Decizia civilă nr. 4624/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4624/R/2011
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 2831 din 6 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL S. D. A. P. L. „. și pe pârâta intimată C. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A A supra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. C. reclamanții G.
I., H. L., S. T., A. S., J. S. membri de sindicat reprezentați prin S. L. al S. din A. P. L. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. M. prin P. și P. C. M. să se dispună anularea D. nr. 91, 92, 93, 97, 98 din data de (...), obligarea pârâtelor la a reveni la actele administrative de reîncadrare emise anterior în aplicarea dispozițiilor legale, precum și obligarea pârâtei la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial de care ar fi trebuit să beneficieze și cele acordate conform actelor administrative contestate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că odată cu intrarea în vigoare a L. nr.3. privind salarizarea unitară s-a procedat la reîncadrarea personalului și stabilirea drepturilor salariale începând cu data de (...), fiind întocmite statele de funcții, fiind incluse în salariul de bază sporurile pentru salariații care au beneficiat de acestea în decembrie 2009. S-a arătat că temeiul legal al acordării sporurilor de dispozitiv și de stabilitate în decembrie 2009 sunt clauzele din acordul colectiv și contractul colectiv de muncă, aplicabile aparatului propriu al P.ui C. M. și a serviciilor publice din subordinea consiliului local, precum și alocarea sumelor necesare respectării acestor clauze acestora și încadrarea în prevederile bugetare, iar art.10 din OUG 1/2010 este explicit în privința luării în considerare, la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...), a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă.
Reclamanții au învederat că atât contractul/acord colectiv de muncă aferent anului 2009 pentru personalul contractual este valabil și nu a fost anulat de instanța de judecată, nici măcar nu a fost contestata legalitatea lui, astfel că este aplicabil la nivelul lunii noiembrie 2009 și trebuie luat în considerare pentru anul 2010.
Reclamanții au învederat, de asemenea, că dispozițiile anterioare de reîncadrare în funcții erau valabile și nu se impunea modificarea lor, însă prin O. nr.(...) emis de A. J. de P. S. C. s-a apreciat că actele de decizie internă trebuie refăcute prin neluarea în calcul la stabilirea noului salariu de bază a sporurilor de dispozitiv și de stabilitate, iar P. C. M. a procedat la emiterea unor noi dispoziții de reîncadrare, ceea ce a determinat scăderea drastică a veniturilor personalului și nerespectarea principiilor, a scopului și a aplicării etapizate a legii salarizării unitare a personalului.
Totodată, dispozițiile de reîncadrare a personalului bugetar din cadrul P. C.
M. sunt nelegale, fiind emise în temeiul unui ordin nelegal.
De asemenea, s-a susținut că prin emiterea dispozițiilor atacate s-a procedat la o reîncadrare nelegală prin încălcarea legislației muncii și a salarizării, garantată de C., având drept consecință nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...) și neacordarea de eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective în materie de muncă, legal încheiate și în vigoare.
In ceea ce privește contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. C. M., acesta nu a fost declarat nelegal prin hotărâre judecătorească, astfel că sporurile stabilite prin acest contract trebuiau luate în considerare în anul 2010, controlul de legalitate al actelor administrative fiind atributul exclusiv al Prefecturii și nu al Agenției Județene de P. S. C., iar dispozițiile inițiale de reîncadrare nu au fost contestate de P. J. C.
Pârâții, deși legal citați, nu au delegat reprezentanți in instanța si nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2831/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. M.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții G. I., H. L., S. T., A. S., J. S., reprezentați de S. „., în contradictoriu cu pârâta C. M.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții G. I., H. L., S. T., A. S., J. S., reprezentați de S. „., în contradictoriu cu pârâtul P. C. M.
S-a dispus anularea următoarelor acte emise de pârât la data de (...): D. nr.
9., D. nr. 9., D. nr. 9., D. nr. 9. D. nr. 9..
A fost obligat pârâtul la calcularea și plata drepturilor salariale ale reclamanților conform dispozițiilor L. nr. 3., în sensul includerii în calculul drepturilor salariale a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate de care reclamanții au beneficiat în luna decembrie 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a paratei C. M., invocata de instanța din oficiu, s-a reținut ca, de principiu, cel care acționează in justiție este ținut a o face fie in considerarea unui drept subiectiv propriu fie in calitate de reprezentant al titularului dreptului alegat. In cauza dedusa judecății reclamanții pretind încălcarea unui drept subiectiv printr-un act specific de drept administrativ emis de către P. C. M., in exercitarea atribuțiilor legale si in cadrul unui raport de munca. A., subiectul de drept fata de care se pot realiza pretențiile reclamanților este persoana juridica ce a avut calitatea de emitent al deciziilor contestate: P. C. M.
In condițiile in care, in cauza de fata nu s-a dovedit existenta unui raport juridic de natura celui care a stat la baza promovării acțiunii de fata, născut intrereclamanți si parata C. M., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei parate si pe cale de consecința, a respins acțiunea reclamanților formulata in contradictoriu cu parata C. M.
Asupra fondului, instanța a reținut ca pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise Ordinele nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit dinfonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2 .
In aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. paratul P. C. M. a emis D. nr. 36/(...) prin care s-a dispus reîncadrarea întregului personal al P. M. „conform anexei care face parte integranta din dispoziție";,la stabilirea salariilor de baza fiind avute in vedere sporurile de care angajații au beneficiat in luna decembrie 2009 (filele 37-
39), insa „numai după verificările anexei dispoziției de către A. C..
In temeiul O.ui comun al M. M., F. si P. S. si M. F. P. nr. (...) A. J. de P. S.
C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea si restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publica locala si a transmis rezultatul verificării acestor documente prin A. nr. 3. solicitând eliminarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate din salariul de baza .
In acest context paratul a emis următoarele dispoziții: D. nr. 9., D. nr. 9.,
D. nr. 9., D. nr. 9., D. nr. 9.. prin care reclamanții au fost reîncadrați in funcție si li s-a stabilit salariul începând cu data de (...), in sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate.
Analizând legalitatea și temeinicia dispozițiilor contestate, instanța a reținut următoarele:
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.762 L. nr.330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrând in vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
Potrivit prevederilor art. 3 lit. ";c"; din L. nr. 3. sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum
și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut. „
In același sens, art. 30 din lege prevede ca începând cu data de 1 ianuarie
2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului si după caz indemnizațiile de conducere care, potrivit legii făceau parte din salariul de baza, din soldele funcțiilor de baza, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute in notele din anexele la lege, se introduc in salariul de baza, in soldele funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cat si pentru funcțiile de conducere.
A.eatul 5 al aceluiași articol statuează ca in anul 2010 personalul aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de baza, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adăuga sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivitanexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza se vor acorda intr-un cuantum care sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie
De asemenea, potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Analizând dispozițiile contestate raportat la dispozițiile legale mai sus citate instanța a constatat ca este necesar a se stabili daca: 1) sporurile suprimate prin emiterea acestor dispoziții (sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate) erau parte a salariului reclamanților in luna decembrie 2009; 2) sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate au fost acordate, pana in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva sau acte administrative încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor; 3) sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incluse in salariul de baza exced prevederilor L.-cadru nr. 3..
In ce privește prima problema, astfel cum rezulta din înscrisul depus in probațiune de către parat la filele 37-40 dosar salariul reclamanților calculat pentru luna decembrie 2009 avea in componenta sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv.
Asupra legalității actelor - de negociere colectiva sau administrative - care au stat la baza acordării celor doua sporuri instanța a reținut ca reclamanților, care fac parte din categoria personalului contractual, le sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de munca încheiat la nivelul P. C. M., in vigoare in anul 2009.
In acest sens, instanța a constatat ca prin CCM încheiat la nivelul P. C. M. si înregistrat la D. C. sub nr. 374/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d si e ca salariații vor beneficia de „. de fidelitate si loialitate fata de instituție, pentru salariații nesancționați, in raport de vechimea in instituție (…) precum si de „. de dispozitiv in cuantum de 25%, conform O.ui nr. 496/2003 al M. Administrației si Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1. (…)";.
CCM ale cărui clauze au fost mai sus evocate s-a încheiat pe o durata de doi ani iar potrivit prevederilor art. 2 alin 2: ";Daca niciuna dintre părți nu denunța Contractul de munca cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește pana la încheierea unui contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni";.
D. probele dosarului si susținerile părților rezulta ca părțile au dat eficienta prevederilor art. 2 alin 2 din CCM , astfel ca acest contract urma sa își înceteze efectele la data de 3 decembrie 2010.
Analizând pe cale incidentala clauzele din contractele colective de munca la care s-a făcut referire mai sus, prin prisma dispozițiilor L. nr. 130/1996 republicata si a dispozițiilor Contractului colectiv de munca unic la nivel național pentru anii 2007-2010 instanța a constatat ca acestea sunt deplin legale, fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
Reținând prevederile art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, instanța a constatat că în situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, aceste dispoziții legale se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauzereferitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiilegale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate,
ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM- uri exclusiv în privința drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri, prevedere care se regăsește si la art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 salariul iar potrivit art. 41 alin 5 din CCM unica la nivel național 2007-2010 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unități si unități pot fi negociate si alte categorii de sporuri (altele decât cele enumerate la alineatul 3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul asalariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin C.
Instanța a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia in cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca in sensul conformității cu lege, D. C., căreia ii incumba aceasta obligație conform art. 27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare împrejurare.
D. I. nr. 3. nu prezintă relevanta in prezenta cauza atât timp cat sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. Municipiului C.-N. nu prin aplicarea directa a dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. ci in temeiul dispozițiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil încheiat. E. real ca sporul de 25 % prevăzut de părțile CCM mai sus evocat prin Cap III art. 16 lit. e poarta denumirea de „. de dispozitiv";, insa acest termen nu este unul sacramental, a cărui utilizare determina automat incidenta in cauza a dispozițiilor L. nr. 1.. De altfel, părțile contractului colectiv de munca ar fi avut posibilitatea sa denumească acest spor in orice al mod, preluarea denumirii de „. de dispozitiv"; neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a sporului precum si modalitatea de calcul a acestuia, cu trimitere la L. nr. 1..
In privința mențiunii din cuprinsul Adresei nr. 386/(...) emisa de A. J. pentru P. S. C. potrivit căreia sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv nu pot fi acordate începând cu data intrării in vigoare a L.-cadru nr. 3. întrucât sunt nelegale instanța a constatat ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare la data emiterii adresei menționate care sa abiliteze A. J. pentru P. S. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca .
Pentru cele ce preced, s-a constatat ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate au fost acordate personalului contractual din cadrul P. M. pana inluna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva încheiate cu respectareadispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
In privința celei de a treia condiții prescrise de L.-cadru 3. si anume aceea ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incluse in salariul de baza sa nuexcedeze prevederilor L., instanța a reținut ca prin anexa I/3 la L. nr. 3. privind
„A. publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. E. de prisos sa menționam ca atât timp cat L.-cadru însăși prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri in salariul de baza nu se poate susține ca acordarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.
Reținând, așadar, ca D. nr. 9., D. nr. 9., D. nr. 9., D. nr. 9. D. nr. 9. au fost emise cu încălcarea prevederilor legale in vigoare la data emiterii lor instanța a admis acțiunea formulata de reclamanții G. I., H. L., S. T., A. S., J. S. in contradictoriu cu paratul P. C. M. si a dispus anularea D. P.ui mai sus enumerate.
Pentru aceleași rațiuni, instanța a obligat pârâtul la calcularea si plata drepturilor salariale conform dispozițiilor L. nr. 3., în sensul includerii în calculul drepturilor salariale a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate de care reclamanții au beneficiat în luna decembrie 2009.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. comunei M., solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulate.
În motivarea recursului recurentul a arătat că prin emiterea de către P. C. M. a D. nr. 91/(...), 93/(...) si 9., intimații au fost reîncadrați in funcție stabilindu-se totodată salariul de baza la care erau îndreptățiți începând cu data de (...).
Prealabil emiterii dispozițiilor anterior menționate, A. J. de P. S. C. a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative cu efecte asupra reîncadrării si restabilirii salariilor personalului bugetar transmițând recurentei prin A. nr. 3. concluziile verificării efectuate.
In urma înaintării acestei Adrese, recurenta a emis dispozițiile menționate stabilind salariul de baza in baza concluziilor înaintate de A. J. de P. S. C.
II. CRITICA SENTINTEI ATACATE. MOTIVE DE SCHIMBARE IN TOT A SENTINTEI ATACATE. a) Intimații nu sunt îndreptățiți la acordarea unor sporuri care se acorda doar unei categorii de funcționari așa cum a stabilit I. prin D. nr. 3..
Prin Contractul Colectiv de M. înregistrat sub nr. 374/(...) in cuprinsul art. 16 lit. e se stabilește ca salariații vor beneficia de indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% conform O.ui 496/2003 al M. Administrației și Internelor coroborat cu art. 13 din L. 130/1996.
Or, conform Deciziei 3. publicată în M.Of. nr.217/(...), ÎCCJ - Secțiile Unite, a stabilit pe calea recursului in interesul legii:"Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de
25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordineaministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
In aceste condiții, dat fiind faptul ca intimații nu își desfășoară activitatea prezenta in cadrul M. Administrației și Internelor sau al instituțiilor publice din subordinea ministerului si nu au desfășurat o activitate in cadrul ministerului sau intr-o instituție din subordinea acestuia nici in trecut, acordarea sporului de dispozitiv intimaților nu este legală in lipsa probării calității de funcționar in cadrul acestui Minister sau al instituțiilor subordonate.
Menționează recurentul că în conformitatea cu prevederile art. 10 din OUG nr. l/2010 care constituie lege speciala in materie, salariul de baza nu poate fi calculat cu nerespectarea dispozițiilor legale in vigoare, prevedere nerespectata de dispozițiile art. 16 lit. d si e din CCM existent intre părți, CCM prin care se acorda spor de stabilitate unor funcționari publici neîndreptățiți la un astfel de spor în lipsa unei calități speciale așa cum se prevede prin D. nr.3. a Î.
Mai mult, în cuprinsul CCM se face mențiunea acordării sporului de dispozitiv in temeiul O.ui 496/2003 al M. Administrației si Internelor. In opinia recurentului, acest ordin al ministrului administrației și internelor ce conduce o autoritate a administrației publice centrale nu poate avea incidenta in ceea ce-i privește pe funcționarii publici si personalul contractual ai unei instituții publice subordonata altei autorități publice, neaflându-se in raport juridic de serviciu sau de munca cu MAI, in speța fiind funcționari din aparatul instituției P.ui.
Concluzionând, recurentul consideră că, având in vedere D. nr.3. a I.,
Secțiile Unite precum și prevederile art.10 din OUG nr. 1/2010, intimații nu au dreptul de a primi sporul de dispozitiv solicitat, încadrarea salariala a acestora prin dispozițiile contestate făcându-se cu aplicarea corecta a legii.
Recurentul a mai invocat faptul că potrivit prevederilor art.35 din L. 3.: "Sumele necesare pentru plata salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale, pentru avansarea în gradație precum și pentru acordarea celorlalte drepturi salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
Or, chiar si in măsura in care intimații ar fi fost îndreptățiți la includerea sporurilor de dispozitiv si de stabilitate in salariul de baza, aceasta măsura putea fi luata doar daca toate aceste drepturi salariale se încadrau in cheltuielile de personal.
Depășirea bugetului alocat salariilor pune în imposibilitate instituția primarului la stabilirea si ulterior acordarea sporurilor de dispozitiv și de stabilitate care sa depășească fondurile de salarii aprobate prin buget.
Intimatul reclamant, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu depus ladosar întâmpinare.
Recursul este fondat.
Argumentele esențiale prin prisma cărora reclamanții, prin reprezentant, justifică temeinicia acțiunii formulate se raportează la principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 al. 2 din L. nr.3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ evocat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 al. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistemde salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, reclamanții apreciază că sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 4006 încheiat la nivelul P. comunei M. la data de (...) și înregistrat la D. C. sub nr. 378/(...). D. această perspectivă, dispozițiile de reîncadrare contestate sunt considerate nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea reclamantului și, implicit a instanței de fond, este una eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în L. nr. 3. își găsesc eficiență numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
Că este așa, rezultă și din dispozițiile art. 7 al. 2 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1/2010, prin care se dispune în mod expres că
„în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea notează că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului - contractul colectiv de muncă nr. 4006 încheiat la nivelul P. comunei M. la data de (...) și înregistrat la D. C. sub nr. 378/(...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 al. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 al.2 din Codul M..
A., potrivit art. 12 al. 1 din L. nr. 130/2006 „contracte colective de muncă se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit interpretării reclamantului intimat, respectiv a primei instanțe, contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate), ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu împărtășește această interpretare, în contextul în care dispozițiile art. 12 al.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu dispozițiile art. 157 al. 2 din Codul M., normă legală ulterioară care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integralsau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative";.
Tot astfel, prin art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 se prevede că ";clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența Curții Constituționale care, prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. […] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr.
65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
De asemenea, prin D. nr. 1., publicată în Monitorul Oficial nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul M. și art. 8 alin.2 din L. nr. 130/1996, Curtea consideră că acordarea sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate (fidelitate) în cazul reclamanților reprezentați în cauză nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
E. adevărat că, contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății nu a fost anulat și nici contestat, însă aceste aspecte nu înlătură obligația instanței de a verifica pe cale incidentală conformitatea lui cu normele legale.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că dispozițiile de reîncadrare contestate, prin care au fost excluse din salariul de bază cele două sporuri, au fost legal emise, astfel că, în baza art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtului și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E A dmite recursul declarat de pârâtul P. C. M. împotriva sentinței civile nr.
2831 din (...) a T. C., pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de S. L. AL S. D. A. P. L. „. pentru reclamanții G. I., H. L., S. T., A. S.,
J. S. în contradictoriu cu pârâtul P. C. M.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 1646/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5321/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
