Decizia civilă nr. 2439/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2439/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta F. M. M. împotriva sentinței civile nr. 4375 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și A. DE O. A F. DE M. C., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 15 iunie 2011 și, respectiv 22 iunie 2011, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4375 din 14 februarie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta F. M. M. în contradictoriu cu pârâtele S. C. M. S. C.-N. și A. C., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta în calitate de angajată a pârâtei de rând 1 a fost concediată în temeiul art. 58, art. 65 și 55 lit. ";c"; din Codul Muncii, începând cu data de (...) prin D. de concediere nr. 4/A(...)/(...), datorită restructurării și reorganizării precizate în programul de restructurare și reorganizare și în proiectul de concediere colectivă care au avut drept consecință desființarea postului reclamantei. T. de preaviz de 20 de zile lucrătoare înregistrat sub nr. 4. a fost prelungit prin actele nr. 4. nr. 4/A(...); nr. 4/A(...) și nr. 4/A(...)/2010.
La data emiterii deciziei de concediere nr. 4/A(...)/(...) prevederile art. 7 lit.";a și c"; privind drepturile de care beneficiază persoanele concediate în condițiile prevăzute de OG nr.9. erau în vigoare.
T. de preaviz de 20 de zile acordat prin actul înregistrat sub nr.4. a fost prelungit prin actele arătate anterior.
Potrivit prevederilor art. 73 alin. 3 din Codul Muncii, în situația în care în perioada de preaviz, contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător cu excepția cazului prevăzut de art. 51 alin. 2.
La data la care s-a împlinit termenul de preaviz acordat prin actul nr. 4. s-a împlinit după data de (...), dată la care prevederile art. 7 lit.";a și c"; din OG nr. 9. au fost abrogate prin Lg.118/(...).
Având în vedere această situație cererea reclamantei a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F. M. M. solicitândcasarea hotărârii atacate și rejudecând să se admită cererea de anulare a deciziei de concediere nr. 4/A(...)/(...) și reîncadrarea acesteia în muncă, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată la prima instanță a solicitat acordarea drepturilor ce i se cuvin în baza O.G. nr. nr.9..
A fost disponibilizată din cadrul S. C. M. S. S. C., raporturile de muncă încetând efectiv cu această societate în urma prelungirii perioadelor de preaviz în data de (...), data la care erau încă în vigoare prevederile O.G. nr. nr.9..
În mod eronat instanța a reținut că raporturile de muncă ar fi încetat în data de (...) dată la care erau abrogate O.G. nr. 9..
De altfel, așa cum reiese din Foaia de evidență de la șomaj este îndreptățită să primească acest ajutor începând cu data de (...).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 februarie 2011 S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
În motivarea poziției procesuale se arată de către intimată că recurentei reclamante i-a încetat contractul individual de muncă la data de (...) iar la data întoarcerii carnetelor de muncă de la C. de P. C. la A., prevederile OG nr. 9. au fost abrogate prin L. nr.118/2010.
Mai mult decât atât, concedierea în situația recurentei nu se încadrează în prevederile OG nr. 9. întrucât prin termenele de preaviz repetate acordate acesteia s-a depășit termenul de 60 de zile prevăzut la art. 5 din alin. 1 din ordonanță.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Deși prin recursul declarat reclamanta recurentă solicită modificarea sentinței atacate în sensul de a se dispune anularea deciziei de concediere nr.
4/A(...)/(...) și reîncadrarea acesteia în muncă, prin motivarea recursului a înțeles să critice soluția instanței pronunțată asupra capătului de cerere cu care aceasta a fost investită, respectiv acordarea drepturilor ce i se cuvin în baza OG nr. 9., ca urmare a concedierii colective. Prin urmare recursul va fi analizat în aceste limite, Curtea constatând faptul că, prin cererea de chemare în judecată introdusă în fața primei instanțe, reclamanta nu a solicitat anularea deciziei de concediere iar formularea unei astfel de cereri pentru prima dată în recurs este inadmisibilă raportat la prevederile art. 316 coroborat cu art. 294 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG nr. 9. privind măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar, „persoanele concediate în condițiile prezentei ordonanțe beneficiază de următoarele drepturi: a) la data încetării contractului individual de muncă, ca urmare a concedierii colective, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de I. N. de S. b) indemnizație de șomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare; c) venit lunar de completare";.
Pentru a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de OG nr. 9., relevantă este pentru situația reclamantei data la care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al acesteia, respectiv (...) astfel cum reiese din decizia de concediere nr. 4/A(...)/(...), această dată fiind definitorie pentrustabilirea momentului la care se naște dreptul de a beneficia de măsurile compensatorii, aceasta fiind anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 prin care au fost abrogate prevederile art. 7 din OG nr. 9..
Prin urmare, reclamanta are dreptul la măsurile compensatorii prevăzute de dispozițiile OG nr. 9., acestea fiind în vigoare la data concedierii sale, fiind irelevant momentul executării obligației de plată.
Faptul că sumele prevăzute la art. 7 din OG nr. 9. urmează să se plătească după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 nu are nicio relevanță, întrucât situația ivită în favoarea reclamantei este cea raportată la data nașterii dreptului, și nu la data valorificării lui.
O interpretare contrară ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivității legii, principiu consacrat atât prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, conform căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, cât și prin cele cuprinse la art.1 din Codul civil.
În ceea ce privește apărările intimatei, formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în sensul că recurenta nu ar putea beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de OG nr. 9. întrucât concedierea sa nu se încadrează în procedura prevăzută de ordonanță, acestea nu pot fi primite, termenul de 60 de zile prevăzut la art. 5 din actul normativ menționat este un termen instituit în sarcina angajatorului în vederea îndeplinirii procedurii de concediere.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, constatând că prima instanță a dat o interpretare greșită prevederilor legale incidente, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei și a acordării drepturilor prevăzute de art. 7 lit. a și c din OG nr. 9., acestea fiind solicitate prin cererea introductivă d einstanță.
În temeiul dispozițiilor art. 274 și 277 C.pr.civ., intimatele S. N. DE T. F.
DE M. „. M. SA și A. DE O. A F. DE M. C. vor fi obligate să plătească recurentei suma de 250 lei fiecare, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta F. M. M. împotriva Sentinței civile nr. 4375 din 14 februarie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar (...), pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiune formulată de reclamanta F. M. M. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și A. DE O. A F. DE M. C..
Obligă pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA să plătească reclamantei o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie
2010 potrivit art. 7 lit. a din O.G. nr. 9..
Obligă pârâta A. DE O. A F. DE M. C. să plătească reclamantei sumele reprezentând venitul lunar de completare prevăzut de art. 7 lit. c și art. 8 din
O.G. 9..
Obligă pe intimatele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și A. DE O. A F. DE M. C. să plătească recurentei suma de 250 lei fiecare, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă Semnează Prim Grefier M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. U.
| ← Decizia civilă nr. 848/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 465/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
