Decizia civilă nr. 3559/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3559/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 2357 din 9 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâții intimați Ș. „. Ș. T. și C. LOCAL AL M. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat av. G. P. și reprezentantul pârâtului intimat C. Local al M. T., cons. jur. P. C., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamanții: I. T., A. Ana M., J. L., O. I., B. L., B. O., H. C., M. I., G. C., C. M., T. F., O. M., M. G., R. A., C. G., D. M., A. C., I. D., P. R., P. I., A. C., B. C., M. M., F. C., L. N., S. M., B. Gia, Z. V., L. M., M. L., O. M., P. M., B. E.,B. T., T. D., S. G., A. A., N. R., M. M., T., L. G., B. M., reprezentați de S. L. al Î. P. C., au chemat in judecata pârâții Ș. A. Ș. și C. Local al municipiul T. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legiinr.221/2008, pentru aprobarea O. nr.15/2008, începând cu 1 octombrie 2008, sume ce vor actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâtului de rând 1 sa facă mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca ale reclamanților; obligarea paratului de rând 2 sa aloce fondurile necesare plăți drepturilor salariale care fac obiectul prezentei cauze.
Paratul C. Local al municipiului C. T. a formulat întâmpinare si cerere de chemare in garanție a M.ui F. P., învederând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și art. 167 din L. nr. 84/1995, respectiv art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, această instituție poate aloca fonduri pentru cheltuielile de personal doar dacă aceste sume au fost prevăzute în bugetul de stat pe de o parte, iar pe de altă parte din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Parata Ș. cu Clasele I-VIII „. Ș. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că acțiunea poate fi admisibila doar in ceea ce privește perioada (...)-(...) deoarece deciziile C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009 sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Prin sentința civilă nr. 2357/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis acțiunea formulata de S. L. al Î. P. C. in calitate de reprezentant al reclamanților: I. T., A. Ana M., J. L., O. I., B. L., B. O., H. C., M. I., G. C., C. M., T. F., O. M., M. G., R. A., C. G., D. M., A. C., I. D., P. R., P. I., A. C., B. C., M. M., F. C., L. N., S. M., B. Gia, Z. V., L. M., M. L., O. M., P. M., B. E.,B. T., T. D., S. G., A. A., N. R., M. M., T., L. G., B. M., enumerați in tabelele anexa acțiunii, în contradictoriu cu pârâții Ș. „. Ș. T. și C. Local al municipiului T.
S-a admis cererea de chemare in garanție.
A fost obligată pârâta Ș. „. Ș. T., în calitate de angajator, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite reclamanților in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, pana la data
(...),actualizate in funcție de coeficientul de inflație, pana la data plății efective.
A fost obligată pârâta Ș. „. Ș. T. sa efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetul de munca al reclamantului.
A fost obligat pârâtul C. Local al municipiului T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze către reclamanți.
A fost obligat chematul in garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților prin hotărârea de fata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate adispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, pentru modificarea și completarea O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență, Curtea C. a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai înscopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală.
Potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către
Parlamentul României prin L. nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007 Guvernul României, prin O. nr.136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către
Curtea Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din L. fundamentală .În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul emite O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct.2 și
3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O. nr.15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.136/2008.
Prin D. nr.989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 n din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar. Atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prinart. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea C..
Cum modificările aduse O. nr.15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2
și 3 din O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat în același timp că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din L. nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență
(nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea C. a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr.221/2008, tribunalul a considerat că în prezent O. nr.15/2008, funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr.221/2008.
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele C. Constituționale și a pune în aplicare voința P. cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
În raport de prevederile art.169 alin.1 și art.157 alin.2 din Codul muncii, T. a reținut că angajatorul trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât în cauză fiind vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă, cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta Ș. „. Ș. T., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din
L. nr.84/1995, legea învățământului, în calitate de angajator a fost obligat către reclamantul la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008.
T. a considerat că procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la C., reținând că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât „bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanții pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului lor.
Ori, reclamanții, fiind beneficiari ai dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, pot pretinde cel puțin o
„speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor sale referitor la creșterile salariale.
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la respectarea drepturilor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la C. . ca o ingerință să fie „legală"; aceasta trebuie, pe de o parte, să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilorreclamantului (cauza Viașu contra României, hot. Din 9 decembrie
2008).
Ori, în cauză s-a constatat că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Cât privește prejudiciul suferit de către membrii de sindicat reclamanți in cauza și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din C., aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (cauza Tarik împotriva României și cauza Șerbănescu împotriva României ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul a constatat că demersurile legislative ale G.ului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale C.i Europene ale
Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea C., în condițiile art.29 alin.1 din L. nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din L. cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile C. Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Reținând dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 și ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, T. a constatat că punerea în executare a unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a pretențiilor reclamantelor implică aprobarea și repartizarea de credite bugetare de către ordonatorii de credite, respectiv alocarea concretă de fonduri necesare pentru plata drepturilor salariale, obligație care cade în sarcina pârâtului C. Local al municipiului T., cât și în sarcina chematului in garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel fiind, instanța a obligat pârâtul C. Local al municipiului T. să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului prin prezenta hotărâre.
Instanța a admis cererea de chemare in garanție si a obligat Ministerul
Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților prin hotărârea de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M inisterul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., solicitând modificareasentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a M.ui
F. P..
În motivarea recursului recurentul a arătat că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine G.ului respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 5. privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G.ului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale sitransmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
Pentru ca Ministerul Finanțelor Publice sa adopte un proiect de rectificare a bugetului trebuie mai întâi ca ordonatorul principal de credite, M. E., C. si Î., să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauza.
Procedura privind elaborarea si adoptarea legilor de rectificare anuale, reglementata de L. nr. 5. privind finanțele publice, presupune conform art. 15 al. 1, întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii având obligația sa prevadă si mijloacele necesare pentru creșterea cheltuielilor. De asemenea, inițiatorul trebuie sa elaboreze fisa financiara care însoțește expunerea motivelor pentru care solicita majorarea cheltuielilor aprobate prin buget.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M.ui F. P., in nume propriu, echivalează cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (si nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi bănești acordate unor persoane care nu se numără printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel regulile prevăzute la art. 14 din L. nr.5. privind finanțele publice.
Pe de alta parte, potrivit art. 20 si 21 din aceeași lege, Ministerul
Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite, aceasta calitate având-o ministrul, respectiv conducătorul M.ui E. C. si Î.
Totodată, nu s-a ținut cont de faptul ca bugetul a fost deja adoptat, iar conform art.4 alin 1 si alin 2 din L. nr. 5., legea bugetara anuala prevede si autorizează pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile, prin buget, in cadrul cărora se angajează, se ordonanțează si se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maxima care nu poate fi depășită.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat sa vireze sumele solicitate, atâta timp cat acestea nu au fost aprobate prin legea bugetara anuala. L. bugetara anuala poate fi modificata in cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare, legi care, potrivit art. 17 alin 1. sunt elaborate de G. în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta și adoptate de Parlamentul României.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.";
Dispozițiile art. 60 din C. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea în proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existențaunei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul
Finanțelor Publice, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din L. nr. 5., respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8,
11 și 13 din Hotărârea G.ului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor
Publice și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul C. Local al M. T. și chematul în garanție M.ui F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea constată că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G.ului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3
C., Curtea va admite recursul declarat chematul în garanție și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al M. T., cu consecința înlăturării dispoziției de obligare a chematului în garanție la alocarea fondurilor necesare plății.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.
2357 din 9 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al municipiului T. în contradictoriu cu
Ministerul Finanțelor Publice și în consecință înlătură dispoziția de obligare a chematului în garanție la alocarea fondurilor necesare plății.
Menține restul dispozițiilor din sentință. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G. C.
GREFIER R ed.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 3241/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 785/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
