Decizia civilă nr. 4646/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4646/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. R. S. - PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 1. din 12 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. ANA, având ca obiect contestație act dispoziție de imputare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente P. R. S. prin P., avocat S. M. și reclamanta intimată C. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare.
Reclamanta intimată depune la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reclamanta intimată arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, în principal casarea sentinței atacate, în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente și respingerii contestației formulată împotriva Dispoziției nr. 17/2010, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar copia justificativă a acestora.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, susținând concis motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, și depune la dosar bonul fiscal, reprezentând contravaloarea transportului la instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1479 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a P. comunei R. S., invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C. ANA în contradictoriu cu pârâta P. C. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 109/2010 emisă de pârâtă numai în privința reclamantei C. A. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calitățiiprocesuale pasive a P. R. S. este nefondată întrucât în contractul de muncăîncheiat cu reclamanta la rubrica angajator este trecută P. R. S. prin reprezentat legal prin primar, iar dispoziția de imputare atacată a fost emisă de primar, dar în antet este menționată și P. R. S., astfel încât nu se poate reține că în momentul în care reclamanta a chemat în judecată P. R. S. prin primar, ar fi acționat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajată în cadrul P. R. S. în baza unui contract de muncă (f.22-26) încheiat la data de (...), desfășurându-și activitatea în cadrului P. R. S., în subordinea primarului, în categoria personalului contractual.
Prin dispoziția atacată nr. 109/2010 emisă de pârâtă s-a dispus imputarea sumelor acordate nelegal funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. R. S., precum și a diferențelor de sume ca urmare a neîncasării în mod corect a taxelor și impozitelor. Aceste deficiențe au fost constatate de Curtea de Conturi a
României - C. de C. a județului B.-N., în decizia 17/2010.
Prin anexa nr.1 din decizia de imputare s-au stabilit sumele datorate de fiecare funcționar și angajat al P. R. S., iar art.2 prevede că pentru recuperarea acestor sume se va emite un angajament de plată pentru fiecare funcționar public și personal contractual în parte nominalizat în anexa nr.1 din dispoziție.
La baza întocmirii dispoziției atacate în considerente pârâta a avut în vedere procesul verbal de constatare al C. de C. a R. - C. de C. a județului B.-
N. nr. 17/2010 și s-a reținut, în drept, ca fiind aplicabile prevederile art.84 lit.b și art.85 din Legea nr.188/199 privind statutul funcționarilor publici, art.272 alin.1, art. 273 și art.275 din Codul muncii.
Conform dispozițiilor art. 164 alin. 1 din Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar conform art. 164 alin. 2 din Codul muncii, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Totodată art. 270 Codul muncii prevede că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor, iar art.272 din același cod stabilește că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus și raportat la faptul că reclamanta a fost angajata la P. comunei R. S., tribunalul a reținut că în situația în care reclamanta în baza contractului individual de muncă a încasat de la acesta o sumă de bani despre care ulterior se consideră că nu era datorată, se impune ca acest aspect să fie stabilit prin promovarea unei acțiuni în răspundere patrimonială conform art. 270 Codul muncii, neexistând nici o justificare legală pentru emiterea unui act juridic unilateral prin care să impute salariatului suma de 2.910 lei pe care acesta le-ar fi încasat pe nedrept.
Tot prin intermediul unei acțiuni de răspundere patrimonială trebuie stabilit dacă reclamanta C. Ana se face vinovată de cauzarea prejudiciuluiconstând în neîncasarea în mod corect a taxelor și impozitelor pentru anul
2009.
Dispoziția atacată este un act unilateral al pârâtei, P. comunei R. S. prin primar, fiind un act de imputare, în conținutul său angajatorul exprimându-și manifest voința de a imputa personalului contractual anumite sume de bani, stabilite prin actul de control al organelor teritoriale ale C. de C.
Față de dispozițiile art. 164 din Codul muncii este evident că în ceea ce privește personalul contractual, din care face parte și reclamanta, reținerile salariale cu titlu de daune sunt posibile numai dacă sunt constatate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ceea ce nu este cazul în speță.
O altă posibilitate legală de recuperare a prejudiciului o constituie angajamentul de plată, act lăsat la libera apreciere a angajatului, astfel că printr-o dispoziție angajatorul nu poate institui în sarcina angajatului o obligație de asumare a unui asemenea angajament. În cazul de față nu s-a făcut însă dovada că ar fi existat un astfel de angajament din partea reclamantei, deși în dispoziția atacată s-a menționat că urmează să fie întocmite angajamente de plată din partea celor vizați de decizia de imputare.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a admis ca fiind întemeiată cererea formulată, iar în consecință, a constatat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 109/2010 în privința reclamantei .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că reclamanta nu a formulat solicitări în acest sens, iar față de soluția adoptată, solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată, trebuie respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta P. R. S. prin P.solicitând casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulată împotriva Dispoziției nr.17/2010.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că sentința este nelegală întrucât instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurentă, încălcând dispozițiile art. 63 și 77 din Legea nr.215/2001.
Având în vedere faptul că recurenta este doar o structură funcțională, ca textul de lege invocat stipulează clar că în raporturile de muncă din cadrul acestei structuri funcționale intră în competența primarului unității administrativ-teritoriale respective, opinează că excepția este întemeiată și trebuia admisă, recurenta neavând capacitate de folosință, latură a capacității juridice care constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații.
Într-o altă ordine de idei, a admite calitatea procesuală a unei structuri funcționale, în lipsa improcesuării și organului emitent, înseamnă eludarea dispozițiilor art.41 C.pr.civ. referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi parte în proces - sunt incidente dispozițiile art.304 ind. 1 pct.9 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, organul emitent al Dispoziției atacate, respectiv primarul nu a fost împrocesuat, sens în care sunt incidente dispozițiile art.304 ind. 1 pct.5 C.pr.civ..
Instanța a reținut că cererea principală nu este motivată în fapt și în drept, însă cu toate acestea o admite, eludând dispozițiile art.112 C.pr.civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată va cuprinde arătarea motivelor de fapt și drept, cerințe imperative a căror neîndeplinire atrag anularea sau respingerea cererii - sunt incidente dispozițiile art. 304 ind. 1 pct.9 C.pr.civ.
Instanța a constatat nulitatea absolută a Dispoziției atacate, cu toate că nu a fost investită cu vreun petit în acest sens și, mai mult decât atât, în spețănu se poate vorbi despre o nulitate absolută ci despre o nulitate relativă, care se pronunță de către instanță la solicitarea unei persoane - sunt incidente dispozițiile art.304 ind. 1 pct.6 C.pr.civ.
Pârâta a arătat pe fond că dispoziția respectivă nu mai poate produce în ceea ce o privește pe reclamanta C. Ana, întrucât raporturile de muncă au încetat, conform sentinței civile nr.4./2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.(...).
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând anularea integrală a deciziei atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta face confuzie între calitatea procesuală și capacitatea procesuală a P. comunei R. S. A., deși se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei,se motivează excepția lipsei capacității procesuale a aceleiași intimate. C. procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Capacitatea procesuală de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar capacitatea procesuală de exercițiu este definită ca fiind capacitatea unei persoane, care are folosința dreptului, de a angaja și conduce personal procesul, îndeplinind obligațiile și realizând drepturile procesuale, pentru a valorifica în justiție dreptul litigios. Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, în raport de litigiul dedus judecății.
Este adevărat că în conformitate cu art. 77 din Legea 215/2001
„primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";, iar conform art. 14 alin. (2) din Codul muncii „persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice";.
Însă, în condițiile în care Contractul individual de muncă (filele 22-26 dosar fond) al intimatei-reclamante a fost încheiat cu P. comunei R. S. în calitate de angajator, iar dispoziția a cărei anulare se solicită a fost emisă de P. R. S. prin primar, Curtea apreciază că respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale a recurentei ar fi excesiv de formală.
În plus, contrar celor invocate în recurs, intimata a chemat în judecată P. comunei R. S. prin P. și atât contractul individual de muncă al recurentului- reclamant, cât și actele procedurale efectuate în cauză de intimată au fost încheiate de P. comunei R. S. și semnate de primarul comunei R. S., care are atât calitate de ordonator principal de credite al bugetului comunei conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001, cât și calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, conform art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Referitor la lipsa motivelor de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, Curtea reține că sancțiunea pentru lipsa unor elemente ale cererii de chemare în judecată este nulitatea și nu respingerea cererii. În conformitate cu dispozițiile art. 133 alin 1 Cod procedură civilă atragenulitatea cererii de chemare în judecată lipsa numelui reclamantului sau al pârâtului, obiectul sau semnătura, ceea ce înseamnă că în aceste situații vătămarea se prezumă. Pentru a se dispune anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivelor de fapt și de drept trebuie (conform art. 105 alin .2 teza I Cod procedură civilă) ca pârâtul să facă dovada că a suferit o vătămare, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauză Curtea constată că nici nu s-a invocat de către recurentă existența unei vătămări, motivul de recurs invocat (întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat).
Contrar celor invocate relativ la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea constată că intimata-reclamantă a solicitat anularea Dispoziției nr. 109/(...) prin N. de ședință de la filele 30-31 dosar fond și că oricum nu există diferențe de efecte între nulitatea absolută și cea relativă, în ambele cazuri actul juridic lovit de nulitate fiind lipsit de efectele în vederea cărora a fost încheiat și care contravin unei dispoziții referitoare la condițiile sale de valabilitate.
Referitor la ultimul motiv de recurs, se reține că Dispoziția nr. (...) a fost emisă de recurentă după ce s-a constatat încetarea raportului de muncă al intimatei (prin Sentința civilă nr. nr. 4. din (...), pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...) constatându-se încetarea contractului de muncă al intimatei din prezenta cauză în conformitate cu art.55 lit. b Codul muncii la data de 16 octombrie 2009), astfel încât dacă aprecia că dispoziția nu poate produce efecte cu privire la intimată, recurenta nu trebuia să o emită. Însă așa cum rezultă chiar din conținutul dispoziției menționate prin aceasta s-a imputat intimatei sume acordate ilegal, ceea ce înseamnă că în opinia recurentei acest act unilateral era titlu executoriu, care putea astfel fi pus în executare conform dispozițiilor art. 258 din Codul muncii (fie prin transmiterea noului angajator, fie prin executor judecătoresc dacă intimata nu se angaja după încetarea contractului individual de muncă cu recurenta). În consecință, Curtea apreciază că încetarea contractului de muncă al intimatei nu lipsește de efecte juridice dispoziția de imputare, existând dispoziții expres în Codul muncii referitoare la modul de executare a unui titlu executoriu în această situație, ceea ce justifică și interesul intimatei de anulare parțială a deciziei de imputare.
Pentru aceste considerente, constatând că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3
Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Intimata nu a formulat recurs împotriva sentinței instanței de fond, astfel încât solicitările sale din întâmpinare de anularea în întregime a dispoziției de imputare nu pot fi analizate în cadrul recursului pârâtei.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta aflată în culpă procesuală să plătească intimatei C. Ana suma de 89, 95 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport conform bonului fiscal de la fila 14.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. R. S. prin P. împotriva sentinței civile numărul 1479 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei C. ANA suma de 89,95 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B. I. S.
| ← Decizia civilă nr. 3339/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3241/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
