Decizia civilă nr. 4730/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4730/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. D. împotriva sentinței civile nr. 3447 din 21 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. M. C.-N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3447 din 21 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea dispoziției unilaterale emisă de angajator.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit Dispoziției nr.
1479/(...), începând cu data de (...) reclamanta a fost reîncadrată în funcția contractuală de execuție de referent (M), treapta profesionala II, gradația 1, la
C. de ajutor social si pensiune. Aceasta avea un salariu de bază de 1023 lei care cuprindea: sporul de dispozitiv, sporul de vechime si sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009 la care se adăuga sporul de toxicitate în cuantum de 73 lei, egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Ulterior pârâtul a emis D. nr. 2976/(...) prin care salariul de bază ce cuprindea sporul de vechime avut în luna decembrie 2009, fiind stabilit la 767 lei, la care se adăuga suma de 73 lei reprezentând spor pentru condiții periculoase egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art. 157 alin.2 din Codul M. sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În baza acestei prerogative statul, prin instituțiile sale, poate stabili și diferenția indemnizațiile și salariile de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar. În acest sens legiuitorul este în drept să instituie modalități de salarizare în funcție de categoriile de personal și de importanța socială a muncii, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
Astfel, în virtutea acestor prerogative, la data de (...) a fost publicată în
Monitorul Oficial nr.762 L. nr. 330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit prevederilor art. 3 lit.";c"; din această lege sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin hotărâri judecătorești,prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.
Așa cum rezultă din prevederile art. 22 și art. 23 alin. 1 din lege sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de bază sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază sau a îndemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
În anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.
Ulterior, la data de (...), după publicarea L. nr.3. în Monitorul Oficial, salariații aparatului de specialitate precum și salariații serviciilor publice înființate în subordinea C. Local C.-N. încadrați cu contract individual de muncă și pârâtul au încheiat C. colectiv de muncă la nivel de instituție nr.2., înregistrat la D. C. la data de (...), contract care prevede la art. 16 alin. 5 literele „d"; și „e"; că pe lângă sporurile de bază, salariații vor beneficia și de sporul de fidelitate și de loialitate față de instituție în diferite procente, în funcție de vechime în instituție și de neaplicarea unei sancțiuni și de sporul de dispozitiv în cuantum de 25% pentru protecția civilă și P., poliția comunitară, serviciul voluntar pentru situații de urgență și dispeceratele pentru intervenții pe timp de iarnă.
Conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale mai sus amintite au fost emise Ordinele nr.42/(...) și nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s- a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.- cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Astfel, potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost negociate după publicarea
L. nr.3. în Monitorul Oficial, și ca atare aceste reglementări exced prevederilor acestei Legi-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al reclamantei, deoarece contravin și prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 care arată că, nu pot fi negociate prin contracte colective demuncă la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În anexa I/3 din L. nr.3. cele două sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „ Bază";.
Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 1011/(...), nr. 1250/(...)
și 1280/(...) asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.5, art.50 lit.b din L.-cadru nr. 3. și art. 16 alin.1 si 2 din Ordonanța de U. a
G. nr. 1. ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
Curtea Constituțională a stabilit că prin această reglementare, respectiv L.-cadru nr. 3., nu s-au încălcat prevederile art. 41 alin.2 și alin.5, art. 1 alin.4 și art.16 din Constituția României deoarece, dreptul la muncă fiind un drept complex care include și un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de bază.
S-a reținut de asemenea, că efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Curtea a reținut că recalcularea cuantumului salarialului / indemnizației/soldei, ca un corolar al dreptului la muncă este prevăzută prin legea criticată și se impune în vederea stabilirii unui sistem unitar de salarizare a personalului plătit din bugetul general consolidat al statului și care să fie sustenabil.
Cu toate acestea, chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unei legi, acest fapt nu împiedică instanța investită să cerceteze dacă aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare, C.i Europene a D. O..
După cum se cunoaște Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. La rândul său Curtea E. a D. O.(C.E.D.O.) nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C. ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
Curtea E. a D. O.(C.E.D.O.),verifică caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret cu care a fost investită.
În practica acestei instanțe au fost pronunțate mai multe hotărâri cu privire stabilirea drepturile salariale ale angajaților,plata acestora și ingerința statului în reglementarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., s-a prevăzut că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin. 2 din aceeași dispoziție se arată că dispozițiile de la alin.1 nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.
În jurisprudența Curții Europene a D. O.(C.E.D.O.) s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate , iar salariul, unui bun proprietate privată.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, aceasta însemnând că el poate comportaanumite limitări de către stat, care are, sub acest aspect o largă marjă de apreciere.
Pentru a se verifica dacă recalcularea drepturilor salariale ale reclamantei corespunde limitărilor prevăzute de C. trebuie avute în vedere următoarele aspecte:ingerința să fie prevăzute de lege, să existe un scop legitim pentru luarea măsurii de recalculare a drepturilor salariale și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.
Astfel, prin H. în cauzele Vilho Eskelinen vs.Finlanda din 19 din
04.2007, Kechko vs.Ucraina din (...) și Lelas vs.Croația din (...) s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
De asemenea, s-a arătat că, C. nu conferă dreptul să primești un salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern (ex.prin jurisprudența stabilită de către instanțele de judecată ). Apoi, este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri făcând modificările legislative necesare.
În acest context recalcularea drepturilor salariale prin includerea sporurilor în salariul de bază a personalului plătit din fonduri publice nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece, așa cum am arătat mai sus, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Ca atare în spețele anterior menționate Curtea a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate analiza făcându-se doar cu privire la ingerințele statului asupra drepturilor salariale anterior stabilite.
Pe de altă parte Hotărârea în cauza Mureșanu vs. România din (...) și Hotărârea în cauza Aurelia P.a vs. România din (...) nu pot constitui un precedent în situația actuală întrucât, în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia. Așadar, nu a fost vorba de a se diminua, prin lege, drepturile salariale stabilite prin C. I. de M. și actele adiționale la acesta, ori prin C. C. de M..
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 283 si următoarele Codul M., având în vedere că ingerința statului a fost prevăzută printr-un act normativ cu putere de lege, a existat un scop legitim pentru recalcularea drepturilor salariale ale reclamantei-reglementarea salarizării unitare a tuturor categoriilor de personal plătite din fonduri publice conform importanței, răspunderii, complexității activității și nivelul studiilor necesare pentru desfășurarea activității-și că măsura luată nu a atins substanța drepturilor salariale cuvenite reclamantei, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. D. solicitând casarea hotărârii cu trimiterea dosarului instanței de fond, la completul de contencios administrativ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită, nelegală și netemeinică și s-a invocat excepția compunerii nelegale a instanței de judecată.
Dispozițiile art. 54 alin. 1 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, arată: "Cauzele date, potrivit legii, in competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului
și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale", iar cele ale art. 55 alin. 1 din același act normativ așa cum au fost modificate prin L. nr. 2. "C. pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari".
D. nr. 2976 din (...) pentru modificarea Dispoziției P.ui C.-N. nr. 1479 din
(...) privind reîncadrarea reclamantei îmbracă forma unui act administrativ.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004 privind
Contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare se menționează: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează in fond de tribunalele administrativ-fiscale ", trebuie coroborate cu prevederile art. 28 alin. 1 din acest act normativ și cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) din C.proc.civ.
Având în vedere aceste precizări, precum și dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 312 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, solicită casarea în întregime a acestei hotărâri judecătorești atacate și pe cale de consecință trimiterea dosarului la instanța de fond respectiv la completul de judecată de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei arată că la intrarea în vigoare a L. nr. 3., conform art. 29-40 din acest act normativ și a anexelor și notelor la care se face trimitere, coroborat cu art. 4-12 din OUG nr. 11., ordonatorii de credite trebuiau să procedeze la reîncadrarea salariaților pe funcții și recalcularea salariilor începând cu 1 ianuarie 2010. În aplicarea dispozițiilor legale, au fost întocmite statele de funcții, calculate salariile de bază și sporurile începând cu (...) și emise dispoziții și decizii prin care salariații P. municipiului C.-N. am fost reîncadrați pe funcție și ni s-au stabilit drepturile salariale în mod temeinic și legal. Astfel, au fost corect incluse în salariul de bază sporurile care s-au acordat în decembrie 2009 și sunt prevăzute în notele din anexele la lege, conform art. 30 alin. (1) din L. nr. 3., a art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 10 din OUG. Pe lângă sporul de vechime, a fost inclus în salariul de bază și sporul de stabilitate, fiind regăsit în notele la anexa 112 (personal contractual din administrația publică) respectiv I. (funcționari publici) din L. nr. 3., pentru acei salariați care au beneficiat de acestea în decembrie 2009.
Deși P. municipiului C.-N. a emis în mod legal și corect dispozițiile de reîncadrare și stabilire a noilor salarii, D. nr. 1479 din (...), ulterior, în temeiul
Ordinul comun al M. M., F. și P. S. și M. finanțelor P. nr. (...), Agenția
Județeană de P. S. C. solicitat refacerea acestor acte administrative, sub sancțiunea "șantajului" controlului Curții de C.
Procedând în consecință, prin D. nr. 2142 emisă în data de (...) P. municipiului C.-N. a dispus modificarea tuturor dispozițiilor de reîncadrare anterioare a personalului bugetar - personal contractual și funcționari publici din cadrul P. municipiului C.-N., și de stabilire a drepturilor salariale, precizându-se că "aceste modificări se fac în sensul eliminării sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate din salariul de bază, stabilit potrivit prevederilor art. 30 din L. nr. 3., a O. U. G. nr. 1/2009 și a H.CL. nr. 5.".
Astfel, a fost emisă D. nr. 2976 din (...), contestată, prin care a fost reîncadrată pe funcție și i s-a stabilit salariul începând cu (...), în sensul reducerii drepturilor salariale începând cu luna ianuarie 2010, prin eliminareasporului de fidelitate (stabilitate) si a sporului de dispozitiv, sporuri care au fost stabilite și acordate anterior (inclusiv în luna decembrie 2(09) în baza C.ui colectiv de muncă nr. 2., încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. și înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...), a A. colectiv de muncă nr. 2., înregistrat conform legii la C. paritară, precum și a Hotărârilor de C. local, H. nr. 5. privind aprobarea celor două acte de negociere colectivă și a drepturilor stabilite prin acestea, și I-I. nr. 1. de aprobare a bugetului local pe anul 2009 cuprinzând sumele necesare respectării clauzelor contractului și acordului colectiv de muncă, și H. nr. 3. de aprobare a bugetului local pe anul 2010.
Potrivit ar1. 41, alin. 5 din Constituția României "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate".
Astfel, consideră că la recalcularea și stabilirea salariului aferent anului
2010 trebuiau avute în vedere și cele două sporuri - de dispozitiv, respectiv de stabilitate - întrucât aceste drepturi bănești au fost legal stabilite și negociate prin C. colectiv de muncă și A. colectiv de muncă încheiat la nivelul C. Local C.-N. și aprobat prin H. nr. 5., înregistrat la D. C. paritară.
Prin înregistrarea C.ui colectiv de muncă și A. colectiv de muncă la D. C.
și respectiv C. paritară, aceste acte devin obligatorii și își răsfrâng efectele asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabile față de terți, inclusiv față de autoritățile publice.
Întrucât, C., respectiv A. colectiv de muncă încheiate la nivelul P. C.-N. nu au fost declarate nelegale prin hotărâre a instanței de judecată, nu sunt aplicabile prevederile arte 10 din OUG nr. 1., iar sporurile trebuie luate în considerare în anul 2010.
Consideră că emiterea dispoziției contestate îi lezează drepturile salariale cuvenite potrivit C.ui respectiv A. colectiv de muncă, ceea ce contravine: principiului statuat la art. 3, lit. c din L. nr. 3., conform căruia "S.ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: ... c) luarea în considerare a sporuri/or, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare" ; măsurilor de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora reglementate prin O. nr. 1..
Prin D. P.ui contestată nu sunt respectate nici prevederile HCL nr. 5. privind aprobarea contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivel de unitate, precum nici HCL nr. 1., privind aprobarea bugetului local pe anul
2009, prin care au fost calculate, alocate și aprobate sumele necesare respectării drepturilor stabilite prin contractul respectiv acordul colectiv de muncă.
D. P.ui contestată are la bază A. nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P.
S. C. și prevederile art. 3 alin. (5) din Ordinul comun al M. M., F. și P. S. și al
M. F. P. nr. 32/42/(...), precum și D. P.ui municipiului C.-N. nr. 2142/(...).
Ordinul nr. 727/(...) al M. M., F. și P. S., în cuprinsul art. 3 abrogă Ordinul nr. 32/42/(...), astfel încât acesta la data emiterii prezentei dispoziții atacate, nr. 2976 din (...), era abrogat și nu mai putea fi invocat ca temei al emiterii acesteia.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Excepția nelegalei compuneri a completului de judecată este nefondată, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, care să se circumscrie prevederilor L. nr. 554/2004.
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. c) actul administrativ este „.ul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, însă nu se poate reține că dispoziția de reîncadrare este un act administrativ în sensul dispoziției legale evocate, în contextul în care, emitentul actului - P. M. C. N. nu a acționat în calitate de „. publică";, ci în calitate de angajator, ca parte a raportului de muncă, respectiv a contractului individual de muncă.
D. contestată reprezintă o modificarea a raportului de muncă, ce intră în sfera dreptului muncii și nicidecum în aceea a dreptului administrativ.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 34 din L. nr. 3. prin care s-a stabilit procedura de soluționare a contestațiilor privind dispozițiile de reîncadrare, legiuitorul nominalizează actul emis ca fiind un „. administrativ";, această mențiune nu conferă implicit acestuia natura de act administrativ în sensul L. nr. 554/2004.
Prin utilizarea acestei sintagme legiuitorul a avut în vedere faptul că actele de stabilire a salariilor sunt emise de angajatori în vederea gestionării, administrării activității interne, implicând și raporturile cu salariații. Aceasta reiese și din modul în care s-a stabilit competența de soluționare a contestațiilor, acesta statuând prin art. 34 din L. nr. 3. că „persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației";.
Așadar, singura distincție sub aspectul competenței, rezidă din calitatea pe care o are salariatul care contestă dispoziția de reîncadrare, respectiv calitatea de funcționar public care atrage competența instanței de contencios administrativ, în timp ce, calitatea de personal contractual presupune competența instanței de litigii de muncă.
Dacă s-ar admite că intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a conferi dispozițiilor de reîncadrare caracterul de „. administrativ";, potrivit art. 2 lit. c din L. nr. 554/2004, nu ar mai avea aplicare distincția făcută de acesta sub aspectul instanței competente de soluționare a contestațiile referitoare la aceste dispoziții, prin prisma faptului că în baza L. nr. 554/2004, competența aparține sferei contenciosului administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod legal cauza a fost judecată în prima instanță de către completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă.
În ceea ce privește, fondul cauzei, se reține că principalele motive de drept pe care se întemeiază acțiunea dedusă judecății sunt principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 al. 2 din L. nr.3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ evocat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 al. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, recurenta apreciază că este îndreptățită să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată de către recurentă nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea reclamantei intimate este eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în L. nr. 3. au eficiență numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază însă că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 7 al. 2 din L. nr. 130/1996
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1., prin care se dispune în mod expres că
„în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea reține că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantei - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 alin. 2 din Codul M..
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 „contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Deși potrivit interpretării reclamantei contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, Curtea nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 a căror corolar legal este art. 157 alin. 2 din Codul M., care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
Tot astfel, prin art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 se prevede că ";clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența Curții Constituționale care prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [_] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
De asemenea, prin D. nr. 8. referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul M. și art. 8 alin.2 din L. nr. 130/1996, Curtea consideră că sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate) nu puteau fi negociate printr- un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Prin urmare, rămân fără suport celelalte critici ale recurentei, acestea având un caracter subsidiar motivului expus anterior.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 1, 8 și 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incidente motivul de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. D. împotriva sentinței civile nr. 3447 din 21 iulie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:B. E.
| ← Decizia civilă nr. 3561/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 851/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
