Decizia civilă nr. 465/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D.ZIA CIVILĂ NR. 465/R/2011
Ședința din 8 Februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. M. JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL I. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1792 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. T. N. și C. LOCAL AL MUN.C. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat C. T. N. a depus la dosar un înscris, reprezentând răspunsul la adresa emisă de către instanță.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent S. L. al Î. P. C. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii introductive precizate, susținând pe scurt motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1792 din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins, cu majoritate de voturi, acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL I. P. C.EAN, în numele membrilor de sindicat indicați nominal in tabelul anexa la acțiune în contradictoriu cu pârâții C. T. N. și C. LOCAL AL M. C.-N.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajații unității de învățământ pârâte și că potrivit prevederilor art. 48 alin. 2 din L. nr. 128 din 12 iulie 1997 (actualizată) - privind Statutul personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime , se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Din aceste prevederi legale reiese cu claritate faptul că drepturile stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege.
S-a mai reținut că L. nr. 128 din 12 iulie 1997 nu stipulează nici un drept cu privire la plata primei de concediu.
Corespund adevărului susținerile reclamantului potrivit cărora prin art. 12 din L. nr. 130 din 16 octombrie 1996 actualizată - privind contractul colectiv de muncă, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În al doilea rând, potrivit prevederilor art. 37 lit. g din C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. D., aceste drepturi salariale ar trebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Mai mult chiar, C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 prevede în mod expres la art. 33, alin. 2 că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. De asemenea la alin. 2 din art. 33 se prevede că părțile contractante vor putea negocia în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.
Din aceste aspecte legale instanța a reținut că, pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contractante trebuiau să străbată mai multe etape și anume: identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Din actele depuse nu reiese că organizația sindicală reclamantă a stăruit în parcurgerea acestor etape și nici faptul că au existat venituri proprii realizate de unitatea de învățământ, astfel că instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. AL Î. P.
C.EAN solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare și a personalului didactic auxiliar se face în principal conform prevederilor Legii nr. 1., care prevede în art. 50 alin. 12 că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
De asemenea, potrivit art. 146 din aceeași lege "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă.
Conform art. 145 din L. nr. 53/2003, Codul M., »(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cucaracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Prima de vacanță este prevăzută în contractele colective de muncă unice la nivel național, în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și în C. C. de M. U. J. la N. R. I. C.
De asemenea, în C. C. de M. U. la N. de R. Î. 2007- 2008, înregistrat la
M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 596/(...), se prevede în art. 29 alin. 4 că indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă", iar în art. 37 lit, g se prevede faptul că se acordă o primă de vacanță din venituri proprii. în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Aceste prevederi se re găsesc și în C. C. de M. U. la N. de R. Î. pe anii
2005-2006, precum și în C. C. de M. U. la N. R. învățământ 2003 - 2004, înregistrat la M. M., S. S. si F. cu nr. 5.-1/(...).
Mai mult, C. C. de M. U. J. la N. R. I. C. anul 2008-2009. prelungit până la (...), prevede în art. 36 lit. g faptul că "o primă de vacanță, în condițiile legii.
Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr. 146/2007".
Menționează că, C. C. de M. U. J. la N. R. I. C. pe anul 2008-2009 a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a județului C. cu nr. 35 din (...).
Având în vedere prevederile art. 50 alin. 12 din L. 1. coroborate cu art. 59 din C. C. de M. U. la N. N., cu prevederile art. 37 lit. g din C. C. de M. U. La N. de R. învățământ și cu prevederile art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la N. R. I. C. anul 2008-2009, prelungit până la (...), apreciază că personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ beneficiază și de o primă de vacanță, care trebuie acordată odată cu indemnizația de concediu și care să fie egala cu un salariu de bază în cuantum de un salariu de bază al angajatului.
În consecință, prin aplicabilitatea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, apreciază că art. 50 alin. 12 din L. nr. 1. impune o regulă: cadrele didactice beneficiază de drepturile prevăzute în lege (respectiv L. nr. 1.) și de drepturile prevăzute în Contractele colective de muncă.
Analizând recursul formulat de către S. L. DIN Î. P. C., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține căacesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.48 alin 2 din L. nr.1., salarizarea personalului didactic
și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd căpersonalul didactic beneficiază de premi i și de alte drepturi bănești prevăzute d e lege și de contractul colectiv de muncă , art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege , „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislaț ia muncii";.
Se reține astfel că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat considerentele sentinței pronunțate pe dispozițiile art.157 alin.2 din Codul muncii, fără a lua în considerare că L. nr. 1., reglementând sistemul de salarizare a personalului didactic, a prevăzut posibilitatea stabilirii unor premii și altor drepturi bănești prin contracte colective de muncă.
Ignorând practic dispozițiile art. 50 alin. 12 și art. 146 din L. nr. 1.,
prima instanță nu a mai analiz at defel îndreptățirea perso nalului didactic la p lata primelor de v acanță, pentru peri oadele indicate în a cțiune, în temeiul p revederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2003-2004, prelungit și pe anii
2005-2006, conform art.9 alin.2 din acest contract, precum și cel pe anii
2007-2008, stabilesc că prima de vaca nță se acordă din v eniturile propri i ale u nității de învățământ.
Potrivit disp.art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
Potrivit dispozițiilor Ordinului nr.3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă a personalului didactic din învățământ și a art.103 din L. nr.1., dreptul la concediul anual de odihnă cu plată pentru personalul didactic din învățământ este stabilit pe ani școlari, prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă și prima de concediu este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari, nu pe ani calendaristici.
Prin urmare, pentru această categorie de personal, dreptul la concediu de odihnă, cu plata tuturor drepturilor bănești ce se cuvin acestor salariați potrivit prevederilor legale și convenționale, se naște la începutul fiecărui an școlar în temeiul dispozițiilor existente la acea dată.
Astfel cum rezultă însă din adeverința nr.9/(...) eliberată de G. Ș. „. B.
C.-N., depusă la dosar, această unitate de învățământ a realizat venituri proprii în anii școlar 2006-2007, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de vacanță pentru acest an școlar în temeiul art.37 lit.g) din C. C. de M. la nivel de R. Î.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care la art.36lit.g) prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de v acanță, în condițiile legii. Prima se a cordă odată cu indemnizația de concediu
și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G.
nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-
2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul disp. art.36 lit.g) C. C. de M. U. J. la nivel de R.
Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Se reține ca fiind fondată și cererea de obligare a C. Local al municipiului
C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Astfel, potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Se reține astfel că pârâtului-intimat C. LOCAL AL M. C.-N. îi revin atribuții însemnate chiar în fundamentarea fondurilor ce sunt necesare unităților din învățământ, conform prevederilor legale și convenționale în vigoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentați din acțiune și precizări, să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată, G. Ș. „. B. C.-N. fiind obligată să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari (...)-
2008 și 2008-2009.
C. LOCAL AL M. C.-N. va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Unitatea de învățământ pârâtă va fi obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentați din acțiune și precizări, împotriva sentinței civile nr. 1792 din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentanți din acțiune și precizări în contradictoriu cu pârâții : C.
LOCAL AL M. C. N. și C. T. N.
Obligă C. T. N. să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari 2007-2008 și
2008 - 2009.
Obligă C. LOCAL AL M. C. N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentanți în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Obligă unitatea de învățământ pârâtă să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
D.zia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. D. C. G. I. T.cu opinie separată în sensul respingerii acțiunii G REFIER A. B.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția respingerii acțiunii.
1. În acest sens, rețin în primul rând că acordarea primei de vacanță este admisibilă în baza unor dispoziții din contractele colective de muncă, astfel:
C. colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 5./(...), depus în extras la dosarul de fond, în cuprinsul art. 37 lit. g), stipulează că personalul dinînvățământ beneficiază de „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la
D. C. sub nr. 35/(...) (depus în extras la dosarul de fond) stipulează în cuprinsul art. 36 lit. g) că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.
146/2007";.
Mai sunt invocate de către reclamanți dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, inaplicabil datorită faptului că efectele sale se extind asupra unei perioade care nu este cuprinsă în cererea de chemare în judecată, anume, pe perioada …, precum și cele ale contractelor colective de muncă unice la nivel național, încheiate pentru anii (...)-2006 și 2007-2010, acestea fiind de asemenea ineficiente în sensul admiterii acțiunii pentru că toate cuprind doar statuarea cu caracter generic și neobligatoriu că „prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță";.
Alte contracte colective de muncă nu au mai fost depuse și nici invocate, care să acopere prin dispozițiile lor întreaga perioadă pentru care este solicitată prima de vacanță.
2. În al doilea rând, se constată faptul că acordarea primei de vacanță este legată de momentul acordării indemnizației de concediu, sub aspectul datei scadenței, or prin clarificările aduse de reprezentanta reclamanților, se arată că în sistemul de învățământ, acordarea indemnizației de concediu se face de regulă vara.
Concluzia este că cel puțin la momentul stabilit prin contractul colectiv de muncă pentru plata primei de vacanță, anume, la data când este datorată indemnizația de concediu, deci vara, ar fi trebuit să existe un contract colectiv de muncă în vigoare care să prevadă obligativitatea acordării acestei prime.
Or, în speță, așa cum am arătat, pentru anul 2007 (când s-ar fi putut pune problema achitării unei prime de vacanță pentru anul școlar 2006-2007) nu a existat un contract colectiv de muncă în vigoare care să reglementeze acest drept decât începând din data de (...), deci nicidecum în vara acestui an, când se plătesc indemnizațiile de concediu.
Prin urmare, se impune respingerea acțiunii pentru anul 2007.
Faptul că o anumită perioadă din anul școlar a fost acoperită de prevederile unui contract colectiv de muncă nu este suficient pentru acordarea primei de vacanță, dacă cel puțin momentul scadenței acesteia nu s-a situat sub imperiul dispozițiilor contractului. Ar însemna să se dea efecte retroactive contractului colectiv de muncă nr. 5. înregistrat la data de (...), dacă s-a aprecia că în aplicarea acestuia s-ar datora prima de vacanță scadentă în vara anului 2007, deci pentru anul școlar 2006-2007. Sunt incidente sub acest aspect dispozițiile art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996.
Cât despre contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, potrivit prevederilor art. 9 din cuprinsul său, acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea de prelungire automată pe o perioadă de 1 an, fiind evident astfel că nu a putut reglementa situația primei de concediu aferentă anului școlar 2006-2007, scadentă în vara anului 2007.
3. Raportat la pârâții în contradictoriu cu care se poate solicita admiterea acțiunii, se observă faptul că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură nr. 5./(...), se condiționează acordarea primei de vacanță de existența unor venituri proprii, evident, ale angajatorului. Ca urmare, nu se poate admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. local al mun. C.-N., având în vedere că se specifică în clar sursa acordării primei din alte fonduri decât cele asigurate de la bugetul local sau de stat.
Pentru perioada reglementată de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...), se constată că nu s-a mai reluat stipulația de condiționare a acordării primei din venituri proprii ale angajatorului, însă în condițiile în care C. local al mun. C.-N. nu a fost parte în acest contract, în opinia mea nu îi sunt opozabile aceste prevederi, astfel încât nu poate fi ținut a suporta nici din bugetul propriu, nici din sumele avansate din bugetul de stat, efortul financiar necesar pentru plata primelor de vacanță.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului, din cuprinsul căruia, coroborând prevederile alineatelor 2-7,
11 și 12, se observă faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totuși, în condițiile în care prima de vacanță este acordată în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură care stipulează în mod restrictiv că acordarea se va face din veniturile proprii, deci din veniturile unității școlare (în sensul dat de art. 167 alin. 12 din L. nr. 84/1995 citat mai sus), și în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de județ în care nu se mai cuprinde această restricționare, dar care nu a fost negociat cu ministerul, pentru a se putea afirma că ar fi existat voința acestuia pentru angajarea de resurse din bugetul de stat, și nici cu consiliul local sau cu primarul, pentru a se proba astfel voința de angajare a bugetului local sub acest aspect, apreciez că nu poate fi obligat C. local al mun. C.-N. la asigurarea fondurilor necesare pentru plata primei de vacanță.
C. este legea părților pentru părțile contractante, astfel încât nu poate impune obligații terților, or Inspectoratul Ș., care a negociat acest contract cu S. Î., nu are, conform art. 142 din L. nr. 84/1995 a învățământului, abilitatea și atribuția de a angaja din punct de vedere financiar unitatea administrativ teritorială sau bugetul de stat prin asumarea în contul acestora a unor sarcini financiare suplimentare față de cele stabilite de lege în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Singura interpretare legală a art. 36 lit. g din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) o apreciez a fi în sensul datorării primei de vacanță tot în limita existenței unor venituri proprii ale unității de învățământ, având în vedere sursele de finanțare ale învățământului indicate în cele ce preced de art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului. Or, prin adresa înaintată Curții de unitatea școlară (fila 16 dosar fond) s-a învederat că veniturile realizate nu au fost în cuantum suficient pentru plata primei de vacanță.
Așa fiind, apreciez nefondat recursul reclamantului.
În drept, rețin incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Red., dact. I.T.,
JUDECĂTOR,
I. T.
| ← Decizia civilă nr. 2439/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4492/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
