Decizia civilă nr. 4711/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4711/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC T. A. SA împotriva sentinței civile nr. 916 din 6 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, av. A. R. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosarul cauzei întâmpinare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele invocate în întâmpinarea formulată și depusă la termenul de astăzi, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor și decontului de cheltuieli pe care le depune la dosar.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la rolul T. M. sub dosar nr. (...), reclamantul F. A. a chemat în judecată pe pârâta SC T. A. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante reprezentând diferențe salariale pentru munca prestată în lunile iunie și iulie și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, respectiv 35 zile de concediu.
Pârâta SC T. A. SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că recunoaște pretențiile formulate de reclamant, urmând ca drepturile salariale să fie achitate într-un termen rezonabil.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de (...) reclamantul a arătat că, în raport de înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, solicită obligarea acesteia la plata sumei de 6863 lei, reprezentând drepturile salariale restante aferente perioadei iunie - august 2010, actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 916/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul F. A., în contradictoriu cu pârâta S. T. A. S.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale restante în sumă de 6836 lei, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 473 din (...), reclamantul F. A. s-a obligat să presteze muncă pentru pârâta SC T. A. SA, pe o durată nedeterminată, începând cu data de (...), în calitate de inginer șef. Raporturile de muncă dintre părți au încetat prin demisia reclamantului la data de (...), așa cum rezultă din înscrisul aflat în copie la fila 4 din dosar.
Din cuprinsul statului de plată a salariului aferent lunii iunie 2010 rezultă că reclamantul era îndreptățit la plata sumei de 1727 lei, din care pârâta i-a achitat suma de 1500 lei, rămânând o diferență de 227 lei.
Din statul de plată a salariului aferent lunii iulie 2010 rezultă că pârâta avea obligația de a-i plăti reclamantului suma de 1628 lei.
Pentru luna august 2010 reclamantul trebuia să primească drepturile salariale în cuantum de 2065 lei, la care se adaugă suma de 2943 lei, reprezentând compensarea în bani a 35 de zile de concediu legal de odihnă neefectuat, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 26 din dosar.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Pârâta nu a făcut dovada acordării drepturilor salariale solicitate de către reclamant, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 287 din Codul muncii, care arată că angajatorul este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, pârâta a recunoscut, de altfel, pretențiile formulate.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c), art. 161, art. 163, art. 287 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale restante în sumă de 6836 lei, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la achitarea integrală a debitului.
Instanța a reținut că pârâta a fost pusă în întârziere înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, conform notificării depuse în copie la filele 5-7 din dosar, astfel încât datorează cheltuieli de judecată, în temeiul art. 275 Cod procedură civilă, teza finală.
Așa fiind, în baza art. 274 alin. 1, raportat la art. 275 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. T. A. S., solicitândadmiterea acestuia și desființarea în parte a sentinței R ecurenta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivare că instanța a acordat în mod greșit mai mult decât s-a solicitat si decât corespunde realității.
Menționează recurenta că prin cererea de chemare în judecată, precizată apoi de către reprezentantul reclamantului, acesta solicită drepturi salariale pentru lunile iunie 2010 (se solicită 300 lei - instanța acordă 227 lei), iulie 2010 (se solicită drepturi salariale pentru 13 zile lucrătoare și suplimentar 3 zile de sâmbătă a câte 8 ore - instanța acordă 1 628 lei) și se mai solicită 35 de zile de concediu de odihnă (iar instanța acordă 2943 lei, suma incorecta in realitate aceasta fiind de 2065 lei). Reclamantul a arătat în mod expres că pe data de (...) și-a dat demisia, aceasta a fost acceptată pe loc, efectul fiind de încetare instantanee a contractului individual de muncă, acesta nelucrând nicio zi pe luna august. Așadar nici reclamantul nu a solicitat în niciun petit al acțiunii plata drepturilor salariale pentru luna august 2010, de altfel în mod normal și legal.
Consideră recurenta că din eroare instanța a interpretat greșit statul de plată aferent lunii august, astfel că suma de 2065 lei care apare ca rest de plată reprezintă de fapt obligația pentru cele 35 de zile de concediu. La prima poziție din statul de plata se trece salariul negociat la a doua poziție se specifică în mod distinct valoarea de 2 943 lei și numărul 35 care reprezintă numărul de zile de concediu. De altfel nici nu avea cum să aibă luna august 35 de zile lucrătoare. La rubrica de deasupra numărului 35 este prevăzută inclusiv ZC (zile de concediu) și acestea au fost luate în considerare. La această sumă de 2943 lei (zile concediu) s-au calculat mai departe obligațiile de reținere legală, rezultând suma finală de 2 065 lei, rest de plată. Instanța nu a observat acest aspect și a obligat pârâta la plata sumei de 2 943 lei pentru concedii (fără a observa că pentru această suma s-au calculat obligațiile legale de plată) și a considerat că restul de plată ar fi pentru zilele lucrate pe luna august 2010.
Chiar dacă reclamantul ar fi lucrat pe luna august (lucru ce nu s-a întâmplat), atâta vreme cât nu a solicitat vreo sumă pentru acest lucru, instanța de judecată nu avea cum să acorde sume pentru acea perioadă.
Instanța este obligată să se pronunțe doar asupra obiectului cererii, reclamantul fiind cel care stabilește cadrul material al procesului. Tot ceea ce instanța dă în plus față de solicitarea reclamantului este "ultra petit" și nelegal.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 al. 1 pct. 6 și 9 din
Codul de procedură civilă.
Reclamantul Intimat F. A. a depus întâmpinare, prin care a solicitatrespingerea acestuia si menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecată.
Arată intimatul că din statul de salarii aferent lunii august 2010, rezultă că intimata avea obligația să-i plătească suma de 2065 lei, iar din nota scrisă pe același document, rezultă că intimata trebuia să-i plătească reclamantului și suma de 2943 lei reprezentând echivalentul bănesc al celor
35 de zile de concediu de care acesta din urmă nu a beneficiat.
Totalul acestor sume se ridica la valoarea de 6 836 lei, suma care era scadentă la data de (...), dată la care reclamantul și-a încetat raporturile de muncă cu reclamanta.
În precizarea de acțiune, făcută conform documentelor depuse de pârâtă la instanța de fond, a menționat sumele datorate de pârâtă si pe care instanța de fond le-a acordat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neachitate aferente muncii prestate în perioada iunie-iulie 2010 și compensarea în bani a 35 de zile de concediu de odihnă neefectuat.
Pe baza statelor de salarii depuse de pârâtă la dosar instanța de fond a stabilit că aceasta datorează reclamantului suma de 227 lei, reprezentând diferențe salariale neachitate pentru luna iunie 2010 și suma de 1628 lei reprezentând drepturile salariale aferente lunii iulie 2010, sume care nu sunt contestate de recurentă.
Prin prezentul recurs recurenta contestă suma stabilită de instanța de fond ca reprezentând drepturi salariale cuvenite reclamantului pentru luna august 2010 și compensarea în bani a 35 de zile de concediu legal de odihnă neefectuat.
Din probele administrate în cauză rezultă că raporturile de muncă ale reclamantului cu societatea pârâtă au încetat la data de (...), iar din statul de salarii pe luna august depus de pârâtă la dosar (fila 26 dosar fond) rezultă că reclamantul nu a prestat nici o zi de muncă în luna august 2010.
Curtea constată că în statul de salarii pe luna august, la rubrica venitul brut pentru zilele lucrate, respectiv salariul pentru munca prestată, nu este menționată nici o sumă, fiind înscrisă cifra 0. În acest stat de salarii este menționată suma brută de 2943 lei, respectiv suma de 2065 lei net, însă această sumă este înscrisă la rubrica alte venituri.
Pe copia statului de plată depusă la dosar este înscrisă o mențiune, sub semnătura persoanei care a întocmit statul de plată, în sensul că suma de 2943 lei reprezintă suma cuvenită reclamantului F. A. pentru 35 zile concediu.
Pe baza acestei mențiuni reclamantul, prin precizarea de acțiune din data de (...), a înțeles să solicite atât suma de 2065 lei net înscrisă în statul de salarii pe luna august, cât și suma de 2943 lei conform notei scrise pe acest document.
Curtea reține însă că atât reclamantul, cât și instanța de fond au interpretat greșit mențiunea înscrisă pe copia statului de salarii pe luna august 2010, întrucât în realitate mențiunea respectivă reprezintă o explicație pe care persoana cu atribuții de întocmire a statului de plată a înțeles să o insereze pe copia statului de plată depusă la dosar, întrucât din statul de plată nu rezulta temeiul în baza căruia suma respectivă de 2943 lei brut era datorată reclamantului.
Curtea constată astfel că în mod greșit a apreciat instanța de fond că pârâta datorează reclamantului, pe lângă suma netă de 2065 lei din statul de plată pe luna august, și o sumă de 2935 lei conform notei scrise de pe copia depusă la fila 26 din dosar.
În consecință, Curtea constată că, pe lângă sumele de 227 lei și respectiv, 1628 lei, reprezentând diferențe salariale neachitate pentru lunile iunie și iulie 2010, reclamantul este îndreptățit la suma de 2065 lei net reprezentând compensarea în bani a 35 de zile de concediu legal de odihnă neefectuat, în total pârâta datorând acestuia suma de 3.920 lei net.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, cu referire la art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantului F. A. suma de
3.920 lei net actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței până la achitarea efectivă a debitului.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. T. A. S. împotriva sentinței civile nr. 916 din 6 mai 2011 a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pe pârâta S. T. A. S. să plătească reclamantului F. A. suma de 3.920 lei net, reprezentând drepturi de natură salarială restante, actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței până la achitarea efectivă a debitului.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței.
Obligă pe intimatul F. A. să plătească recurentei suma de 302,80 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G.
G. C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 4388/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2202/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
