Decizia civilă nr. 4707/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 4707/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. sa B. împotriva sentinței civile nr. 1797 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată F. N. F. M. C.
- F. B. în numele membrilor de sindicat N. G., K. P., F. F., B. V., M. L., B. S. D.,
M. D., R. V., A. E. F. și B. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 noiembrie
2011, prin fax, pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1797 din 14 martie 2011 a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția perimării, excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. M. C., excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „.-M. S..
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții N. G., K. P., F. F., B. V., M. L., B. S. D., M. D., R. V., A. E. F., B. C. prin F. N. F. M. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de M. „.-M. S..
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamanților N. G., K. P., F. F., B. V., M. L., B. S. D., M. D., R. V., A. E. F., B. C. a următoarelor drepturi bănești ce reprezintă valori brute și care vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective: - 330 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei
F., pentru anul 2006; - 307 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul 2007; - 500 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția perimării acțiunii, instanța a respins-o, având în vedere că la data de (...) instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 155(1) din Codul de P. C., iar cererea de repunere pe rol a fost formulata in data de (...), termenul de un an, prevăzut de art. 248 Cod de P. C. calculat conform art. 101 alin. 3 Cod P. C. nefiind depășit.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta a fost considerată neîntemeiată în condițiile în care art. 28 alin. 2 din Legea nr.
54/2003 a sindicatelor prevede că „organizațiile sindicale au dreptul de aîntreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii (...) a fost respinsa pentru următoarele considerente:
Legea nr. 168/1999 și Codul muncii actual utilizează terminologia „conflict de muncă";, după caz, „ de drepturi"; și „de interese";.
Obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art. 155 Codul muncii se compune din salariul de bază., indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Ori câtă vreme premiul de Z. F. este prevăzut în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c din Codul muncii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a respins-o, având în vedere că potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă pentru anii
2005-2006 și 2007-2008 comisiile mixte patronat-sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii precum și hotărârile pronunțate nu pot aduce atingere competenței instanței de judecată, fapt prevăzut și în art. 109 din contractele de muncă menționate anterior și prelungite prin acte adiționale. În conformitate cu prevederile Capitolului X al Contractului colectiv de munca, părțile au stabilit constituirea unei comisii mixte patronat -sindicate cu atribuții de constatare si analiza a încălcărilor prevederilor contractului.
Prin aceste prevederi (art. 109 Contract colectiv de munca) părțile au stabilit o eventuala modalitate alternativa de soluționare a litigiilor rezultând din încălcarea prevederilor Contractului colectiv de munca fără a aduce „atingere competentei instanței de drept comun";. Reiese astfel ca aceste comisii mixte urmăresc, în principal, propunerea cercetării celor vinovați, urmând ca, pentru obținerea unei hotărâri de respectare a prevederilor contractului, instanța de dreptul muncii să aibă plenitudine de competenta.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. N. De T. F. De M. „. M., având contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
De la intrarea in vigoare a contractului individual de munca, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau sa beneficieze de ajutor pentru Z. F., în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, respectiv 330 lei
(cuantum ce rezulta din anexa la contractul colectiv de munca).
Pentru anul 2007 s-a acordat un ajutor material în suma fixa de 100 lei pentru fiecare salariat, deși potrivit anexei 1 la contract colectiv de munca 2007-
2008 suma ce trebuia acordata era de 407 lei.
În ceea ce privește pretențiile aferente anului 2008, instanța a constatat că suma ce trebuia acordată cu titlu de ajutor pentru ziua feroviarului era de 500 lei, conform actului adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr.
2093/2008 la D. de M. si P. S. B.
Art. 244 Codul muncii prevede ca pe parcursul executării contractului colectiv de munca, clauzele pot fi modificate în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Pârâtele nu au făcut dovada modificării CCM la nivel de unitate prin acordul părților, în sensul neacordării ajutorului material de Z. F. pentru anii
2005 si 2006 sau a diminuării acestui ajutor la 100 lei brut pentru anul 2007.
Este adevărat ca potrivit actelor normative invocate în recurs pârâta trebuia sa se încadreze într-un anumit fond de salarii, însa pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea C.
Prevederile art.64 alin.2 din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. F. se va acorda salariaților un ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare";.
Din redactarea textului rezulta faptul ca acordarea acestui ajutor material nu este condiționata de criteriile financiare ale Companiei sau performantelor economice ale acesteia. Redactarea textului nu folosește sintagma „poate"; acorda ajutorul material salariaților. Redactarea textului convenit de ambele părți folosește sintagma „se va acorda";, ceea ce arata caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale C.
Acest ajutor material trebuia acordat de Z. F.
În concluzie, ajutorul de ziua feroviarului nu a fost plătit decât parțial în anul 2007 si nu a fost plătit deloc în anii 2006 si 2008, pârâta făcându-se vinovata de încălcarea prevederilor contractului colectiv de munca, precum si prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca"; .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „.-M. S. B., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingeriiacțiunii.
Recurenta formulează critici din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 6
C.pr.civ., subliniind că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut.
În acest sens, învederează că pe parcursul judecății reclamanții și-au precizat acțiunea. Prin cererea depusă la (...), prin S. R. al T. B. - secția a VIII-a
(dosar m. 28309/312008), F. a solicitat obligarea SNTFM la plata primei ocazionate de Z. C. pe anii 2006-2008, cu mențiunea că aceștia au beneficiat de o premiere în cuantum de 100 Ron pentru anul 2007, fără a se mai solicita actualizarea în raport de rata inflației din ziua plătii. De asemenea, prin cererea de repunere pe rol a dosarului (...), depusă la data de (...) prin serviciul de registratură al T. S., F., a precizat, prin tabel, salariații-membrii de sindicat pe care înțelege să-i reprezinte, precum și sumele pe care le solicită pentru fiecare dintre aceștia în parte.
Întrucât reclamanții N. G., K. P., F. F., B. V., M. L., B. S. D., M. D. nu se regăsesc în tabelul aflat la punctul nr. 3 din cererea de repunere le rol, reiese că nu mai este reprezentat de F., în prezenta cauză. Cu toate acestea, prima instanță s-a pronunțat și în raport de acest petent.
Hotărârea instanței de fond este criticată și din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 C.pr.civ., sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii de Z. F. pentru anii 2007, 2008 și 2009, drepturi cărora, în opinia recurentei, le este aplicabil termenul de prescripțieprevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, iar nu dispozițiile art. 283 lit. c din codul Muncii, care a fost aplicată greșit de către instanța de fond. (art.
304 pct.9 Cod procedură civilă).
Recurenta invocă și dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Astfel, aceasta menționează că F. nu poate avea calitatea de reprezentant al salariaților, această calitate fiind recunoscută de către legiuitor doar organizațiilor sindicale.
Apreciază că în mod eronat a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, în contextul în care reclamanții nu au urmat procedura prealabilă de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, așa cum aceasta este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil. Din această perspectivă se invocă și excepția prematurității.
De asemenea, recurenta susține că drepturile solicitate s-au prevăzut în
CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2007-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. Or, având în vedere dispozițiile OUG nr.79/2008, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007-2008, aprobate prin acte normative, iar pierderile financiara au împiedicat SNTFM SA să achite aceste drepturi.
Mai mult, drepturile solicitate nu pot fi acordate în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM, rezultând că plata acestora nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 octombrie 2011 reclamanta F. N. M. C. B. a solicitat respingerea recursului, cu menținerea în totalitate a sentințeiatacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii justificată prin prisma neîndeplinirii procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicate, Curtea constată că această procedură nu este obligatorie, ea nefiind prevăzută de lege, iar art. 109 alin. 2 C.pr.civ., prevede că numai în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se face după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile prevăzute în acea lege. În cauza dedusă judecății nu există nici o procedură prealabilă prevăzută de lege care să fie obligatoriu de urmat înainte de promovarea acțiunii.
De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 117 din contractul colectiv de muncă reiese că „procedura prealabilă în fața comisiilor mixte"; la care face trimitere recurenta reprezintă o eventuală modalitate alternativă de soluționare a litigiilor, care însă nu exclude accesul la instanță.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al F., Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins această excepție raportat la prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, potrivit cărora „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzuta de lege, inclusiv de a formula acțiune in justiție in numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.";
Legiuitorul recunoaște expres prin dispozițiile art. 1 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 28 din Legea nr. 54/2003, calitatea de reprezentant al organizației sindicale în cazul acțiunilor promovate în numele membrilor de sindicat în vederea apărării drepturilor acestora ce decurg din dreptul muncii. Așadar suntem în prezența unui mandat legal conferit organizației sindicale.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 41 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale și având în vedere că nici o normă legală nu instituie interdicția primelor de a mandata federația în vederea realizării scopului pentru care organizațiile sindicale au fost constituite, inclusiv acela de a apăra drepturile membrilor de sindicat, Curtea apreciază că F. are calitatea de reprezentant în cauza dedusă judecății.
O astfel de concluzie reiese și din interpretarea art. 8.2 din Statutul F., care statuează că scopul constituirii federației constă și în apărarea drepturilor membrilor săi și a membrilor sindicatelor componente.
În ceea ce privește faptul că instanța s-a pronunțat față de reclamanții N.
G., K. P., F. F., B. V., M. L., B. S. D., M. D. în condițiile în care aceștia nu se regăsesc în tabelul anexă cererii de repunere pe rol a cauzei, Curtea constată că aceștia au dobândit calitatea de părți în dosar prin cererea introductivă de instanță, neexistând pe parcursul soluționării cauzei o cerere expresă din partea acestora în sensul renunțării la judecată.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, cu privire la care recurenta a formulat critici prin prisma incidenței motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C.pr.civ., Curtea constată că devin incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din C.muncii.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C.muncii.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C. muncii a reglementat distinct termene speciale de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din C. muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C.muncii.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din C.muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Așa cum a reținut și prima instanță, Curtea consideră că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Mai mult, contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune, nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestora ar fi una condiționată, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de aceste drepturi.
Lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, respectiv diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificări pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, în contextul în care acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin memoriul de recurs.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 din C.muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
În egală măsură, nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 12 din
Legea nr.130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Criticile recurentei potrivit cărora obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată, deoarece în
Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite, iar prin aceste contracte nu s-a derogat de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, susținerile recurentei în acest sens fiind de asemenea nefondate.
De altfel, chiar prin recursul formulat, pârâta a recunoscut că a achitat parțial sumele solicitate pentru anul 2007, cu titlu de ajutor pentru Z. F., la nivelul sumei de 100 lei.
În ceea ce privește OUG nr. 79/2001 și OUG nr. 79/2008, deși invocate în recurs, se constată că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 c.pr.civ., se constată a fi nefondat.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. împotriva sentinței civile nr. 1797 din 14 martie 2011 a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 5330/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1822/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
