Decizia civilă nr. 4732/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4732/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta F. „. împotriva sentinței civile nr. 3157 din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D. D. A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. M. M. în substituirea av. G. C. și reprezentanta reclamantei intimate M. M., în substituirea av. R. T. M., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantei intimate prin reprezentant, întâmpinare.
Se comunică reprezentantei pârâtei recurente un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantele părților depune la dosarul cauzei delegații de substituire.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând să se dispună admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv, admiterea primelor două petite prin care se solicită obligarea la încheierea contractului individual de muncă retroactiv și la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat și respingerea celorlalte petite, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține și oral, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru considerentele invocate prin întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamanta D. D.-
A. a chemat în judecată pe pârâta F. „., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să încheie contractul individual de muncă începând cu data de (...) și până la data de (...), anularea Deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 364/(...), reintegrarea în postul deținut anterior, să-i plătească drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata contribuțiilor aferente (CAS, CASS, șomaj etc.) pentru perioada (...)-(...), obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de
3000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, arătând că pe parcursul perioadei de angajare reclamanta nu a avut performanțele profesionale pretinse de angajator, având în acest sens mai multe discuții cu conducerea. La data de (...) s-a emis decizia contestată, reclamanta acceptând desfacerea contractului individual de muncă fără alte pretenții.
Referitor la daunele morale solicitate, pârâta a arătat că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu moral.
Prin sentința civilă nr. 3157/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. D. - A., în contradictoriu cu pârâta F. „. și în consecință:
A fost anulată Decizia nr. 364/(...) emisă de pârâtă prin care reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
S-a dispus reîncadrarea reclamantei în postul deținut anterior.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate, începând cu (...) și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta să încheie contractul individual de muncă începând cu data de (...) și până la data de (...) și să-i plătească pentru această perioadă contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente drepturilor salariale încasate.
S-a respins ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei din (...) pe postul de profesor de engleză, având încheiat un contract individual de muncă, fapt care rezultă din declarațiile de martor luate în cauză, declarații din care mai reiese și că reclamanta era bine pregătită profesional, se ocupa foarte atent de toți copiii și că părinții au fost foarte nemulțumiți când aceasta a fost mutată la o altă grupă. Aceste declarații care sunt în totală contradicție cu susținerile pârâtei privind performanțele profesionale ale reclamantei (f.28,30).
Decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 364 din (...) a fost emisă în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, respectiv ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Măsura încetării raporturilor de muncă prin acordul părților, materializată printr-o decizie emisă de către angajator este netemeinică și nelegală în lipsa unei dovezi lipsite de echivoc a intenției salariatului de a înceta raporturile de muncă (cerere, notificare etc.). Consimțământul salariatului în acest sens trebuie să fie anterior sau cel puțin concomitent încetării în fapt a contractului de muncă.
Cu privire la acest acord, instanța a reținut că pârâta nu poate dovedi existența acestuia, astfel că nu sunt întrunite condițiile art. 55 lit. b din Codul muncii. Mai mult chiar, faptul că reclamanta a contestat decizia în termenul legal, denotă că nu a existat acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă, astfel că Decizia nr. 364/(...) este nelegală.
Acțiunea în despăgubire formulată de către salariatul vătămat prin concediere nelegală este întemeiată pe dispozițiile art.78 alin.1 și 2 din Codul Muncii și ea poate fi accesorie contestației împotriva măsurii concedierii, dar poate fi formulată și separat pe calea unei acțiuni principale.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, legea în vigoare la data introducerii acțiunii, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă. La art. 6 se precizează că persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II
și VI, denumite în continuare angajatori, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. III sunt obligate sa depună în fiecare luna, la termenul stabilit de C., declarația privind evidenta nominală a asiguraților și a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat. D. se depune la casa teritorială de pensii, în raza căreia se afla sediul angajatorului.
Instanța a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 19 din 17 martie
2000, neplata contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute la art. 29 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, pana la data achitării sumei datorate inclusiv, iar în cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevăzute de lege, angajații neputând fi prejudiciați datorită neplății contribuției.
Cu privire la recunoașterea perioadei (...)-(...) ca fiind lucrată trebuie reținut faptul că, reclamanta a prestat activitate cu caracter permanent în beneficiul intimatei, aspect dovedit prin declarațiile martorilor, ceea ce conduce la concluzia că anterior părțile și-au exprimat, implicit consimțământul în vederea perfectării unui contract individual de muncă, conform art.16 alin.2 din Codul Muncii. În aceste condiții, existența contactului dă naștere dreptului salariatului de a fi remunerat.
Referitor la daunele-morale solicitate de reclamantă, acest termen sugerează lezarea adusă drepturilor extrapatrimoniale ale persoanei, provenind din atingerea unor valori sau atribute care îi definesc personalitatea.
Pentru acordarea daunelor-morale este necesară administrarea unor probe corespunzătoare care să contureze dimensiunea suferințelor, întinderea prejudiciului moral la care reclamanta a fost supusă. Prejudiciul moral trebuie probat cu declarații de martori, acte, etc., care să dovedească daunele morale suferite. Deoarece reclamanta nu a dovedit dimensiunea prejudiciului moral suferit, instanța a respins acest capăt de cerere.
Având în vedere aceste aspecte instanța, în temeiul art.283 și următoarele din Codul Muncii, a admis în parte acțiunea conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta F. „., solicitând casarea hotărârii și rejudecând să se dispună admiterea doar în parte a cererii de chemare în judecata cu care instanța de fond a fost investita, sianume, admiterea doar a primelor doua petite prin care se solicita obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de munca, retroactiv, începând cu (...) până la (...), cu obligarea subsecventa a plății contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat, solicitând totodată respingerea celorlalte petite.
Recurenta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidenta art. 304 pct. 6, pct. 7 si 9 C.pr.civ, precum si dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., arătând în acest sens următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inițială, la petitul cu nr. 6, s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea preavizului de 20 de zile lucrătoare si la emiterea deciziei de desfacere a contractului de munca in baza art. 65 din Codul Muncii.
Ulterior, la termenul din data de (...) i s-a pus in vedere reclamantei sa-si precizeze acest petit, iar prin precizarea aflata la fila 19 din dosar acest petit a fost modificat in sensul obligării paratei la emiterea unei decizii de desfacere a CIM prin acordul partilor, deci art. 55 lit. b), începând cu data de
(...) după acordarea tuturor drepturilor salariale si a drepturilor aferente.
Deși la ultima fila din dosar se afla o noua precizare care se refera la renunțarea la petitul 6, aceasta nu poate fi luata in considerare, întrucât este semnata doar de avocatul partii, in temeiul art. 246 C.pr.civ, renunțarea la judecata se poate face doar personal fie verbal in ședința, fie prin cerere scrisa de către parte. In condițiile in care partea nici măcar nu a fost prezentă la termenul la care s-a depus aceasta precizare, consideră că nu se poate vorbi despre o renunțare la judecata, instanța rămânând așadar investita cu acțiunea modificata prin precizarea de la fila 19 din dosar.
Instanța de fond, intr-o maniera absolut contradictorie, anulează decizia interna de desfacere a CIM, avându-se in vedere textul normativ cu care a fost investita ulterior, si anume art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Acesta este de altfel si temeiul de drept in baza căruia a fost emisa decizia interna de concediere, nepunându-se nici un moment problema incidentei art. 65 C. muncii.
Instanța retine prin considerentele hotărârii încetarea CIM ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea. Or, data convenita este (...), când paratei i s-a comunicat un exemplar din decizie. Manifestarea neîndoielnica in sensul încetării raportului juridic de munca rezulta si din faptul semnării acestei decizii, fara nicio obiecțiune si mai mult, in mod absolut neechivoc prin formularea unui petit in acest sens, si anume petitul cu nr. 6, astfel cum acesta a fost ulterior precizat.
Deși Codul muncii nu conține dispoziții privind condițiile si procedura încetării contractului individual de muncă prin acord, s-a statuat doctrinar faptul ca angajatorul trebuie sa aibă in vedere "o eventuala cerere sau o manifestare neîndoielnica". A. nu este nicidecum necesara o cerere scrisa in acest sens si nicidecum incetarea CIM prin acordul partilor trebuie sa provină neapărat de la angajat, in raportul de munca ambele parti având drepturi si obligații egale, corelative.
Deși prin considerentele hotărârii recurate se retine inițial incidenta art. 55 lit. b, intr-un alineat subsecvent instanța revine si apreciază ca nu exista un acord in sensul art. 55 lit. b, aceasta rezultând, in opinia instanței, din însuși faptul atacării in justiție a deciziei interne, uitând se pare de precizarea petitului nr. 6.
Cu toate acestea, prin dispozitivul aceleiași hotărâri, instanța anulează decizia interna in temeiul art. 55 lit. b), revenind la lipsa acordului.
Un alt aspect pe care instanța de fond il omite este faptul ca s-a solicitat de către reclamanta prin precizarea aceluiași petit 6 încetarea raporturilor de munca la data de (...). Prin urmare, petitele inițiale nr. 4 si 5, respectiv prin care se solicita reîncadrarea in munca a reclamantei, cu obligarea drepturilor salariale la zi trebuia respins ca fiind lipsit de obiect. A., voința angajatei era acea de a înceta CIM prin acordul partilor la data de (...), voința peste care judecătorul fondului trece in mod absolut nelegal, acordând astfel ceea ce nu s-a cerut, prin reintegrarea efectiva în munca cu plata drepturilor salariale la zi.
Mai mult decât atât, nu rezulta din materialul probator faptul ca raporturile contractuale dintre parti au încetat la data de (...), ci, la data de
(...), data la care i-a fost comunicata prin semnare decizia de incetare prin acordul partilor a CIM.
Deși partile de comun acord au stabilit in sensul încetării CIM, decizia urmând a-si produce efectele începând cu data de (...), comunicarea nu s-a putut efectua întrucât în perioada (...) - (...) reclamanta s-a aflat in concediu pentru încheierea căsătoriei Acordul partilor de a înceta CIM si buna credința a pârâtei rezulta si din modalitatea de comunicare a deciziei, prin semnare personala de către angajata, doar la data încetării concediului.
Recurenta apreciază că instanța nu a precizat care este până la urmă textul normativ incident in cauza, lasând practic nemotivata soluția sa, aspect care încalcă prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ.
In drept, art. 299 si urm. Cod pr.civ. si 274 Cod pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată D. D. - A. a solicitatrespingerea recursului, arătând că în mod corect, a reținut instanța că reclamanta nu a formulat cerere pentru încetarea contractului individual de muncă, lipsind consimțământul salariatului si astfel nefiind întrunite condițiile art. 55 lit. b din Codul Muncii. Mai mult, însuși faptul că în luna septembrie 2010, după vacanța școlară reclamanta s-a prezentat la locul muncă, moment în care i s-a înmânat decizia de desfacere a contractului de muncă, indică faptul că aceasta și-a manifestat voința de a lucra în continuare ca și angajată a pârâtei.
Consideră ca fiind nefondate criticile referitoare la precizarea petitului nr. 6, arătând că pe parcursul judecății partea poate să își precizeze acțiunea. Instanța de fond nu face referire la precizarea de la fila 19, atâta timp cât la ultima filă din dosar a fost modificată în sensul că petitul 6 nu se mai susține de către reclamantă, aceasta nefiind o renunțare la judecată referitoare la petitul 6, ci o modificare, o precizare a acțiunii civile.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 55 lit. b din codul muncii contractul individual de munca poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Deși legea nu prevede necesitatea existenței formei scrise a acordului salariatului la încetarea contractului individual de muncă, totuși, în situația în care se contestă existența acestui acord, angajatorul are obligația de a dovedi prin orice mijloc de probă faptul că angajatul și-a exprimat în mod liber și neechivoc, verbal sau în scris, consimțământul său la încetarea contractului de muncă.
În raport de probele administrate în cauză, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză pârâta nu a făcut dovada existenței acordului salariatei reclamante la încetarea contractului său individual de muncă.
Curtea nu poate reține susținerile recurentei potrivit cărora manifestarea acordului de voință al reclamantei ar rezulta fără echivoc din faptul semnării de către aceasta a deciziei de încetare a contractului individual de muncă la data comunicării, fără a formula obiecțiuni, întrucât prin mențiunea înscrisă pe decizia comunicată reclamanta a menționat doar faptul că a primit un exemplar al deciziei la data de (...).
Ori această mențiune nu este de natură decât să facă dovada comunicării deciziei către salariată și a datei la care aceasta i-a fost comunicată și nicidecum nu poate fi interpretată ca o manifestare a acordului acesteia la încetarea contractului său individual de muncă.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 3. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de (...), ori, astfel cum a reținut și instanța de fond, consimțământul salariatului trebuie să fie anterior sau cel puțin concomitent încetării în fapt a contractului de muncă.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de (...) (fila 19 dosar fond) reclamanta a înțeles să precizeze capătul de cerere nr. 6 formulat prin acțiunea inițială, solicitând obligarea pârâtei să emită o decizie de încetare a contractului individual de muncă prin acord începând cu data de (...), iar prin precizarea depusă la data de (...) reclamanta a menționat că nu mai susține capătul de cerere nr. 6 formulat.
Chiar dacă s-ar reține susținerea recurentei în sensul că precizarea depusă la data de (...) nu poate fi calificată ca o renunțare la judecata capătului de cerere nr. 6, astfel cum fusese precizat, în raport de cele expuse mai sus privind momentul la care trebuie să existe manifestarea de voință, Curtea constată că cererea formulată de reclamantă prin precizarea de acțiune depusă la data de (...), nu poate fi interpretată ca un acord exprimat de salariată în sensul încetării contractului individual de muncă începând cu data de (...), care este menționată în decizia contestată, și nici începând cu data de (...), după cum susține recurenta.
În consecință, faptul că în cauză a fost formulat un asemenea capăt de cerere nu este de natură să acopere nulitatea deciziei contestate, nulitate izvorând din lipsa consimțământului salariatei la încetarea contractului individual de muncă începând cu data de (...).
Pe de altă parte, Curtea constată că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la reîncadrarea sa, capăt de cerere asupra căruia nu a revenit și în soluționarea căruia în mod judicios instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor art. 78 din codul muncii, a dispus reintegrarea reclamantei și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor până la data reintegrării.
Câtă vreme prin precizarea depusă la data de (...) reclamanta, prin apărător, a menționat că nu mai susține capătul de cerere formulat prin precizarea depusă la (...), iar în cauză nu a existat acordul pârâtei în sensul unei încetări a contractului individual de muncă începând cu data de (...), este evident că nu se putea reține acordul de voință al părților cu privire la data încetării raporturilor de muncă, astfel că nu era îndeplinită cerința imperativă prevăzută de art. 55 lit. b din codul muncii potrivit căreia contractul de muncă poate înceta ca efect al acordului părților, la data convenită de acestea.
În consecință, nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că prin dispoziția de reintegrare a reclamantei și de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor menționate instanța a acordat mai mult decât a cerut.
Din considerentele sentinței atacate rezultă cu claritate că instanța a reținut că în cauză pârâta nu a făcut dovada existenței acorduluireclamantei la încetarea contractului individual de muncă, constatând astfel că nu sunt întrunite condițiile art. 55 lit. b din Codul muncii, astfel că nu pot fi reținute criticile recurentei în sensul că hotărârea nu răspunde exigențelor art. 261 pct. 5 cod proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ., Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta F. „. împotriva sentinței civile nr. 3157 din 23 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 4160/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2593/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
