Decizia civilă nr. 748/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 748/R/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamantul recurent S. J. S. C. împotriva sentinței civile nr. 1266 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați S. C. DE R. și C. J. DE P. C., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 22 februarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), reclamantul S. J. S. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. C. DE R. C. și C. J. DE P. C., că se constate că în perioada (...)-(...), salariații care și-au desfășurat activitatea în
Laboratorul de recuperare, medicină fizică și balneologie din cadrul S.ui C. de
R. C.-N., aveau condiții de muncă deosebite, care justificau încadrarea în grupa a II-a de muncă; să fie obligat pârâtul de rândul I la înregistrarea în carnetul de muncă al fiecăruia dintre cei 21 de salariați a încadrării în grupa a I-a de muncă pe întreaga perioadă în care au fost salariații unității în perioada menționată; să fie obligat același pârât la modificarea stagiului de cotizare, la calcularea și virarea retroactivă a contribuțiilor de asigurări sociale, potrivit procentelor CAS stabilite în reglementările în vigoare în acea perioadă și actualizate conform ratei inflației până la data pronunțării hotărârii judecătorești; să fie obligată pârâta C. J. de P. C. să recunoască noul stagiu de cotizare rezultat, iar pentru aceia dintre salariații în numele cărora se formulează acțiunea, care sunt deja pensionați pentru limită de vârstă la data pronunțării hotărârii, să fie obligată pârâta C. J. de P. C. la modificarea deciziei privind acordare pensiei și la emiterea unei noi decizii bazate pe noile date privind compunerea stagiului de cotizare, reducerea vârstei standard de pensionare și majorarea punctajului mediu anual.
În motivare, s-a arătat că abia prin dispoziția nr. 77/(...) a directorului
S.ui, salariații laboratorului au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, deși condițiile de muncă au fost aceleași și în perioada indicată prin acțiune.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul S. C. de R. s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și tardivă, iar pe fond, ca neîntemeiată.
Pârâta C. J. de P. C. a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la abrogarea O. nr. 5..
Prin sentința civilă nr. 1266 din (...) s-a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că cei 21 de salariați au fost angajați în
Laboratorul de recuperare, medicină fizică și balneologie din cadrul S.ui C. de
R. C.-N., în perioada (...) - (...).
Potrivit prevederilor art. 3 din OMPS nr. 50 din 5 martie 1990 - pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Instanța a reținut că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, să constate că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii au funcționau normal.
Actul normativ menționat precizează că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Potrivit acestor prevederi sindicatul liber din unitate avea o mare responsabilitate atât în inițierea demersurilor pentru efectuarea determinărilor cât și în nominalizarea persoanelor care se încadrau la aceste locuri de muncă. Mai mult chiar, în cazul în care angajatorul nu declanșa procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților ori responsabilul cu protecția muncii puteau sesiza inspectoratul teritorial de muncă, care puteau dispune verificarea locurilor de muncă.
Cum sindicatul nu își poate invoca propria culpă, respectiv faptul că a stat în pasivitate și nu a acționat în numele membrilor săi, instanța a reținut că unitatea a efectuat determinările și a încadrat personalul prin dispoziția nr.
77/(...) a directorului S.ui C. de R. C.-N., astfel că având în vedere prevederile art. art. 3 din OMPS nr. 50 din 5 martie 1990 și aspectele reținute, a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. J. S. C., solicitând modificarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul admiterii cererii introductive de instanță a reclamantului pentru membrii său.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimata de rândul 1 prin întâmpinare, a fost unită cu fondul, tribunalul omițând să se pronunțe asupra ei, acesta fiind un motiv expres de casare cu trimitere spre rejudecare.
În sentința s-a reținut în mod greșit culpa sindicatului în neefectuarea determinărilor prevăzute de O. nr.50/(...) al M.ui Muncii și Protecției Sociale pentru constatarea existenței condițiilor deosebite de muncă, fără a administraprobe în acest sens, deși este cunoscut rolul consultativ al sindicatelor în relația cu angajatorii.
De altfel, rolul sindicatului se conturează doar în privința nominalizării persoanelor și nu privitor la efectuarea determinărilor, care aparține intimatei de rândul 1, ce nu a procedat în acest sens întrucât nu avea aparatura necesară. În plus, sindicatul a solicitat la acea vreme efectuarea determinărilor, solicitări amânate până în anul 1999.
Intimații nu au contestat faptul că salariații s-ar fi încadrat în grupa a II- a de muncă, susținând doar că acțiunea a fost formulată prea târziu, dar s-a arătat că personalul vizat a crezut că determinările efectuate în anul 1999 și- au produs efecte retroactive convingându-se de aspectul negativ al acestui fapt la momentul la care au început să iasă la pensie.
Consideră astfel că interpretarea dată de către instanța de fond actului normativ aplicabil în speță, în vederea reținerii culpei sindicatului referitor la neefectuarea determinărilor, este una greșită.
Deși normele legale încadrau activitatea desfășurată de salariații L. de recuperare, medicină fizică și balneologie în grupa a II-a de muncă, unitatea sanitară intimată (deși era titulara obligației) nu a procedat la determinarea care ar fi trebuit să constate existența condițiilor deosebite de muncă decât în anul 1999, ceea ce a generat pierderea de către acești salariați a beneficiilor grupei a II-a de muncă pe perioada 1990-1999.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 noiembrie 2010, S. C. DE R. C.-N. a solicitat respingerea recursului.
În motivare, pârâta a arătat că determinările care erau absolut necesare pentru stabilirea locurilor de muncă cu condiții deosebite, sunt esența stabilirii grupei de muncă. Aceste presupuse noxe, precum și condițiile care au existat în acea perioadă nu mai pot fi determinate.
Plata contribuției aferente grupei de muncă către CAS este o condiție esențială pentru recunoașterea stagiului de cotizare, plată la care nu mai pot fi obligați, datorită împlinirii termenului de prescripție.
S., chiar dacă a solicitat unității și a adus în discuție problema stabilirii grupei de muncă pentru Laboratorul de R. abia în perioada 1997-1988, a stat în pasivitate circa 20 ani, fără a sesiza I. Teritorial de muncă și fără a acționa în judecată unitatea, având acest drept pe care nu l-a exercitat în termen.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul S. C. DE R.
Se reține, în acest sens, incidența prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1, raportat la art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ.
Astfel, prima instanță a reținut, în esență, faptul că nu a fost urmată procedura prescrisă de O. MPS nr. 5. pentru recunoașterea grupei de muncă și că această împrejurare este imputabilă în egală măsură sindicatului liber din unitate, astfel încât apare că acesta își invocă propria culpă prin formularea acțiunii.
Sunt exacte trimiterile pe care le face prima instanță la dispozițiile legale aplicabile din cuprinsul O. MPS nr. 5., constatându-se însă că acest act normativ nu cuprinde o procedură specială de urmat în cazul în care există neînțelegeri între angajator și angajați cu privire la întrunirea condițiilor pentru acordarea grupelor de muncă, așa cum este prevăzută o procedură specială, de exemplu, în cuprinsul H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Or, în mod evident, a existat un interes al reclamanților pentru recunoașterea grupei de muncă, în acest sens fiind procesele verbale încheiate cu ocazia ședințelor de consiliu de administrație, depuse exemplificativ, din (...), (...), (...), din cuprinsul cărora (filele 15-21 dosar recurs) reiese că în mod continuu chestiunea a fost ridicată de către salariați, prin intermediul liderului sindical, fără însă a se lua măsuri concrete, ci doar declarații de principiu că
„se hotărăște efectuarea demersurilor necesare la I. de poliție sanitară și Medicină preventivă pentru eliberarea buletinului de expertize"; (la începutul anului 1997); că, la solicitarea liderului sindical de a se identifica o agenție care să evalueze gradul noxelor și fondurile necesare pentru acest scop, „în principiu, consiliul de administrație este de acord cu această problemă, dar să avem mai multe oferte"; (la sfârșitul aceluiași an); că „problema sunt banii, aproximativ 28 milioane, pentru ca instituția abilitată să facă determinările condițiilor de muncă";, urmând a se „analiza situația și când vor fi bani se va face expertiză";, cu întrebarea din partea angajatorului: „dacă în urma analizelor efectuate nu sunt condiții pentru grupa a II-a de muncă, cine suportă cheltuielile?";, concluzia fiind: „., situația se va analiza"; (la sfârșitul anului 1998).
Se constată din aceste documente că practic nu s-au făcut determinările de noxe de existența cărora depinde, conform prevederilor art. 5-18 din O. nr.
5., derularea întregii proceduri ulterioare (cu confirmarea de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii a aplicării tuturor măsurilor posibile de normalizare a condițiilor și a funcționării normale a tuturor instalațiilor de protecție a muncii; cu nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități; cu obligația unităților de a lua măsurile necesare pentru îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă, pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, respectarea riguroasă a normelor de protecție a muncii, pentru apărarea vieții și sănătății salariaților în procesul de producție; cu raportările periodice a rezultatelor obținute în direcția îmbunătățirii condițiilor de muncă, ce trebuiau făcute guvernului și anual M.ui Muncii și Ocrotirilor Sociale și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii).
Or, în aceste condiții, nu se poate reține culpa sindicatului din unitate, și astfel a reclamanților, pentru neinițierea procedurii reglementată de ordin, fiind evident că aceștia au solicitat tot timpul efectuarea determinărilor de noxe care să permită apoi nominalizarea salariaților ce lucrează efectiv în acele condiții de muncă, dar nu s-a dat curs solicitărilor lor, deși acestea nu au fost respinse de plano, pentru a se constitui astfel într-un refuz clar al angajatorului și astfel contestabil în instanță, ci doar sub forma unor temporizări din lipsă de fonduri, din lipsa informațiilor cu privire la procedeul de urmate pentru efectuarea determinărilor.
Nu se poate reține nici că în perioada indicată prin petitul acțiunii, la locul de muncă al reclamanților nu s-ar fi întrunit condițiile deosebite despre care face vorbire O. nr. 5. și că din pricina trecerii acelei perioade, nu se mai pot face determinări pertinente, întrucât s-a afirmat de către reclamanți și nu a fost contestat că s-au menținut aceleași condițiile de muncă, aparatura, substanțele folosite, pe întreaga perioadă indicată în petit, ca și ulterior, când reclamanților le-a fost recunoscută grupa de muncă. Or, dacă pentru perioada ulterioară celei litigioase s-a recunoscut beneficiul grupei, condițiile rămânând aceleași, apare cu evidență că se impune recunoașterea aceluiași beneficiu și pentru perioada anterioară, existând continuitate în derularea acelorași activități, în aceleași condiții.
În acest sens este dispoziția nr. 7. iulie 1999 a directorului S.ui C. de R., prin care, în baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 537/(...) eliberat de D. de S. P. a jud. C., s-a stabilit că reclamantele se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform pct. 11 din anexa nr. II la O. nr. 1. (fila 12 dosar fond), pentru ca prin dispoziția nr. 158/(...) să se recunoască, începând cu data de 1 aprilie 2001, încadrarea în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite. Practic, O. nr. 1. face trimitere la metodologia descrisă în O. nr. 5..
Nu poate fi reținută nici apărarea vizând intervenirea prescripției dreptului de a cere plata retroactivă a contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei a II-a pentru reclamante, în condițiile în care s-a reținut prin cele ce preced culpa exclusivă a unității pârâte în neefectuarea la timp a determinărilor de noxe, prejudiciind astfel angajații care au desfășurat o activitate în condiții periculoase pentru sănătate fără a li se asigura protecția legii și beneficiile pe care legiuitorul le-a prevăzut în scopul protejării intereselor lor, cum este cazul reducerii stagiului de cotizare necesar pentru ieșirea la pensie și astfel scurtarea perioadei în care angajatul trebuie să se expună unor astfel de factori riscanți pentru sănătate.
Nemo propriam turpitudinem allegans (nimeni nu se poate prevala depropria culpă), astfel încât va fi respinsă excepția prescripției, invocată de pârâtul intimat, cu consecința admiterii petitului subsidiar obligare la calcularea și virarea diferențelor de contribuții de asigurări sociale aferente grupei a II-a, față de dispozițiile L. nr. 4., prin care se face pentru prima dată diferențiere între contribuțiile de asigurări sociale de stat datorate în procente diferite în funcție de prestarea sau nu a activității în grupele de muncă, între condițiile normale de muncă și grupa a II-a existând o diferență de 5 procente asupra câștigului brut al salariaților.
Acțiunea va fi admisă față de membrii de sindicat A. S., C. E., D. V., D. I., H. C. M., M. D., M. C., S. M., T. P., T. V. totodată, se va considera că acțiunea a fost formulată în nume propriu de către aceia dintre reclamanți care nu justificau, la data promovării acțiunii, calitatea de membru de sindicat, anume, reclamantele B. N., C. M., L. E., S. M. și T. F., în pensie la data promovării acțiunii, și care au confirmat în instanță că își însușesc acțiunea promovată fără mandat, în numele lor,de către S. J. S. C..
Admiterea va viza perioada lucrată în cadrul laboratorului de recuperare, medicină fizică și balneologie al unității pârâte din perioada (...) - (...), având în vedere că potrivit situației înaintate instanței de recurs de către intimatul pârât (fila 44 dosar recurs) nu toți reclamanții au activat pe întreaga perioadă (...) - (...) în cadrul spitalului, urmând deci a se lua în calcul, pentru fiecare, perioada efectivă în care au fost încadrați în laboratorul de recuperare, medicină fizică și balneologie.
Fiind vorba despre o perioadă ce s-a situat sub incidența prevederilor
Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, se va dispune obligarea pârâtului la înregistrarea în carnetele de muncă ale reclamanților a mențiunii încadrării în grupa a II-a de muncă pe perioada sus arătată.
Se va menține dispoziția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., ca prematură, având în vedere că nu s-a putut constata anterior recunoașterii pe cale judiciară a grupei de muncă aferente perioadei în litigiu în favoarea reclamanților, vreun refuz din partea acestei autorități de a da eficiența legală acestei recunoașteri. Dreptul de a chema în fața instanței pe această pârâtă va fi actual doar în condițiile în care cu ocazia cererilor pe care reclamanții le vor adresa pârâtei, în baza prezentei decizii, vor obține un răspuns negativ, ceea ce încă nu este cazul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. J. S. C. în numele membrilor de sindicat A. S., C. E., D. V., D. I., H. C. M., M. D., M. C., S. M., T. P., T. V. și de reclamantele B. N., C. M., L. E., S. M. și T. F. împotriva sentinței civile nr.
1266 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului S. J. S. C. în numele membrilor de sindicat A. S., C. E., D. V., D. I., H. C. M., M. D., M. C., S. M., T. P., T. V. și de reclamantele B. N., C. M., L. E., S. M. și T. F. în contradictoriu cu pârâtul S. C. DE R. și în consecință obligă pârâtul să recunoască în favoarea reclamanților încadrarea în grupa a II-a de muncă pe perioada lucrată în cadrul laboratorului de recuperare, medicină fizică și balneologie al unității pârâte din perioada (...) - (...).
Obligă pârâtul să înregistreze în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunea încadrării în grupa a II-a de muncă pe perioada sus arătată.
Obligă pârâtul la calcularea și virarea diferențelor de contribuții de asigurări sociale aferente grupei a II-a.
Menține dispoziția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâta C.
J. de P. C., ca fiind prematură.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 25 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.E.P. și M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 727/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5330/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
