedură civilă, tribunalul va proceda la cercetarea fondului, în sensul că va face cercetări cu privire la condițiile concrete în care recurenții și-au desfășurat activitatea, pentru a putea astfel stabili în ce măsură aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze de grupa I de muncă, pentru perioada solicitată, astfel că urmează să dispună efectuarea unei lucrări de expertiză în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanții: P. C., M. L., P. A. A., M. P. I., M. A., H. M., S. C. V., M. S., B. S., B. C. G., C. V. și intervenienții: E. ANA M. și P. D. M. împotriva sentinței civile nr. 1706 din (...) a Tribunalul Cluj pronunțată în dosar nr. (...), sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘEDINTE , JUDECĂTORI, C. M. D. G. D. C. G.
GREFIER, A. B.
Red./Tehnored.:C.M.;
2ex.-(...);
Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-B. E.; U. P..
| ← Decizia civilă nr. 141/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1808/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
