Decizia civilă nr. 727/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 727/R/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul C. D. H. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 27 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC P. F. I. SA B., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 februarie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul C. D. H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P. F. I. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei nr. 235/(...) prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă disciplinar; obligarea pârâtei să îl reangajeze în muncă pe postul deținut anterior și să-i plătească drepturile salariale ce i se cuvin de la data de (...) și până la reangajarea în muncă; obligarea pârâtei să-i plătească toate drepturile salariale pentru data de (...), în care pârâta i-a suspendat ilegal contractul individual de muncă, conform Deciziei nr. 201/(...); obligarea pârâtei să îl despăgubească cu suma de
20.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit pentru desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1903/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul C. D. H., încontradictoriu cu pârâta S. P. F. FIN S. B., având ca obiect un litigiu de muncă, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 814 lei în favoarea pârâtei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin
D. nr. 235/(...) pârâta a decis încetarea suspendării Contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de (...) si desfacerea disciplinară acestui Contract individual de muncă conform art. 61 lit. a din Codul Muncii.
Pârâta a emis această decizie având în vedere faptul că reclamantul în calitate de manager clienți a declarat în săptămâna 48 a anului 2009 în rapoartele de vizitare a unor clienți restanțieri că a contactat respectivii clienți, când în realitate acest lucru nu s-a întâmplat, nu a efectuat vizite duale la domiciliul clienților preluate de către P. S. A. împreună cu acesta începând din săptămâna 46 a anului 2009, nu a efectuat primele vizite de vânzare împreună cu respectivul agent începând cu aceeași săptămână a anului 2009, că în data de (...) a întârziat la serviciu fără să-și informeze superiorul până la orele 1. si că a folosit timpul de lucru în alte scopuri decât pentru executarea atribuțiilor de serviciu în sensul că în (...) a redirecționat apelurile telefonice către un alt coleg, fără comunicarea acestui lucru în prealabil.
Reclamantul a depus la dosar certificatul de concediu medical seria
CCMAC nr. 0819970, care atestă că din data de (...) acesta s-a aflat in incapacitate temporară de muncă. Codul afecțiunii indicate în acest certificat medical se referă la o boală de care un bărbat nu poate suferi niciodată, motiv pentru care excepția nulității deciziei de concediere că aceasta ar fi fost emisă în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă a fost respinsă.
In legătură cu temeinicia deciziei contestate instanța a reținut că în luna decembrie 2009, clienții V.u M. Aurelia, V.u E. D. si S. C. Sorin au fost contactați telefonic de către un reprezentant al societății pârâte si au fost vizitați la domiciliul acestora fără să existe vreo problemă de comunicare, în ciuda faptului că reclamantul a susținut că cei trei clienți, au refuzat să-i primească, să-i răspundă la telefon ori să-i deschidă ușa.
La data de (...) managerul de zona si superiorul direct al reclamantului a primit de la acesta rapoartele de vizită pentru clienții restanțieri aferente săptămânii 48 a anului 2009 si a constatat că respectivii clienți pentru care reclamantul a completat rapoartele de vizită nu au fost contactați si nu s-a luat legătura cu aceștia cu mai mult timp.
La data de (...) într-o discuție avută cu agentul P. S. A., acesta i-a comunicat aceluiași manager de zona că din momentul în care a început colaborarea cu pârâta clienții preluați de la acesta pentru a le colecta ratele i-au fost prezentați de către alt agent, și anume, M. C. si nu de către reclamant, așa cum prevede procedura de instruire si dezvoltare a reprezentanților. Același agent P. S. A. a declarat că reclamantul nu l-a însoțit pentru acordarea primelor împrumuturi, ci a fost însoțit de un alt coleg care colaborează cu pârâta.
In data de (...) reclamantul a fost contactat la telefon deoarece s-a constatat că până la orele 9. nu a ajuns la birou. A. a răspuns apelurilor telefonice la 1. spunând că va ajunge în scurt timp la birou, fapt care s-a petrecut la orele 1..
In data de (...) reclamantul a refuzat să-l însoțească pe managerul de zona pentru a desfășura activitatea din ziua respectivă, motivând că are programare la frizer, iar în data de (...) a direcționat apelul telefonic spre numitul O. S.
Aceste fapte contravin prevederilor C.6.l par.3 din politica de gestionare a restanțelor, prevederilor cap.7 paragraful DM alin. l si 2 din procedura de instruire si dezvoltare a reprezentanților și prevederilor Manualului de resurse umane, politica Timpului de lucru C. A. si întârzierile sunt în legătură cu munca reclamantului pentru care se impune aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a Contractului individual de muncă.
În consecință, cererea reclamantului privind desființarea Deciziei nr.
235/(...) a fost respinsă, fiind menținută ca temeinică această decizie și în consecință au fost respinse și capetele de cerere privind reangajarea pe postul deținut anterior si plata drepturilor salariale.
Instanța a mai reținut că daunele morale de asemenea nu se justifică, deoarece după emiterea deciziei contestate reclamantul a avut posibilitatea să aleagă un alt loc de muncă de unde să-și câștige veniturile necesare traiului zilnic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. D. H.,criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit disp.art.137 din C.pr.civ., întrucât în cauză a fost ridicată excepția nulității deciziei de concediere pe motiv că pârâta-intimată a nesocotit disp.art.61 din Codul muncii, respectiv a emis și a comunicat decizia de concediere nr.235/(...) în timp ce reclamantul se afla în concediu medical, însă instanța nu s-a pronunțat mai întâi asupra excepției nulității deciziei de concediere.
Mai arată recurentul că în mod greșit s-a consemnat în hotărârea atacată faptul că ar fi renunțat la proba cu martori încuviințată în cauză. În realitate, în ședința din 27 Mai 2010, reclamantul a arătat instanței de fond că martorii încuviințați refuză să se prezinte pe motiv că sunt salariații pârâtei-intimate și că le este teamă că vor fi, la rândul lor, concediați și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.188 alin.(1) cod proc. civ.
Susține recurentul că prin modul în care a orientat și aplicat procedura judecății instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.21 alin.(3) din Constituție, respectiv a nesocotit dreptul reclamantului-recurent la un proces echitabil. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nedreaptă doar pe baza probelor pârâtei-intimate, înlăturând dreptul reclamantului-recurent de a-și proba acțiunea pe fond.
Instanța de fond a nu a evaluat în mod obiectiv probele existente la dosarul cauzei, limitându-se doar la înșiruirea probelor depuse la dosarul cauzei de către pârâta-intimată, astfel: a) Instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamantul-recurent ar fi depus la dosar un certificat de concediu medical pentru o boală de care un bărbat nu poate suferi. Certificatul de concediu medical este emis de o unitate medicală și în acest act este menționat doar codul bolii 01 ceea ce corespunde unei boli obișnuite; b) In mod nejustificat instanța de fond a admis ca probe declarațiile unor clienți pe care însăși pârâta-intimată îi recunoaște ca fiind rău platnici. În opinia sa, declarațiile scrise ale acestora nu puteau constitui probe, întrucât nu s-a dovedit că acestea ar fi semnate de către persoanele în cauză și că susținerile lor ar fi reale. c) Instanța de fond, fără să verifice susținerile pârâtei-intimate, a considerat ca veridice afirmațiile acesteia potrivit cărora la (...) managerul de zonă fiind superiorul său ar fi constatat că raportul întocmit în săptămâna
48/2009 ar conține informații false.
Raportul conține numai informații reale, în raport a specificat faptul că deși a vizitat în mod repetat acești clienți nu a reușit să-i contacteze. Susținerile managerului de zonă potrivit cărora nu ar fi vizitat clienții amintiți nu puteau fi luate în considerare din moment ce șeful său direct
(managerul de zonă) nu a văzut raportul pe care l-a întocmit, raportul nefiind însușit prin semnătură de către managerul de zona, așa cum cere procedura.d) Instanța de fond a admis, în mod greșit, ca probă declarația dată de agentul P. S. A., declarație pe care acesta a revocat-o ulterior printr-o altă declarație prin care arată că s-a aflat în eroare cu privire la anumiți termeni pe care, fiind proaspăt angajat, nu i-a înțeles și că acesta a fost motivul pentru care declarația inițială este greșită și pe care înțelege să o retracteze etc. Declarația prin care P. S. A. și-a retractat declarația dată inițial a fost depusă în probațiune la termenul din 27 mai 2010. e) Instanța de fond a apreciat greșit că întârzierea de la serviciu în data de (...) reprezintă motiv pentru desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Despre faptul că va întârzia la serviciu în data de (...) a informat seful ierarhic.
Conform modificări aduse la A. VII "D. muncii" punctul 2 din contractul individual de muncă, prin A. adițional nr.4093/(...), programul de lucru era fixat de la ora 9,00 la ora 17,00 cu o pauză de masă de 15 minute inclusă în program. Programul de lucru era flexibil, iar durata zilnică a timpului de muncă era împărțită în 2 perioade, astfel: - perioada fixă, în care salariatul se afla la locul de muncă cu restul personalului; - perioada mobilă, în care angajatul își alege orele de sosire și de plecare.
Deși a anunțat că în data de (...) va întârzia la serviciu, reclamantul a recuperat timpul respectiv prin acțiunile de vizitare a clienților după programul de lucru, respectiv după ora 17,00 caz în care consideră că este nedrept să fie sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă pentru o întârziere anunțată inițial și timpul aferent recuperat în aceeași zi.
Mai arată recurentul că, pe toată durata în care a fost salariatul pârâtei, nu a avut nicio abatere disciplinară, iar art.264 alin.(l) Codul muncii reglementează desfacerea disciplinară a contractului de muncă ca ultima măsură la îndemâna angajatorului care, la stabilirea sancțiunii disciplinare trebuie să aibă în vedere criteriile prevăzute de art.266 din Codul muncii.
Acuzația pârâtei potrivit căreia în data de (...) ar fi folosit timpul de lucru în alte scopuri decât pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu este nefondată.
In data de (...), după orele de program, respectiv după ora 17,00 s-a aflat la dentist pentru tratament. Deși era după orele de program a redirecționat apelurile către colegul său O. Socaciu tocmai pentru a nu lăsa nesoluționate eventualele probleme de serviciu. f) Instanța de fond a apreciat greșit că în data de (...) ar fi refuzat managerul de zona pentru a desfășura activitatea din ziua respectivă, întrucât în data de (...) nu a avut nicio solicitare de acest gen din partea șefului său, iar la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că ar fi refuzat solicitarea managerului de zonă sau vreo dispoziție a acestuia. De altfel, nici în decizia de concediere nu se face referire la această faptă.
In drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f. 10-12), pârâta intimată S . P. F. R. I. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la motivul privind aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 137 din C.proc.civ., intimata arată că în opinia sa nulitatea invocată de reclamant nu constituie o excepție, nici de procedură și nici de fond, ci o apărare de fond, care nu putea fi soluționată de către instanță decât după examinarea fondului pretențiilor reclamantului.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că în situația de față suntem în prezența unei "excepții de fond" instanța nu se putea pronunța pe această „., decât după "cercetarea în fond a pricinii", după administrarea acelorași dovezi în legătură cu fondul cauzei, "întrucât excepția se referă laobiectul dedus judecății", iar instanța de fond s-a pronunțat pe această așa zisă "excepție", respingând-o în mod întemeiat.
Mai arată intimata că în data de (...) recurentul-reclamant s-a prezentat la birou, la solicitarea superiorului său și a luat la cunoștință decizia de concediere; acesta nu părea a fi bolnav și nici nu și-a anunțat superiorul direct sau altă persoană din cadrul companiei că ar fi în concediu medical, cu toate că avea obligația legală să facă acest lucru în termen de 3 zile de la data acordării concediului medical, conform art. 81 din Norma de aplicare a prevederilor O.U.G nr. 185/2005.
Apreciază intimata că recurentul-reclamant a obținut un certificat medical pro-cauza, neconform legii, cu un diagnostic ce semnala o afecțiune specifică femeilor, eliberat de către un medic oftalmolog și a înfățișat respectivul certificat medical la data de (...), cu intenția vădită de a zădărnici demersurile legale ale pârâtei.
Cu privire la critica nr. 2, formulată de către recurentul-reclamant, intimata arată că în cuprinsul sentinței recurate nu se regăsește consemnarea la care face referire recurentul reclamant. Mai arată că emiterea unui mandat de aducere pentru martorii care nu se prezintă la proces, nu este o obligație pentru instanță, ci o posibilitate, un instrument procesual, pe care instanța îl are la îndemână, în condițiile în care consideră că declarația pe care o pot da respectivii martori ar lămuri situația litigioasă. În speță instanța a apreciat că nu se mai impune audierea martorilor, iar pe de altă parte, recurentul-reclamant nu a îndeplinit obligațiile prevăzute în sarcina sa de dispozițiile art. 170 C.proc.civ., astfel încât erau îndeplinite la termenul din (...) condițiile decăderii din proba cu martori.
În cuprinsul sentinței recurate nu există nicio consemnare care să confirme susținerile recurentului-reclamant că a solicitat ca pârâta intimată să depună la dosarul cauzei rapoartele săptămânale întocmite de reclamantul-recurent și condica de prezență pe 2009 - 2010.
Consideră intimata că în cauză recurentul-reclamant a avut un proces echitabil și i-a fost respectat de către instanță dreptul la apărare, motiv pentru care apreciază ca neîntemeiată și această critică.
Cu privire la declarațiile celor trei clienți ai societăți intimata arată că recurentul-reclamant avea posibilitatea să conteste în fața instanței de fond veridicitatea acestor declarații și să se înscrie în fals, însă acesta nu a contestat nici în fața instanței de fond și nici în faza cercetării disciplinare veridicitatea acestor declarații.
Mai arată intimata că prin probatoriul administrat în cauză a demonstrat că recurentul-reclamant nu și-a anunțat superiorul ierarhic cu privire la întârzierea la serviciu din data de (...) și că desfacerea disciplinară a contractului de muncă a fost determinată de comiterea mai multor abateri de grave de către salariatul în cauză.
Recurentul-reclamant întârzia frecvent la serviciu, fapt recunoscut și de către acesta în timpul audierii la comisia de disciplină, iar critica acestuia privitoare la respectarea programului de lucru flexibil este tendențioasă, din moment ce acesta nu a respectat perioada fixă (intervalul orar 9.00 -11.00) a programului de lucru în data de (...), când ar fi trebuit să se afle la birou, alături de ceilalți angajați.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat în primul rând constatarea nulității absolute a deciziei nr.235/(...), susținând căsocietatea angajatoare a încălcat prevederile art. 60 alin. 1 lit. a din codul muncii.
Din încheierea de ședință din data de (...), astfel cum a fost rectificată în ședința publică din data de (...), rezultă că reclamantul a invocat excepția nulității deciziei de sancționare, însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții înainte de cercetarea fondului cauzei, apreciind că excepția vizează obiectul dedus judecății.
Într-adevăr, excepția invocată constituia de fapt unul dintre motivele formale pentru care reclamantul a solicitat anularea deciziei de sancționare și în legătură cu care atât reclamantul, cât și pârâta au administrat proba cu înscrisuri.
Faptul că instanța a apreciat că nu se impune a se pronunța asupra acestuia aspect decât odată cu fondul cauzei nu este de natură a conduce la nelegalitatea hotărârii pronunțate, în condițiile în care, prin considerentele sentinței pronunțate, instanța a arătat motivele pentru care a apreciat că excepția nulității deciziei de sancționare invocată de reclamant este neîntemeiată.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de reclamant Curtea reține că obligația angajatorului de a nu dispune concedierea pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii nu a avut ca scop de a crea posibilitatea obținerii unui asemenea certificat care să fie folosit pro causa pentru a înlătura efectele deciziei de concediere, ci s-a urmărit protejarea efectivă a salariatului de un eventual abuz al angajatorului pe durata acelei incapacități.
Atât timp cât salariatul nu aduce la cunoștința angajatorului certificatul medical, acesta nu poate constata starea de incapacitate de muncă. Drept urmare, interdicția concedierii instituită de art. 60 alin. 1 lit. a din codul muncii este înlăturată.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul nu a adus la cunoștința pârâtei faptul că se află în concediu medical. Prin înscrisul depus la fila 92 dosar fond pârâta a arătat că reclamantul a prezentat certificatul de concediu medical la angajator la data de (...), susținere necontestată de reclamant.
În cererea introductivă reclamantul a menționat că decizia contestată i-a fost comunicată personal la data de (...), în timp ce se afla la locul de muncă. Dacă reclamantul era de bună credință, ar fi fost firesc ca, cel puțin în acel moment, să aducă la cunoștința angajatorului că se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Pe de altă parte, astfel cum a reținut și instanța de fond, din copia certificatului de concediu medical nr. 0819970 depus de reclamant la dosarul de fond (fila 12) rezultă că acestuia i-a fost acordat concediu medical pentru perioada (...) - (...), pentru o afecțiune având codul de boală 174.
Conform mențiunilor din înscrisul emis de medicul de medicina muncii Florescu R. (fila 106 dosar fond) codul 174 corespunde unei afecțiuni a aparatului genital feminin.
În recurs recurentul a depus la dosar un înscris emis de SC O. MED SRL la data de (...) (fila 15 dosar recurs) în care se menționează că reclamantul s-a aflat în evidența clinicii cu FO 376/2010 cu diagnosticul:
„OD: Uveită, a beneficiat de concediu medical în perioada 12.01-(...), pe concediul medical fiind trecut greșit codul de diagnostic - 174, codul corect fiind 4..
Din copia fișei nr. 396/(...) privind pe pacientul C. D. H., înaintată de
SC O. MED SRL la solicitarea instanței de recurs, rezultă că acestuia i-afost stabilit diagnosticul de „. acută";, „uveită acută anterioară";, însă din
Lista codurilor de boală, conform Clasificării internaționale a maladiilor (fila
22 dosar recurs) rezultă că, codul de diagnostic 407 corespunde unei alte boli decât cea cu care a fost diagnosticat recurentul, respectiv bolii
„iridociclită";.
În raport de aceste aspecte Curtea apreciază că recurentul-reclamant a obținut un certificat medical pro-cauza, cu intenția de a înlătura în acest mod efectele deciziei de sancționare emise de pârâtă la data de (...), astfel că nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art. 60 alin. 1 lit. a din codul muncii.
În ce privesc criticile recurentului referitoare la proba cu martori
Curtea constată că într-adevăr în partea introductivă a hotărârii atacate nu este consemnată o renunțare a reclamantului la proba cu martori.
Prin încheierea din data de (...) instanța de fond a încuviințat administrarea probei cu declarațiile martorilor P. S. și M. C., la solicitarea reclamantului, martori care au fost citați pentru termenul din data de (...), însă nu s-au prezentat.
A. 188 cod proc. civ. reglementează posibilitatea pentru instanță de a emite mandat de aducere împotriva martorului care lipsește la prima citare, însă în cauză instanța a apreciat că nu se mai impune audierea martorilor care, deși citați, nu s-au prezentat la termenul de judecată, în raport și de susținerile reclamantului în sensul că aceștia refuză să se prezinte întrucât sunt salariați ai pârâtei.
Referitor la solicitarea reclamantului din cererea introductivă ca pârâta intimată să depună la dosarul cauzei rapoartele săptămânale întocmite de reclamantul-recurent în perioada iulie - decembrie 2009 și condica de prezență pe anul 2009, Curtea apreciază că, față de faptele reținute în sarcina reclamantului prin decizia de sancționare și înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, aceste probe nu erau utile cauzei.
Față de aspectele menționate, Curtea apreciază ca fiind nefondate susținerile recurentului privind încălcarea dreptului său la apărare de către instanța de fond.
În ce privesc celelalte critici formulate de recurent referitoare la temeinicia deciziei de concediere Curtea reține următoarele:
Astfel cum rezultă din art. 2 și 3 al Deciziei nr. 235/2010, prin decizia respectivă recurentul reclamant a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reținându-se în sarcina sa comiterea a trei abateri disciplinare, respectiv încălcarea prevederilor capitolului 6.1, paragraful 2 din „Politica de gestionare a restanțelor";, a prevederilor capitolului 7 , paragraful DM-ul aliniat 1 și 2 din „P. de instruire și dezvoltare a reprezentanților"; și a prevederilor din Regulamentul intern politica „Timpul de lucru";, capitolul „A. și întârzierile";, paragraful 1.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
În acest sens pârâta a depus la dosarul cauzei probele avute în vedere la cercetarea disciplinară, iar instanța de fond în mod corect a avut în vedere aceste probe la soluționarea cauzei, câtă vreme prin probele administrate în fața instanței nu s-a făcut dovada contrară.
În mod corect instanța de fond a luat în considerare declarațiile date de către clienții V.u D. (fila 51 dosar fond), Ș. C. Sorin (fila 55 dosar fond) și V.u M. Aurelia (fila 58 dosar fond), declarații care nu au fost contestate de reclamant, în sensul că acestea nu ar fi fost semnate de către persoanelerespective și care se coroborează cu înscrisurile depuse de pârâtă la dosar în dovedirea comiterii abaterii menționate la pct. 2.1 din decizia de sancționare, respectiv încălcarea prevederilor Capitolului 6.1, paragraful 3 din „Politica de gestionare a restanțelor";.
Astfel, din copiile rapoartelor de vizită a celor trei persoane, întocmite de reclamant rezultă că acesta a menționat că a vizitat clienții respectivi la data de (...), iar aceștia au refuzat să discute cu el.
Din referatul din data de (...) întocmit de managerul de zonă S. S. (fila
49 dosar fond), rezultă că acesta a primit la data de (...) rapoartele de vizită pentru clienții restanțieri (ACR-uri) aferente săptămânii 48 a anului 2009 de la managerul clienți D. C., iar ulterior a contactat clienții respectivi pentru care reclamantul a completat rapoartele de vizită, constatând că acesta nu a luat legătura cu acei clienți de mai mult timp.
În ce privește încălcarea de către recurent a prevederilor din Regulamentul intern referitoare la P. de instruire și dezvoltare a reprezentanților, Curtea reține că săvârșirea acestei abateri este dovedită cu declarația numitului P. S. A. din data de (...) (fila 66 dosar fond), coroborată cu declarațiile numitelor C. Ana D. (fila 78 dosar fond), V.u D. E. și V.u M. Aurelia și referatul managerului de zonă din data de (...).
În declarația din data de (...) numitul P. S. A. a declarat că din momentul în care a început activitatea la „. a vizitat 80 de clienți împreună cu Aschilean C. în primele două săptămâni, iar în această perioadă DM C. D. nu l-a însoțit la clienți, la vizite, la oferire de contracte. A mai declarat că în aceeași perioadă a oferit un contract cu suportul surorii sale care este independent, M. C., și nu a fost însoțit de DM C. D.
În raport de conținutul acestei declarații, este evident că susținerea numitului P. S. D. din declarația din data de (...), în sensul că a declarat greșit, întrucât nu a cunoscut semnificația termenului „DM";, nu poate fi reținută, câtă vreme în declarația din (...) a declarat expres că nu a fost însoțit la vizite și la oferire de contracte de către DM C. D.
În ce privește fapta din data de (...) Curtea reține că, din procesul verbal nr. 167/(...) întocmit cu ocazia cercetării disciplinare rezultă că salariatul C. D. a recunoscut că a întârziat la serviciu în ziua respectivă. De altfel și prin contestația formulată reclamantul recunoaște acest aspect, iar susținerile acestuia în sensul că ar fi anunțat șeful ierarhic despre faptul că va întârzia în ziua respectivă nu au fost dovedite în cauză.
Susținerea recurentului în sensul că ar fi recuperat întârzierea la serviciu din data de (...) prin vizitele efectuate clienților după programul de lucru, chiar dacă ar fi reală, nu este de natură a înlătura vinovăția acestuia, întrucât întârzierea la serviciu a vizat perioada fixă a programului de lucru - perioadă cuprinsă între orele 9.00 -11.00, conform actului adițional la contractul de muncă și înscrisului privind programul de lucru al DM-ului, depus la fila 62 dosar fond - când reclamantul ar fi trebuit să se afle la birou.
Din înscrisul menționat privind programul de lucru, despre care reclamantul a luat la cunoștință la data de (...), rezultă că în perioada flexibilă a programului de lucru, stabilită în intervalul orar 11.00 - 20.00, reclamantul avea posibilitatea de a-și stabili singur programul în așa fel încât să își realizeze toate îndatoririle aferente fișei postului și să se încadreze în cele 8 ore de muncă zilnice.
Din decizia contestată rezultă că în sarcina reclamantului nu s-a reținut ca abatere o faptă comisă în data de (...), iar fapta din data de (...) constând în aceea că a redirecționat apelurile către colegul său nu a fostcalificată ca abatere disciplinară, la pct. 15.5.1 din decizie menționându-se că nu s-a putut dovedi că în perioada în care salariatul a redirecționat apelurile, acesta era în timpul programului de lucru.
Așadar, mențiunile din sentința atacată privind faptul că în data de (...) reclamantul a refuzat să-l însoțească pe managerul de zonă pentru a desfășura activitatea în ziua respectivă și că în ziua de (...) a redirecționat apelul telefonic către un coleg, exced analizei legalității și temeiniciei deciziei, însă nu sunt de natură a influența asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de fond.
Potrivit art. 61 lit. a din codul muncii angajatorul poate dispune concedierea, ca sancțiune disciplinară, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Având în vedere că în cauză s-a făcut dovada comiterii de către recurent a abaterilor descrise în decizia de sancționare și gravitatea abaterii descrise la pct. 2.1 din decizie, Curtea apreciază că prin decizia contestată s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii disciplinare aplicate, în concordanță cu prevederile art. 266 din codul muncii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. D. H.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă recurentul va fi obligat să plătească intimatei pârâte suma de 1875,18 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport și cazare a reprezentantului societății intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. D. H. împotriva sentinței civile nr. 1903 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei S. P. F. I. S. B. suma de 1875,18 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G. L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: P.U./E.B.
| ← Decizia civilă nr. 2714/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 748/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
