Decizia civilă nr. 848/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 848/R/2011
Ședința din 07 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. F., D. M., O. I., S. A., M. L., T. C., C. C., M. M., S. G., A. N., G. D., H. M., L. A., O. I., V. A., G. A., V. A., H. A. ȘI P. V. împotriva sentinței civile nr. 2668 din
02 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC P. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat M. D. și reprezentanta pârâtei intimate, avocat T. M., fără împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 04 martie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta pârâtei intimate a depus la dosar actele solicitate de către instanță la termenul anterior de judecată.
Reprezentantul reclamanților recurenți și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei intimate SC OMV P. SA la plata sumelor calculate pentru fiecare recurent reclamant în parte, susținând motivele expuse pe larg în memoriul depus la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate SC OMV P. SA solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. (...) , reclamanții C. F., D. M., O. I., S. A., M. L., T. C., C. C., M. M., S. G., A. N., G. D., H. M., L. A., O. I., V. A., G. A., V. A., H. A. și P. V. au chemat în judecată pe pârâta S. P. SA B. și au solicitat obligarea acesteia la plata către fiecare reclamant a sumei de 6760 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligației de acordare a plăților compensatorii, suma de 4387 lei pentru fiecare, reprezentând indemnizația minimă de concediere în cuantum de 5 salarii nete conform art. 50 din C.C.M. și suma de 2500 lei prevăzută de art. 128, pct. 2 din CCM 2007 către fiecare reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2668/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă, respectiv s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
T. a reținut că din deciziile depuse la dosar și din înscrierile în carnetele de muncă rezultă că reclamanților li s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii (f.6-68).
Disponibilizarea reclamanților s-a făcut cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilită în baza art.50 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, completate cu prevederile P.ui social ținând seama de vechimea fiecăruia în cadrul societății.
Conform prevederilor pct. 4 din P. social, anexă la contractul colectiv de muncă, salariații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate pentru o vechime cuprinsă între 0-5 ani, de 12 salarii medii brute pentru o vechime de 5-15 ani și de câte 15 salarii medii brute pentru o vechime de peste 15 ani (f.71).
Potrivit dispozițiilor art. 50 din C. colectiv de muncă pe anii 2005 și
2006, în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul va plăti salariatului o indemnizație de concediere corespunzătoare unui salariu mediu net pentru o vechime cuprinsă între 6 luni - 3 ani, 2 salarii medii nete pentru o vechime de la 3 ani la 10 ani, 3 salarii medii nete pentru o vechime cuprinsă între 10 și 15 ani și 4 salarii medii nete pentru o vechime de peste 15 ani (f.72).
Fiind vorba de o concediere colectivă acest articol din contract stabilea doar niște valori minime de la care începea negocierea însă, ulterior, prin P. social aprobat s-au negociat drepturi cu o valoare superioară.
La data de (...) a fost încheiat un Amendament la P. social din data de (...), amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct.4 din P. social, voința comună a lor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de muncă și nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Astfel, prin dispozițiile art.4 din versiunea finală a P.ui social din data de (...), se stabilește modalitatea de calcul a indemnizației de disponibilizare luându-se ca reper salariul mediu brut pe anul anterior care, în anul 2005 a fost de 1400 lei, iar pentru anii următori s-a stabilit că salariul mediu brut care va sta la baza indemnizațiilor de disponibilizare se va calcula aplicând procentul de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, așa cum a fost calculat în anul anterior.
Prin dispozițiile art.50 alin.5 din C. colectiv de muncă pe anul 2008 s- a prevăzut că acordarea unui pachet compensator conform P.ui socialexclude acordarea sumelor prevăzute la alin 1 al aceluiași articol. Drept urmare părțile contractante au modificat, prin P. social, prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă cu privire la indemnizația de concediere, potrivit voinței comune a acestora.
Baza de calcul avută în vedere de către angajator a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior, respectiv 1400 lei pentru anul 2005, cu aplicarea pentru anii 2005-2008 a coeficienților de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, respectiv 1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 și 2074 lei 2008. Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit și contribuțiile sociale datorate statului, conform amendamentului încheiat de către părți, depășindu-se indemnizația de concediere în sumă netă menționată în decizia de concediere și primită de către fiecare salariat, ea incluzând și suma solicitată în baza prevederilor art. 128, pct. 2 din CCM 2007.
În această situație, instanța a considerat că indemnizația de concediere nu poate fi stabilită în mod unilateral, așa cum au procedat reclamanții, prin înmulțirea numărului de salarii cuvenite în funcție de vechimea în muncă în cadrul societății cu salariul mediu brut pe unitate deoarece P. social-anexă la contractul colectiv de muncă, act ce reprezintă voința părților, prevede o altă modalitate de calcul, acceptată de către salariați, prin reprezentanții lor, atunci când a fost semnat.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru toate părțile contractante clauzele acestuia putând fi modificate pe parcursul executării lui doar în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, fapt care rezultă fără tăgadă din prevederile art. 30 alin. și art.31 alin.1 și 2 din Legea nr. 130/1996. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 969 alin.1 și 2 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante ele putând fi revocate doar cu acordul mutual sau din cauze autorizate de lege.
În termen legal, au declarat recurs reclamanții C. F., D. M., O. I., S. A., M. L., T. C., C. C., M. M., S. G., A. N., G. D., H. M., L. A., O. I., V. A., G. A., V. A., H. A. și P. V., solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței atacate în sensul obligării intimatei pârâte SC OMV P. SA la plata sumelor calculate pentru fiecare recurent reclamant in parte stabilite conform art. 50 din CCM si art. 4 din P. S. anexa a CCM, suma actualizata cu indicele de inflație calculate pana la data plății efective a sumei, la plata sumei de 2500 lei prev. de art. 128 pct. 2 din CCM 2007 confirmata de adresa 396 din 6 martie
2007 si a cheltuielilor de judecata in fond si recurs.
În susținerea recursului, reclamanții arată că au fost angajații intimatei pârâte în diferite funcții, astfel că acestora le erau aplicabile prevederile CCM/unitate completare cu prevederile P.ui S. anexa la CCM (art. I din P. S.).
Învederează că intimata pârâtă nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate, întrucât la calcularea și acordarea plăților compensatorii angajaților disponibilizați in primele 3 luni ale anului 2007, aceasta a omis să aibă în vedere dispozițiile art. 128 pct. 6 CCM, dispoziții care stabileau că, începând cu 01 ianuarie 2007 salariile angajaților cresc cu 12%. Aspectul menționat rezultă și din adresa 396/(...), depusa la dosar. De altfel, indexarea este prevăzuta si in P. social art. 4, care dispune salariul brut in baza căruia se acorda salariile compensatorii va fi "majorat in anii următori direct proporțional cu același procent cu care se majorează salariile prevăzute in CCM ".
Cu alte cuvinte, societatea pârâtă ar fi trebuit să calculeze salariile compensatorii după indexarea salariilor cu procentul prevăzut.
Referitor la A. la P. S. prin prisma cărora societatea pârâtă își justifică refuzul de acordarea a plăților compensatorii prin raportare la salariul majorat cu 12%, reclamanții arată că acestea au constituit si motivul de respingere a acțiunii de către instanța de fond. Mai mult, A. nu au fost înregistrate la D. așa cum rezulta din adresa 4242/(...) a D. B..
In susținerea neînregistrării acestor Amendamente este si Actul adițional depus de intimata parata. Prin acest Act adițional înregistrat la D. B. la data de (...) se arata, in Anexa 1 pct. 3 ca, art. 50 va cuprinde un pct. 5 prin care prevederile planului social exclud prevederile referitoare la C. Pe cale de consecința până la aceasta data aceste prevederi legale produceau efecte, aceste efecte încetând o data cu acest Act adițional, dar doar din anul
2008.
In ceea ce privește suma de 2500 lei, arată că aceasta nu reprezintă creșterea salariala de 12% cum a reținut instanța. Aceasta suma este prevăzuta in CCM la art. 128 pct. 2 si este susținuta de pct. 2 din adresa
396/(...) prin care se aproba acordarea acestor sume de bani angajaților.
S. acordarea acestor drepturi însumate deoarece, in conformitate cu art. 6 al deciziilor de concediere, precum si in baza celor mai sus argumentate, aceste drepturi se acordau unul in completarea celuilalt.
Totodată, pe lângă prevederile CCM, majorarea salariul brut este confirmata si de adresa comunicata in teritoriu. Importanta este data comunicării - (...), ceea ce înseamnă ca pana la aceasta data aceste majorări nu au fost acordate, ele fiind luate in calcul numai după emiterea acestei adrese. In aceasta situație, prin neacordarea salariilor compensatorii in mod unitar, la toți angajații, s-ar crea o situație discriminatorie pentru angajații cărora li s-a desfăcut contractul de munca până in luna martie - aprilie.
Cât privește noțiune de "discriminare"";, reclamanții recurenți fac trimitere la practica in materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut in mod constat ca, exista discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate in situații analoge nu are o justificare legitima, obiectiva si rezonabila (Curtea Europeana a Drepturilor Omului Decizia din (...) Duchez contra Franței, decizia din (...) Brion contra României).
De asemenea, potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C muncii executarea contractului de munca este obligatorie pentru părți, iar din alin 2 rezulta ca neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate. Conform art. 7 alin 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților.
Pârâta intimată S. OMV P. S. a depus întâmpinare (f. 20-24), solicitândrespingerea recursului formulat cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este parțial fondat.
Astfel cum rezultă din deciziile emise în cursul anului 2007, contractele individuale de muncă ale recurenților au încetat în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, aceștia primind, conform dispozițiilor art.50 din C. colectiv de muncă, completate cu prevederile P.ui S., o indemnizație de concediere.
Conform art. 50 din C. colectiv de muncă al S. P. S. pe anul 2006, laconcedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îiplătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni-3 ani - 1 salariu medii nete; de la 3-10 ani
- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani - 3 salarii medii nete și peste 15 ani, patru salarii medii nete.
Potrivit alin.2, 3 din acest articol, în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile acordate efectiv, urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P.
Conform ultimului alineat, prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile P.ui social însușit de părți.
Potrivit art. 50 alin. 1 din C. colectiv de munca al S. P. S. pe anul
2007 s-a stabilit că: „la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minima de concediere, după cum urmează: de la 0-
3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3-10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii nete.";
Analizând aceste prevederi contractuale, Curtea reține că acestea nu ridică probleme de interpretare, părțile stabilind cu claritate că salariații S. P. S. sunt îndreptățiți la acordarea unei indemnizații/compensații în caz de concediere pentru care doar limita minimă este prevăzută în acest articol, cuantumul ce va fi acordat efectiv urmând a fi stabilit prin negociere cu F. P.
În acest sens, la pct. 4 din P. S.-anexă a contratului colectiv de muncă cu valabilitate până la data de (...), punct intitulat „Pachete financiare";, partenerii sociali au stabilit că, în funcție de vechimea în P., angajații vor primi următoarele pachete: 0,5-5 ani - 8 salarii; 5-15 ani - 12 salarii; peste
15 ani -15 salarii.
S-a mai prevăzut la același articol că, pentru anul 2005, salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004
(majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
În ceea ce privește ultimul alineat al art.50 din C. colectiv de muncă, Curtea reține că prevederile acestui articol au fost într-adevăr completate cu cele ale P.ui social însușit de părți, chiar în sensul precizat de către recurenți prin cererea de recurs formulată, fiind adăugate dispozițiilor privind limita minimă a indemnizației de concediere, cele privind cuantumul efectiv al compensațiilor ce vor fi primite de către salariații ce vor fi concediați.
Se reține astfel că prevederile C.ui colectiv de muncă pe anul 2007, astfel cum au fost stabilite de către părți, exclud orice posibilitate de interpretare în sensul acordării cumulate a celor „două indemnizații de concediere"; pretinse prin acțiunea formulată.
De altfel, pe lângă faptul că o cumulare a compensației prevăzute la art. 50 din C. colectiv de muncă al S. P. S. cu cea prevăzută la pct. 4 din P.
S. excede oricărei logici de interpretare a prevederilor contractuale și cu siguranță nu corespunde voinței partenerilor sociali ce au stabilit aceste dispoziții, o asemenea solicitare ar aduce atingere și principiului consensualității și bunei-credințe ce trebuie să guverneze relațiile de muncă, conform disp.art.8 alin.1din Codul muncii.
Aceasta pentru că sunt două compensații, de aceeași natură, acordate, prin dispoziții legale sau contractuale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat salariatului prin aceeași concediere.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recurenții puteau beneficia doar de indemnizația de concediere stabilită, conform pct. 4din P. S., ce a completat dispozițiile de protecție minimală ale art. 50 din C. colectiv de muncă.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației stabilite conform pct. 4 din
P. S., ce constituie o anexă la contractul colectiv de muncă, fiind înregistrat la D., Curtea reține că acesta în mod corect a fost stabilit și plătit de către angajator.
În acest sens, se reține că recurenții formulează motive de recurs contradictorii atunci când afirmă, pe de o parte, că P. social nu are natura juridică a unei convenții, care constituie anexă la contractul colectiv de muncă, dar, pe de altă parte, calculează cuantumul indemnizației de concediere ce li se cuvine, pornind tocmai de la prevederile acestui plan, recunoscându-i astfel implicit valabilitatea și aplicabilitatea.
De altfel, chiar indemnizația de concediere ce a fost încasată de cătrerecurenți, a fost stabilită tocmai în aplicarea prevederilor stabilite în acest P lan social, ce a completat și dispozițiile art.50 din C. colectiv de muncă.
Practic, la pct. 4 din P. social-anexă la contractul colectiv de muncă - s-a prevăzut modul de stabilire a bazei de calcul în raport cu care se calculează indemnizația de concediere, poate într-o formulare mai puțin reușită, dar care nu lasă loc de alte interpretări, în sensul că, pentru anul
2005, salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional, cu acelașiprocentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
Astfel, angajatorul în mod corect a calculat indemnizația recurenților, concediați în anul 2007, conform pct. 4 din P. S., luând în calcul salariul mediu brut din P. pe anul 2006, neputând fi reținute susținerile recurenților formulate prin acțiune și cererea de recurs, în sensul că baza de calcul a indemnizației de concediere trebuia să o constituie salariul mediu brut pe anul 2007, majorat cu 12%, întrucât din prevederile enunțate anterior rezultă că voința părților a fost ca la stabilirea acestor compensații să fie luate în considerare veniturile salariale medii brute pe anul anterior acordării compensației pentru concediere.
Potrivit adresei nr. 713/(...) a S. „P."; S., salariul mediu brut pentru anul 2006 a fost de 1850 R.
În consecință, în mod corect valorile indemnizațiilor de concediere pentru salariații ale căror contracte au încetat în anul 2007 au fost stabilite de către intimată prin luarea în considerare, ca bază de calcul, a salariului de 1850 lei, iar nu prin raportare la un salariu majorat cu 12%.
De altfel, acest mod de calcul a compensației rezultă și din proiectele de concediere colectivă înregistrate sub nr. 1027/(...) și nr.913/(...) la societatea intimată, înregistrate la A. B., I. B. și sindicat, prin care angajatorul, respectând dispozițiile art. 69 din Codul muncii, a prevăzut și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, ce vor consta în 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul P. aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea, pentru fiecare dintre salariații concediați în funcție de vechimea acestora în P., după cum urmează: 0,5-5 ani vechime - 8 salarii medii brute; 5-15 ani vechime - 12 salarii medii brute; peste 15 ani vechime - 15 salarii medii brute pe P.
Nu a fost dovedit în cauză faptul că sindicatul, primind notificarea acestor proiecte de concediere colectivă ar fi făcut alte propuneri privind modul de baza de calcul al compensațiilor pentru protecția salariaților afectați de concediere.
Curtea reține astfel, că nu au fost încălcate de către angajator dispozițiile art. 7 din C. colectiv de muncă, indemnizația acordată recurenților neputând fi considerată ca fiind cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, întrucât astfel cum am precizat anterior, salariații P. nu beneficiau de două drepturi distincte de compensație pentru concediere, ci de un singur drept, care a fost prevăzut inițial într-o limită minimă de protecție a salariaților și care, ulterior, a fost completat, în sensul stabilirii efective a modului de calcul a acesteia.
Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, întrucât recurenții nu au fost puși în situația de a renunța la un drept care să le fie recunoscut de lege, prin neacordarea unor compensații cumulate.
Nu se poate reține în cauză nici încălcarea dispozițiilor art. 7 și 8 din
Legea nr.130/1996 și ale art. 243 din Codul muncii, întrucât intimata a respectat și executat prevederile contractuale privind indemnizațiile cuvenite salariaților concediați, astfel cum acestea au fost negociate de către partenerii sociali.
Curtea notează că nu se poate reține în cauză nici incidența art.7 alin.3 din C. colectiv de muncă, care are în vedere situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract, întrucât în cauză recurenții nu au dovedit existența unor dispoziții legale care să prevadă acordarea unor compensații la concediere în cuantum mai avantajos.
Potrivit art.10 din C. colectiv de muncă, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei comisii paritare. Componența, organizarea și funcționarea acestei comisii sunt stipulate în Anexa 2 la C. colectiv de muncă.
Amendamentul din (...) prevede că punctul 4 al P.ui social se modifică după cum urmează:"; În funcție de vechimea în P., angajații vor primi următoarele pachete financiare, cu titlu de indemnizații de concediere: 0,5-5 ani - 8 salarii medii brute pe P. 5-15 ani - 12 salarii medii brute pe P. peste
15 ani -15 salarii medii brute pe P.
Salariul mediu brut pe P. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de P. salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Astfel, salariul mediu brut pe P., luat în calcul la stabilirea indemnizațiilor de concediere acordate în cursul anului 2006, va fi calculat pe baza salariilor medii brute acordate de P. salariaților săi în anul precedent, respectiv în anul 2005";.
Conform hotărârii Comisiei paritare din data de (...), în aplicarea punctului 4 din planul social, astfel cum a fost modificat prin amendamentul la acesta, au fost stabilite valorile indemnizațiilor de concediere brute și nete pentru concedierile ce devin efective începând cu dat de (...), prin luarea în considerare, ca bază de calcul, a salariului de 1582 lei.
Prin hotărârea Comisiei paritare din data de (...), în aplicarea punctului 4 din planul social, astfel cum a fost modificat prin amendamentul la acesta, au fost stabilite valorile indemnizațiilor de concediere brute și nete pentru concedierile ce devin efective începând cu data de (...), prin luarea în considerare, ca bază de calcul, a salariului de
1796 lei, pornind de la baza de calcul pentru determinarea indemnizației de concediere aferentă anului 2006, de 1582 lei și luând în considerare procentul de majorare convenit pentru anul 2006, de 13,50 %.
În ceea ce privește natura sumei de 2500 lei, Curtea notează că aceasta constituie un premiu. Contrar celor reținute de către prima instanță, acest premiu nu se identifică cu majorarea de 12 %, cele două drepturi având temeiuri diferite.
Astfel, majorarea de 12% a fost convenită de părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă menționat, prin dispozițiile art. 128 al. 1 pct.1, prin alineatele următoare ale aceluiași punct fiind dezvoltate condițiile de acordare ale acestei majorări. Premiul de 2500 lei este reglementat prin dispozițiile art.128 pct.2 din CCM pentru anul 2007. În măsura în care ar fi existat identitate între cele două drepturi, acestea ar fi fost fundamentate în același context, ceea ce însă nu este cazul.
De altfel, însăși părțile recunosc că drepturile menționate sunt diferite, poziția procesuală a acestora fiind antagonică exclusiv în privința „plății"; premiului de 2500 lei.
Potrivit art.128 pct.2 din CCM pentru anul 2007, acordarea premiului de 2500 lei urma să se facă în a doua jumătate a lunii martie. Deși, societatea pârâtă a susținut în mod constant că a plătit reclamanților premiul menționat, depunând în probațiune o serie de înscrisuri („fluturași de salariu";), Curtea nu poate primi aceste alegații.
Astfel, notează că la dosarul cauzei societatea pârâtă a depus scripte care confirmă doar calcularea salariului pentru reclamanți pentru luna martie a anului 2007 cu includerea în acesta și a premiului de 2500 lei, iar nu și plata acestuia.
Obligația instituită prin dispozițiile legale menționate nefiind stinsă prin plată, Curtea concluzionează că pretențiile formulate de către reclamanți sunt justificate în privința premiului de 2500 lei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga societatea pârâtă să plătească fiecărui reclamant suma de 2500 lei.
Reținând că acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, în baza art. 276 Cod de procedură civilă va dispune obligarea societății pârâte să plătească fiecărui reclamant câte 90 lei, reprezentând cheltuieli parțiale la fond.
Constatând culpa procesuală parțială a recurentei pârâte și în recurs, în baza aceleiași dispoziții legale, va dispune obligarea acesteia să plătească fiecărui reclamant câte 85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanții C. F., D. M., O. I., S. A., M. L., T. C., C. C., M. M., S. G., A. N., G. D., H. M., L. A., O. I., V. A., G. A., V. A., H. A. ȘI P. V. împotriva sentinței civile nr. 2668 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. F., D. M., O. I., S. A., M.
L., T. C., C. C., M. M., S. G., A. N., G. D., H. M., L. A., O. I., V. A., G. A., V. A., H. A. ȘI P. V. în contradictoriu cu pârâta S. OMV P. S. și în consecință obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant premiul de 2500 lei, precum și cheltuieli de judecată de 90 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pe intimata S. OMV P. S. să plătească fiecărui recurent suma de 85 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: E.B./I.P.
| ← Decizia civilă nr. 560/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2439/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
