Decizia civilă nr. 4779/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4779/R/2011
Ședința 1 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. T. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 3071 din 09 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat I. V., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 noiembrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare la care a anexat copia notei de lichidare.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că prin cererea introdusă la data de (...), reclamanta SC T. SA a chemat în judecată pârâtul I. V., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 628 lei reprezentând contribuția la casa de asigurări sociale (CAS); contribuții la șomaj; contribuții la casa de asigurări de sănătate (C.) și impozit salarial aferente sumei de 1.980 lei acordat pârâtului si să achite dobânda legala de la pronunțarea hotărârii pana la plata efectiva.
În motivarea cererii, se arată faptul că, urmare a încetării contractului individual de muncă al pârâtului respectiv prin pensionare, conform art.56 lit. (1) din Codul Muncii, acesta a beneficiat de o indemnizație egală cu două salarii de bază avute la data pensionării, pârâtului fiindu-i acordată suma de 1.980 lei, conform Contractului Colectiv de M. încheiat la nivel de societate. La data acordării, această sumă nu a fost impozitată și nu s-a reținut contribuția la șomaj, la casa de asigurări de sănătate și impozitul salarial.
Mai arată faptul că pârâtul nu a dat curs invitației societății prin adresa nr.
564/(...), invitație prin care era notificat de prejudiciul creat în cuantum de 628 de lei. Se arată faptul că s-a încercat recuperarea acestei sume pe cale amiabilă, dar nu s-a ajuns la niciun rezultat.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a menționat că beneficiază de pensie începând cu data de (...), având lichidare la zi și solicită respingerea acțiunii reclamantului, apreciind că aspectele învederate de societate nu îi sunt imputabile.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei SC T. SA Z., privind obligarea pârâtului I. V., la plata CAS, C., șomaj și impozit salarial.
S-a reținut că de la data de (...) și până la data de (...) pârâtul a fost angajat cu contract individual de muncă în calitate de tinichigiu auto. Acestuia i-au încetat raporturile de muncă în temeiul deciziei nr. 128496/(...) și a semnat nota de lichidare nr. 819/(...) (fila 19).
Art. 270, alin. 1 din Codul muncii prevede că „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";.
Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii juridice, care constă în obligația salariaților de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art. 271 alin.(1) din Codul muncii rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: a). calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba b). fapta ilicită și personală salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa c). prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului d). raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu e). vinovăția salariatului
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială. Lipsa uneia dintre aceste condiții enumerate înlătură această răspundere.
În prezenta speță nu sunt întrunite cumulativ aceste condiții.
Producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său este de esența răspunderii patrimoniale.
Prejudiciul constituie o modificare negativă a patrimoniului, putându-se realiza prin diminuarea activului ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite ori ca urmare a neîncasării contravalorii produselor sau a serviciilor prestate sau prin creșterea pasivului. În conținutul său intră atât paguba efectivă, cât și beneficiul nerealizat. Inexistența prejudiciului sau imposibilitatea dovedirii lui conduce la exonerarea de răspundere a celui în cauză.
Unul din caracterele prejudiciului este că acesta să fie real și cert. Evaluarea pagubei și deci întinderea despăgubirii trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă decât pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.
În ceea ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. D. certitudinii prejudiciului (conform regulii prevăzută în art. 287din Codul muncii), fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Reclamanta nu a putut face dovada prejudiciului suferit nici chiar după ce instanța i-a pus în vedere să facă acest lucru (f.20).
Depunerea la dosarul cauzei a ordinelor de plată nr. 773 și 774 din (...) nu pot face dovada unui prejudiciu real suferit în patrimoniul reclamantei din vina pârâtului.
În privința vinovăției pârâtului, instanța a reținut că nu a fost dovedită de către reclamantă, nefiind prezentate de către aceasta acte care să dovedească culpa pârâtului și faptul că sumele solicitate de reclamantă au fost achitate de aceasta inclusiv pentru pârâtul în cauză.
Prin urmare, nefiind întrunite toate condițiile pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului, instanța a respins cererea reclamantei ca nefondată.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta S. T. S. Z., solicitând admiterearecursului și modificarea sentinței atacate, ca fiind neîntemeiată în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.
Societatea recurentă învederează că temeiul cererii cu care a învestit instanța nu sunt dispozițiile art. 271 din codul Muncii, cum greșit a reținut instanța de fond, ci prevederile art. 272 al. 1 din codul Muncii, respectiv plata nedatorată.
Contrar celor menționate de către prima instanță, documentația depusă la dosar confirmă faptul că sumele solicitate au fost reținute și virate de către societate, în calitate de angajator, la bugetele statului. Aceste viramente s-au efectuat din propriul buget, astfel că a suferit un prejudiciu ce se cuvine a fi reparat în baza art. 272 al. 1 din codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar f. 11), pârâtul intimat s-a opus admiteriirecursului arătând că a ieșit la pensie la data de (...), iar nota de lichidare întocmită la zi de către angajator, în speță societatea recurentă, a fost „0";.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 272 al. 1 din Codul Muncii, în forma în vigoare în perioada de referință, legiuitorul a statuat că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligată să o restituie.
Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea constată că probațiunea administrată confirmă susținerile societății recurente, în sensul că aceasta a virat la bugetul de stat, din propriul buget, inclusiv suma de 628 lei, deși aceasta trebuia suportată de către pârâtul intimat din propriul lui patrimoniu.
Astfel, observă că din statul de plată denumit rețineri și statul de plată brut luna aprilie 2009 (f. 6 - 9 dosar fond), lista cuprinzând avansul chenzinal pentru luna aprilie 2009 (f. 4 dosar fond), Ordinul de plată nr. 774/(...) (f. 10 dosar fond) și Ordinul de plată nr. 773/(...) (f. 11 dosar fond), care nu au fost contestate, reiese că societatea recurentă a virat la bugetul de stat sumele reprezentând contribuția la casa de asigurări sociale (CAS), contribuții la șomaj, contribuții la casa de asigurări de sănătate (C.) și impozit salarial aferente sumei de 1.980 lei acordat pârâtului.
Este adevărat că ordinele de plată evocate cuprind sume veritabil mai mari decât suma solicitată de la pârâtul intimat, însă acest aspect este determinat de faptul că angajatorul virează contribuțiile sociale la bugetele statului prin ordin de plată pen tru toț i an g ajaț ii s ăi ș i nu ind iv idu al pen tru f iec are ang ajat , angajatorul fiind obligat să respecte prevederile Ordinului nr. 101 din 21 ianuarie 2008
(actualizat) privind aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, act normativ emis în baza prevederilor art. 81 și ale art. 228 alin. (2) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, prevederile referitoare la obligațiile declarative prevăzute de L. nr. 5. privind Codul fiscal, cu modificările și completări le ulterioare, precum și prevederile legislației specifice privind contribuțiile sociale.
Practic, în urma calculării impozitului și contribuțiilor aferente, în conformitate cu prevederile mi. 41 alin. 1 lit. b din Cod Fiscal, care precizează că printre categoriile de venituri supuse impozitului pe venit se numără și veniturile din salarii, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 55 alin.1 Cod fiscal, pârâtul intimat are de restituit societății suma de 628 lei, reprezentând contribuția la șomaj - 10,00 lei, contribuția la casa de asigurări de sănătate (C.) -
108 lei, contribuția la casa de asigurări sociale (CAS) - 208 lei și impozitul pe salariu - 302 lei.
De altfel, pârâtul intimat nici nu a contestat acest aspect, singura apărare formulată vizând doar lipsa de vinovăție în raport de faptul că obligația de restituire a sumei pretinse de către societatea recurentă trebuie pusă în sarcina salariatului care a întocmit nota de lichidare cu mențiunea „0"; (f. 22 dosar recurs)
și nicidecum în sarcina lui.
Curtea nu poate primi aceste alegații, în contextul în care în ipoteza legală avută în vedere prin dispozițiile art. 272 al. 1 din Codul muncii, legiuitorul condiționează obligația de restituire către angajator a sumei primite de la acesta de către salariat, exclusiv de plata nedatorată.
Cu alte cuvinte, răspunderea patrimonială propriu-zisă, reglementată de dispozițiile art. 270 din Codul muncii este cea care se întemeiază pe o faptă săvârșită cu vinovăție, pe când obligația de restituire prevăzută de art. 272 din Codul Muncii are la bază principiul îmbogățirii fără just temei.
Cum pârâtul intimat, în calitate de salariat, avea obligația legală de a suporta procentual contribuțiile legale și impozitul aferent salariului de 1980 lei din propriul patrimoniu, iar probațiunea administrată a confirmat faptul că procentul din suma menționată ce trebuia suportat de către pârâtul intimat a fost virat de către societatea recurentă din propriul buget, Curtea apreciază că solicitările recurentei apar ca întemeiate, astfel că în baza art. 312 al. 1,3 coroborat cu art. 30+4 pct. 9 Cod de procedură civilă va admite recursul, potrivit dispozitivului.
De menționat este faptul că, deși reclamanta recurentă a solicitat cheltuieli de judecată la fondul cauzei, contravaloarea lor nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, astfel că acestea nu au fost acordate.
În privința dobânzii legale, raportat la principiul disponibilității, Curtea a dispus acordarea acesteia începând cu data pronunțării decizie și până la data plății efective.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S. T. S. Z. împotriva sentinței civile numărul 3071 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în întregime și, în consecință, admite acțiunea formulată de reclamanta S. T. S. Z. împotriva pârâtului I. V., obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 628 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale, contribuția la fondul de șomaj, contribuția de asigurări de sănătate și impozit pe venit, aferente sumei de 1980 lei acordată cu titlu de plată compensatorie, precum și dobânda legală aferentă de la data pronunțării prezentei hotărâri până la plata efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. D. G. S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 4017/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2522/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
