Decizia civilă nr. 1075/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1075/R/2011
Ședința publică din data de 22 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. JUDECĂTOR : I.A T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamantul recurent B. I. împotriva sentinței civile nr. 4487 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. I. SA B., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile ședințelor publice din data de 15 martie 2011, respectiv 17 martie
2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4487 din 09 iunie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I. împotriva pârâtei SC I. SA B., reclamantul fiind obligat să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamantul
B. I. a fost angajat la societatea pârâtă pe postul de subinginer, referent aprovizionare, iar prin decizia de concediere individuală nr.1. iulie 2009, s-a dispus, în baza art.65-66 Codul muncii, concedierea reclamantului începând cu data de 17 iulie 2009, având în vedere programul de concediere colectivă nr.1571/10 iunie 2009. La art.5 din această decizie de concediere se prevede că salariatul concediat va beneficia de toate drepturile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății în vigoare la data concedierii. Această decizie nu a fost contestată de reclamant în termenul legal, neexistând dovezi în acest sens, situație în care acesta va beneficia de drepturile anterior precizate.
Reclamantului cu ocazia concedierii i s-au acordat suma de 5.630 lei cu titlu de plăți compensatorii, din care s-a reținut suma de 1528 lei cu titlu de impozit și contribuții asigurări sociale si de sănătate, achitându-i-se reclamantului diferența. Întrucât în dosarul inițial nr.(...) ce avea ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei reținute și virate în contul statului de impozite și contribuții s-a transpus pe rolul secției de contencios administrativ fiscal, tribunalul, în această cauză, trebuie să stabilească dacă cuantumul sumei acordate cu titlu de plăți compensatorii reclamantului a fost calculată corespunzător de pârâtă, ori dimpotrivă dacă trebuia calculată potrivit susținerilor acestuia.
Potrivit programului de concediere colectivă încheiat la nivelul societății pârâte, părțile, respectiv angajatorul și sindicatul ca reprezentant al salariaților, au convenit ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, potrivit art.103 pct.5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, salariații să primească o plată compensatorie de 5 ori salariumediu net pe societate, în cazul salariaților cu o vechime în munca de peste 20 ani așa cum este cazul reclamantului.
Potrivit hotărârii nr.3/(...) luată de B. permanent al C. de administrație din cadrul societății pârâte, s-a stabilit că salariul mediu net pe societate este de 1.126 lei, iar pe baza acestuia se vor acorda persoanelor afectate de concedierea colectivă plățile compensatorii prevăzute de art.103 pct.5 din C. colectiv de muncă aplicabil.
Având în vedere această situație, tribunalul a constatat că pârâta în mod corespunzător a calculat cuantumul plății compensatorii acordată reclamantului în cuantum de 5.630 lei (5 salarii x 1126 lei salariu mediu net pe unitate).
T. nu a găsit întemeiate susținerile contestatorului potrivit cărora trebuiau ca plata compensatorie acordată să se facă pe baza salariului mediu tarifar întrucât dispozițiile contractului colectiv de muncă incidente în materie reglementează expres că aceasta se calculează în funcție de salariul mediu net pe unitate, iar aceasta a fost corespunzător calculat de către societatea reclamantă pe baza acordului dintre patronat și sindicat.
În mod justificat, nu s-a avut în vedere la determinarea cuantumului salariului mediu net pe unitate sporurile nepermanente, adaosurile la salariu, tichetele de masă acordate salariaților, ținând seama de natura acestora și de scopul urmărit în cazul acordării acestora, pentru că aceasta a fost convenția asumată de părți, patronat și sindicat și este obligatorie pentru toți salariații. Nici indemnizațiile directorilor și administratorilor societății nu trebuiau avute în calcul la stabilirea salariului mediu net pe unitate deoarece acestea au o natură juridică diferită, fiind generate de contracte de mandat comercial reglementate de legislația comercială și nu sunt asimilabile drepturilor salariale cuvenite potrivit legislației muncii. Față de aceste considerente nu putea fi avut în vedere modul de calcul a plății compensatorii depus de reclamant prin concluziile de la dosar.
S-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2007-2010, respectiv art.50 alin.2 care se referă la câștigul salarial mediu brut în aceste societăți, întrucât nu reglementează modul de acordare a plăților compensatorii în caz de concedieri colective. Într-un asemenea caz este aplicabil art.22 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ce prevede că salariații afectați li se vor acorda drepturile cele mai favorabile prevăzute de lege, ori în cazul de față nu există drepturi reglementate de lege în cazul acestei categorii de personal din cadrul acestui angajator, situație în care sunt aplicabile doar prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Ori în cauză partenerii sociali, respectiv angajatorul și sindicatul în calitate reprezentant al salariaților, au convenit ca plățile compensatorii să se acorde potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în funcție de salariul mediu net pe societate, iar nu în funcție de câștigul mediu brut pe societate ori de salariul tarifar.
În mod evident există o diferență substanțială atât sub aspect juridic, cât și valoric, între aceste noțiuni, întrucât câștigul mediu brut lunar include si sporurile, adaosurile și celelalte drepturi ce i se acordă salariaților în temeiul contractului individual de muncă sau a celui colectiv de muncă, în timp ce salariul mediu net pe unitate avut în vedere de pârâtă ca etalon la calcularea plăților compensatorii nu putea și nici nu trebuia să includă aceste sume aferente acestor venituri cu caracter fie nepermanent, fie acordate pentru alte considerente decât munca efectiv prestată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. I. solicitând admiterea recursului cu casarea sentinței.
În motivarea recursului a arătat că în cererea de extindere a acțiunii la pct.l, a solicitat instanței să stabilească: salariul mediu net pe societate care a stat la baza calculării plăților compensatorii, acordate salariaților concediați prin programul de concediere colectivă nr.1571/(...), emis în bata art.71/1, alin. 1, din Codul muncii; modul de determinare a salariul mediu net pe societate în urma stabilirii adevăratului salariul mediu net pe societate, să oblige pârâta SC I. SA B. să-i plătească diferența ce va rezulta dintre adevărata plată compensatorie obținută din adevăratul salariu mediu net pe societate și suma de 5630 lei ce i-a fost plătită.
In concluziile depuse, a precizat că, conform fluturașului atașat, se poate constata că plata compensatorie care i-a fost atribuită a constat din 6 salarii medii nete pe societate, iar în urma stabilirii salariului mediu net pe societate de 1512 lei, salariu stabilit pe baza datelor financiare din bilanțul pe 2008, suma ce trebuia să i-o plătească pârâta se I. SA B. era de 2.647 lei.
Precizează instanței că, la baza concedierii a stat Programul de concediere colectivă nr.1571/l(...), program emis în baza art.71/1 alin. 1, din Codul muncii, iar la pct. 7, lit.b, este clar stabilit că : Compensațiile ce urmează a fi acordate salariaților concediați sunt sub formă de indemnizații, cuprinse în art.l 03, pct.5 din contractul colectiv de muncă 2., după cum urmează: urmând să primească 5 salarii tarifare. Nu se precizează nr.de înregistrare a contractului colectiv de muncă pentru anul 2..
Art.l03, pct.5 din contractul colectiv de muncă pe unitate, care avea nr.6. din (...), prevede: Părțile convin ca, la desfacerea C. I. de M. din inițiativa angajatorului, salariații să primească o plată compensatorie, în sensul prevederilor art.55(4), lit.j, din Codul Fiscal, după cum urmează: B. I. trebuind să primească o plată compensatorie formată din 5 salarii medii nete pe societate.
Din cele prezentate reiese că: programul de concediere colectivă stabilea indemnizații compuse din 5 salarii tarifare iar art.103, pct.5 stabilea plăți compensatorii, compuse din 5 salarii medii nete pe societate.
T. a precizat că atât programul de concediere colectivă cât și contractul colectiv de muncă 6. din (...), prevede că salariații să primească o plată compensatorie de 5 ori salariul mediul net pe societate, ceea ce este total greșit.
Întrucât salariații concediați au primit doar plata compensatorie menționată în art.l03, pct.5, din contractul colectiv de muncă 6. din (...), așa cu reiese din fluturașul depus la dosar și întrucât părțile angajator - sindicat nu au stabilit cum se determină salariul mediu net pe societate, a solicitat instanței să stabilească care este adevăratul salariu mediu net pe societate care trebuie avut în vedere la stabilirea plăților compensatorii.
T., a soluționat cauza în baza actelor depuse la dosar și în baza celor declarate în întâmpinare, fără a intra în cercetarea fondului.
Referitor la H. nr.3 din (...), a B.ui permanent al C. de A., al SC I. SA B., această hotărâre nu este validă din următoarele motive:
B. permanent al C. de A. este format din fostul consiliul director, din el făcând parte doar o parte din membrii comisiei de negociere stabilită prin D. nr.59 din (...), care au semnat contractul colectiv de muncă 6. din (...), din partea patronului, ea fiind semnată doar de P. C. de A.
H. nr.3 din (...) nu este semnată de nici un membru al sindicatului și nici nu prezintă ștampila S.ui I., semn că această hotărâre nu a fost negociată ea a fost impusă.
Consiliul de A. al SC I. SA B. a fost ales prin H. A. din (...), pentru o perioadă de patru ani.În acest caz pârâta trebuia să prezinte hotărârea A.G.A. din anul 2009, prin care s-a validat noul Consiliul de A.
Adresa nr.810/13 aprilie 2010, depusă la dosar de către reprezentantul SC I. SA B., nu are nici o valoare probantă, ea fiind emisă după ce nu mai era salariat al societății și după începerea procesului, caz în care sindicatul nu mai putea să îl reprezinte. Ceea ce este de reținut din adresa 810/(...), din alin.3 care precizează: * * Solicitarea angajatorului de a clarifica, prin redactarea unui înscris, a unor aspecte din cadrul negocierilor purtate odată cu adoptarea programelor de concediere colectivă**, este faptul că programul de concediere colectivă 1571/(...), s-a emis cu încălcarea normelor din Codul muncii, art.69, art.70, 71 și 71(1).Cele precizate în această adresă era obligatoriu să fie menționate în procesele verbale ce stau la baza emiterii programului de concediere colectivă, procese care nu au fost depuse la dosar.
T., prin sentința dată consideră justificat, că la stabilirea salariului mediu net pe societate nu s-au avut în vedere următoarele sporuri: sporuri nepermanente, adaosuri la salariu precum și indemnizațiile directorilor și administratorilor societății, încălcând astfel clauzele art.155, din Codul Muncii, art.38. alin.4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și art.48, alin.3 din contractul colectiv de muncă pe ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare la care SC I. SA B., subscrie, care precizează că: salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri.
Referitor la indemnizațiile directorilor și administratorilor societății, neincluderea lor în stabilirea salariului mediu net pe societate încalcă prevederile art.55, alin. 1 din Codul Fiscal, articol care precizează: art.55 definirea veniturilor din salarii, alin.l sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statul special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Dispozițiile punctului 68, din H.G.44/2004, Norme metodologice de aplicare a L. 5., privind Codul Fiscal, prevăd care sunt venituri din salarii sau asimilate salariilor: 68. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unei legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, și care sunt realizate din lit.a- sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum și pe baza actului de numire; lit.e- sumele plătite membrilor fondatori ai unei societăți comerciale constituite prin subscripție publică ; lit.f - sumele primite de reprezentanții numiți în adunarea generală a acționari lor și sumele primite de membrii consiliului de administrație și ai comisiei de cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale; lit.n
- indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net; lit.o- alte drepturi sau avantaje de natură salarială sau asimilate salariilor.
Toate aceste articole precizează că indemnizațiile directorilor sunt venituri de natură salarială deci ele trebuie cumulate la stabilirea salariului mediu net pe societate.
T. a ignorat în totalitate modul de calcul depus de B. I. prin concluziile de la dosar deși în acest calcul s-a avut în vedere date din bilanțul anului
2008.
Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Art.8, alin.2, din Legea 130/1996, prevede: Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, clauză menționată chiar și în contractul 6. din (...), a SC I.
SA B., la art.2, alin.i, mai sus menționat.
Prin concluzia pronunțată de tribunal în ce privește salariul mediu net pe unitate precizând că pârâta nu trebuia să includă sumele cu caracter fie nepermanent, fie acordate pentru alte considerente decât muncă efectiv prestată, încalcă prevederile art.155 din Codul Muncii care stabilește că: Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
T. ignorând în totalitate art.287, din Codul Muncii, care prevede că: sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, a soluționat cauza doar pe baza afirmațiilor din întâmpinare, a hotărârii nr.3 din (...) a B.ui permanent al C. de A., hotărâre nesemnată de S. I. B. și fără să oblige să fie depuse la dosar balanța pentru primul trimestrul al anului 2009, care este (...)- (...) din care să se poată stabili salariul mediu net pe societate cel adevărat, deși așa cum a precizat în aceste luni intenționat angajatorul a trimis salariații cu 75%.
Corect era ca, întrucât nu se prevede modul analitic de stabilire a salariului mediu net pe societate și în baza art.22, alin.4 din contractul colectiv pe ramură să se fi luat în calcul salariul mediu net cel mai mare care ar fi rezultat din lunile anterioare concedierii reclamantului.
SC I. SA B., prin întâmpinare (f.42-46) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul invocat, prin prisma motivelor invocate, a apărărilorformulate și a prevederilor legale aplicabile, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Recurentul a fost concediat prin D. nr. 170/(...) (fila 29 dosar fond) începând cu data de (...), în baza Programului de concediere colectivă nr.1571/(...). În cuprinsul deciziei de concediere se menționează că „salariatul va beneficia de toate drepturile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, în vigoare la data concedierii (art.103 pct.5)";.
C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009 a fost depus la D. B.-N. în data de (...) și înregistrat în Registrul special de evidență a
C. colective de muncă în data de (...) .
Potrivit art. 25 din Legea 130/1996 (1) C. colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă si protecție socială județeana sau a municipiului
B., după caz. (3) Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării. Părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate sa fie ulterioară zilei de înregistrare a contractului";.
Conform dispoziției legale menționate anterior, întrucât părțile nu au convenit o altă dată a aplicării contractelor colective de muncă, acestea produc efecte de la data înregistrării, în speță (...), respectiv (...).
Pentru aceste considerente, se apreciază că, în raport de data concedierii, drepturile de care trebuie să beneficieze recurenta sunt cele prevăzute de C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009-
2010, care în art.103 pct.5 prevede că în cazul desfacerii contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului salariații primesc o plată compensatorie în cuantum de 5 salarii tarifare, în cazul salariaților cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, cum este cazul recurentei.
Mai mult, Curtea reține că în Programul de concediere colectivă înregistrat sub nr. 638/(...), încheiat conform dispozițiilor 69-71 din Codul muncii se prevede că indemnizațiile pentru concediere se acordă în funcție de vechime, conform art. 104 pct.5 din CCM, fiind determinate prin raportare la salariul tarifar.
Întrucât conform art. 76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, Curtea reține că obligațiile angajatorului în cadrul procedurii colective trebuie respectate în totalitatea lor, ceea ce nu s-a realizat în cauză, întrucât angajatorul a stabilit cuantumul plăților compensatorii în mod diferit de programul de concediere colectivă.
Conform fluturașului de plată depus de reclamantul recurent, salariul tarifar al acestuia este de 1717 lei fiind mai mare decât salariul mediu net pe unitate în raport de care a plătit angajatorul plățile compensatorii, respectiv
1126 lei.
În concluzie, Curtea apreciază că plățile compensatorii la care este îndreptățită recurenta trebuie calculate în raport de salariul tarifar al acesteia,
și nu de salariul mediu net pe unitate, cum greșit a apreciat instanța de fond prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale menționate anterior.
Dispozițiile agreate de partenerii sociali prin contractele colective de muncă sunt obligatorii pentru părți, acestea neputând ulterior ca, pe calea executării obligațiilor ce le revin, să schimbe sensul prevederilor contractuale inițiale.
Compensațiile acordate salariaților concediați colectiv conform art. 69 alin. (2) lit. f) din Codul muncii sunt cele menționate în Programul de concediere colectivă nr.1571/(...) și în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009, astfel încât față de considerentele menționate anterior nu se mai impune analiza motivelor de recurs relative la modul de calcul al salariului mediu net pe unitate.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct.9 și 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclam. B. I. împotriva sentinței civile nr. 4487 din 9 iunie 2010 a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în tot în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA B. și în consecință va obliga pârâta la plata diferenței dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantului și suma acordată cu titlu de plăți compensatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclam. B. I. împotriva sentinței civile nr.
4487 din 9 iunie 2010 a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA B. și în consecință obligă pârâta la plata diferenței dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantului și suma acordată cu titlu de plăți compensatorii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I.A T.
GREFIER N. N.
| ← Decizia civilă nr. 4148/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1416/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
