Decizia civilă nr. 4712/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4712/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. D. C. pentru membrul de sindicat Z. M. împotriva sentinței civile nr. 1132 din 8 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA având ca obiect contestația decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, consilier juridic C. P. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 noiembrie 2011, prin fax, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei reclamantului recurent, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei de sancționare cu consecința repunerii părților în situația anterioară, pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1132 din 8 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a S.ui L. D. R. de D. și P. C. și excepția tardivității contestației invocată deintimată.
S-a respins excepția tardivității emiterii deciziei invocată de contestatoare.
S-a respins contestația formulată de S. L. D. R. DE D. ȘI P. C. D. C. D.
R. DE D. ȘI P. C. în numele și pentru salariata Z. M. împotriva deciziei de sancționare nr. 29909/(...) emisă de C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA (CNADNR SA) prin D. R. DE D. ȘI P. C. (D. C.) în contradictoriu cu această intimată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată că S. L. din D. R. de D. și P. C. persoană juridică legal constituită așa cum rezultă din sentința civilă nr.
8. prin care Judecătoria Cluj-Napoca a acordat personalitate juridică sindicatului iar prin sentința civilă nr.5310/cc/2010 a J. C.-N. s-a luat act și de modificarea componenței Biroului Executiv, respectiv de alegerea d-lui G. E. în funcția de președinte al S.
Având în vedere că d-na Z. M. este membră a sindicatului, aceasta a procedat la formularea acțiunii în instanță în temeiul art. 28 din Legea nr.
54/2003. Este eronată și susținerea potrivit căreia numai sindicatele reprezentative au dreptul să se adreseze instanței deoarece, în textul de lege citat se face referire la organizațiile sindicale în general și nu se specifică faptul că doar organizațiile sindicale reprezentative au dreptul de a-și apăra membrii în instanță.
Cu privire la excepția tardivității contestației s-a reținut că decizia de sancționare a fost comunicată la (...), iar contestația a fost expediată prin poștă la (...), data poștei, fiind în termenul legal de 30 zile calendaristice. Nu se socotește termenul de la data înregistrării la instanță (...). Pentru aceste considerente a fost respinsă ca nefondată excepția tardivității contestației invocată de intimată prin întâmpinare.
Cu privire la excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare nr.
29909/(...) invocată de contestatoare s-a constatat că prin referatele nr.
26738/(...) și 26.739/(...) s-a adus la cunoștință angajatorului săvârșirea abaterilor disciplinare de către salariata Z. M., nu prin alte înscrisuri din data de (...), cum în mod eronat se susține. Acele înscrisuri din (...) sunt anumite sesizări ale angajaților SDN B. M. referitor la intenția de concediere, nu privesc informări privind săvârșirea abaterii disciplinarea de către salariată.
Săvârșirea abaterii disciplinare de către salariată a fost adusă la cunoștință angajatorului prin referatele nr. 26738/(...) și 26.739/(...), decizia de sancționare fiind emisă în termenul de 30 de zile, motiv pentru care excepția tardivității emiterii deciziei a fost respinsă ca nefondată.
Prin decizia nr. 29.909 din (...) CNADNR SA prin D. C., în baza referatelor nr. 26739/(...) și 26738/(...) și a raportului întocmit de comisia de disciplină prealabilă s-a constatat că salariata Z. M. nu a verificat modul de evidențiere a prezenței la locul de muncă. În cadrul SDN B. M. D.ul V. și G. lipsește condica de prezență.
S-a reținut că fapta săvârșită constituie abatere disciplinară conform art. 86 alin.1 din Regulamentul intern, astfel cum a fost modificat prin A. adițional nr. 1 și art. 85 lit.";o"; din Regulamentul intern, modificat prin A. adițional nr. 1.
S-a aplicat sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe 3 luni conform art. 264 alin.1 lit.d) din Codul muncii.
S-a constatat că cercetarea disciplinară s-a făcut în lipsa salariatei, motiv pentru care contestatorul invocă nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Potrivit adresei nr. 1674/(...) fila 53 salariata a fost convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare în data de (...) orele 12, în conformitate cu dispozițiile art. 267 alin.2 Codul muncii.
Contestatoarea invocă faptul că în ziua de (...) avea aprobată cererea de compensare a orelor suplimentare și pentru data de (...) când a fost convocată la cercetarea disciplinară, însă la interogatoriu, pct.8 recunoaște că s-a pontat prezentă în foaia colectivă de prezență pentru perioada (...)-(...) (când avea aprobată cererea de compensare a orelor suplimentare) și nu a comunicat angajatorului motivul obiectiv pentru care nu se poate prezenta la convocare.
Cercetarea disciplinară s-a efectuat în lipsa salariatei, care deși convocată, nu s-a prezentat și nu a existat un motiv obiectiv de neprezentare a acesteia, considerente pentru care, nulitatea absolută a deciziei de sancționare, prevăzută de art. 267 alin.1 Codul muncii invocată de contestator, este nefondată.
Pe fond, din probele de la dosar (referatele comisiei de disciplină, fișa postului, regulamentul intern), rezultă că potrivit fișei postului Z. M., care ocupa funcția de inspector resurse umane în cadrul SDN B. M., avea ca atribuții de serviciu respectarea Regulamentului intern, în care se specifică expres modul de evidențiere a prezenței la locul de muncă, respectiv pe baza condicii de prezență. Prin fapta sa, de neverificare a modului de evidențiere a prezenței salariaților a încălcat art. 85 din Regulamentul Intern.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. L. D. C. pentru reclamanta Z . M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiteriicontestației cu anularea deciziei nr.25006/(...) cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
În motivarea recursului a arătat că prin contestația a invocat nelegalitatea deciziei de sancționare sub aspect formei, în sensul că nu cuprinde descrierea faptei, iar sub aspectul temeiniciei că abaterile disciplinare reținute in decizie nu există, salariata și-a îndeplinit întocmai si la timp atribuțiile specifice postului.
Totodată, privitor la nelegalitatea deciziei de sancționare contestate, a invocat lipsa cercetării disciplinare prealabile, instanța omițând sa retina faptul ca cercetarea a fost programata pentru o data la care salariata efectua zi libera plătita cu acordul scris al angajatorului, întrucât în perioada 14 - (...) a avut zile libere acordate de angajator. C. că astfel dreptul la aparere al salariatei a fost încălcat, nu i s-a dat posibilitatea sa își pregătească si sa își susțină propriile apărări și probe fata de abaterea disciplinara care se pretinde ca a săvârșit-o, angajatorul cu rea credința si cunoscând faptul ca la data stabilita pentru efectuarea disciplinara salariata se afla intr-o zi libera plătita a stabilit data cercetării în acea zi.
O alta critica adusă instanței de fond este modul în care a soluționat excepția tardivității emiterii decizie de sancționare. A., momentul de la care angajatorul a luat la cunoștința despre pretinsa abatere disciplinara săvârșită de reclamanta este data de (...), când au fost înregistrate la registratura societății trei sesizări (nr.24884/(...), 24987/(...) și 24986/(...)), sesizări care vizează aceleași împrejurări faptice invocate și în cuprinsul deciziei de sancționare contestate, în urma cărora a fost emisa o decizie de numire a unei comisii disciplinare împuternicita cu efectuarea cercetării disciplinare și tragerea la răspundere a celor vinovați.
Cât privește abaterea disciplinara reținuta în sarcina salariatei aceasta nu exista, salariata și-a îndeplinit în tocmai și la timp atribuțiile specifice locului de munca ocupat și prevăzute în fisa postului.
Instanța în mod eronat a reținut faptul ca salariata avea prevăzuta în fisa postului ca atribuție de serviciu evidențierea prezentei la locul de munca prin condica de prezenta, încălcând în felul acesta și prevederile art. 85 din RI, respingând contestația.
Fapta sancționata prin emiterea decizie de sancționare consta în neverificarea modului de evidențiere a prezenței la locul de munca, în cadrul D.ului V. și G. lipsind condica de prezenta, intre aceasta fapta și prevederile în raport de care fapta urmează a fi sau nu calificata ca abatere disciplinara nu exista identitate.
Art.85 din RI singurul invocat in cuprinsul deciziei de sancționare ca fiind încălcat de salariata și nici art.8 lit.u și v, nu precede o astfel de obligație, de a tine evidenta prezentei și la cele doua districte pe lângă cel al D. B. M. unde activa salariata, nici prevederile fisei postului nu cuprind o astfel de obligație.
Fisa postului, cuprinde mai multe atribuții specifice postului de natura celui ocupat de salariata, însă nici cu privire la vreuna dintre aceste atribuții nu se prevede o alta secție decât SDN B. M., fără a se face vreo mențiune cuprivire la cel puțin o atribuție care trebuie îndeplinita și în alte secții decât secția SND B. M. sau în vreunul din districte.
În conformitate cu prevederile art.287 din C.muncii, sarcina probei în eventualitatea unui conflict de munca revine angajatorului, arată că ca intimata parata nu a fost in măsura sa probeze faptul ca printre atribuțiile de serviciu ale salariatei contestatoare exista și obligația de a ține evidența prezenței la locul de muncă prin condica de prezenta și pentru districtele V. și G., afară de cea pentru SDN B. M. unde activa salariata.
Pârâta C.N.A.D.N.R SA prin D. C. a formulat întâmpinare (f.9-11) prin carea solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței tribunalului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 268 alin. 1 din C.muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Aprecierea instanței de fond cu privire la neincidența în cauză a prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare a reducerii salariului de bază a reclamantei cu 10% pe 3 luni, ca urmare a respectării termenului de
30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, este corectă și nu poate fi înlăturată.
În speță, acest termen a fost respectat, deoarece conducerea societății recurente a fost sesizată despre abaterile disciplinare la data de 28 septembrie
2010, când prin referatele nr. 26738/(...) și 26739/(...) s-a adus la cunoștința
D. C. nerespectarea programului de lucru la D. V. și G., iar decizia de sancționare disciplinară a fost emisă doar la data de (...).
În raport de această dată - 28 septembrie 2010, decizia de sancționare din data de 28 octombrie 2010 a fost emisă legal înainte de împlinirea termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, calculat în conformitate cu art. 101 alin. 1 C.proc.civ., nefiind prescris dreptului angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare.
În mod nefondat se susține de către recurentă faptul că termenul de 30 de zile a început să curgă de la data de (...), și anume când la sediul societății pârâte au fost înregistrate sesizările nr. 24884/(...), 24987/(...) și 24986/(...) deoarece acestea nu vizează împrejurările reținute în cuprinsul deciziei contestate, ci provin din partea unor angajați nemulțumiți de aplicarea criteriilor avute în vedere la concediere, fără nici o referire la activitatea recurentei.
În ceea ce privește condițiile în care a fost emisă decizia de sancționare, Curtea reține că într-adevăr potrivit prevederilor art. 267 alin. 1 din C.muncii,
„sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile";.
Deși reclamanta a depus la dosar o cerere prin care susține că i s-a aprobat anterior de către șeful SDN B. M. o cerere de compensare a unor zile libere pentru data de (...), acest fapt nu a justificat lipsa acesteia de la cercetarea disciplinară, deoarece chiar reclamanta a confirmat prin răspunsurile la interogatoriu susținerile pârâtei în sensul că s-a pontat în fișa de pontaj în perioada 14 - (...), ceea ce semnifică prezența acesteia la locul de muncă la data la care a fost convocată pentru cercetare și faptul că nu și-a valorificat în fapt cererea de acordate a zilelor libere.
Așadar, deși în cauză nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, această împrejurare nu este de natură să ducă la anularea deciziei de sancționare, deoarece reclamanta fără un motiv obiectiv a lipsit de la convocarea pentru data de 15 octombrie. Drept, urmare, potrivit art. 267 alin. 3 C.muncii neprezentarea salariatei la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv a dat dreptul angajatorului sa dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În ceea ce privește celelalte critici de nelegalitate, Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, decizia de sancționare disciplinară trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele elemente: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
D. modul de redactare deciziei contestate se constată că aceasta este legală, deoarece cuprinde toate mențiunile din textul art. 268 alin. 2 din Codul muncii, criticile recurentei cu privire la lisa unora dintre ele fiind nefondate.
A., a fost descrisă fapta care constă în neluarea măsurilor necesare în vederea evidențierii corespunzătoare a prezenței la locul de muncă, prin referatele înregistrate în data de (...) aducându-se la cunoștință că lipsește condica de prezență la SDN B. M. - D. V. și G. Nu constituie motiv de nulitate împrejurarea că nu s-a indicat expres o dată a săvârșirii faptei, întrucât fapta reținută în sarcina reclamantei a fost comisă prin inacțiune, motiv pentru care aceasta poate fi stabilită cu certitudine ca fiind data efectuării controlului - 23 septembrie 2010 - menționată în cele două referate indicate în decizia de sancționare disciplinară.
În speță, există o concordanță între fapta reținută în sarcina reclamantei
și prevederile din regulamentul intern indicate ca fiind încălcate respectiv art. 8 lit. u și v și art. 85 din Regulamentul intern, respectiv încălcarea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu.
Cum în cauză condițiile de formă impuse de către legiuitor au fost respectate, se impune a se constata legalitatea măsurii de sancționare disciplinară a reclamantei, susținerile din cererea de recurs potrivit cărora decizia contestată nu ar conține toate elementele obligatorii fiind nefondate.
Reclamanta recurentă a formulat critici și în ceea ce privește aspectele temeiniciei măsurii sancționării disciplinare, apreciind că nu îi revenea obligația de a evidenția prezența la cele două districte pe lângă cel de la B. M.
Sub aspectul temeiniciei, Curtea apreciază că în mod just prima instanță a apreciat că nu se susțin apărările salariatei cu privire la abaterile săvârșite, astfel că, în mod corect le-a înlăturat ca nefondate, aceasta întrucât, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, decizia de sancționare disciplinară fiind emisă de către pârâtă ca urmare a săvârșirii de către reclamantă în calitate de salariat - inspector personal, a unei fapte de natură a avea efecte negative în ceea ce privește activitatea societății angajatoare.
A., potrivit mențiunilor din fișa postului reclamantei îi revenea obligația de întocmi foaia colectivă de prezență pentru personalul tesa, precum și obligația de a se preocupa de respectarea disciplinei muncii și folosirea integrală a timpului de lucru, utilizarea concediilor, plata sau recuperarea timpului suplimentar de lucru, etc.
Or, ceea ce i se reproșează reclamantei este tocmai faptul că în calitate de inspector de personal nu a luat măsurile necesare pentru evidențierea prezenței la locul de muncă a angajaților din cadrul D.elor V. și G., unități fără personalitate juridică ce aparțin de Secția D. N. B. M., astfel că în lipsa evidențierii prezenței prin intermediul condicilor de prezență care lipseau, reclamanta nu și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile care îi reveneau.
Prin urmare, Curtea apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu poate fi reținut.
Hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a fost indicat în cererea de recurs.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incident motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. L. D. C. în numele și pentru reclamanta Z. M. împotriva sentinței civile nr. 1132 din 8 iunie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:C. M.
G. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 2046/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3985/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
