Decizia civilă nr. 481/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 481/R/2011
Ședința din 8 Februarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții P. O., B. P., B. M., J. E., R. G., B. I. și de către intervenienții L. I. și K. B., împotriva sentinței civile nr. 2666 din 2 septembrie 2010, privind și pe pârâta intimată SC OMV P. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți și a intervenienților recurenți, avocat M. D. și reprezentanta pârâtei intimate, avocat T. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 februarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții recurenți și intervenienții recurenți au depus la dosar note de ședință.
Reprezentantul reclamanților și al intervenienților recurenți arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentanta pârâtei intimate SC OMV P. SA depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, arătând că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurenților.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților și al intervenienților recurenți, avocat M.
D., solicită admiterea recursului așa cum este formulat, susținând pe larg motivele expuse în notele de ședință depuse la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate, av. T. M., solicită respingerea recursului formulat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2666 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanții P. O., B. P., B. M., J. E., R. G. și B. I. în contradictoriu cu pârâta S. P. S. B., având ca obiect litigiu de muncă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții L. I. și K. B. în contradictoriu cu pârâta S. P. S.A B.
Prima instanță a reținut că reclamanții solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de diferență plăți compensatorii și indemnizație minimă de concediere conform art. 50 din C.
Considerentele ce au stat la baza pronunțării sentinței au fost următoarele:
Din deciziile depuse la dosar și din înscrierile în carnetele de muncă rezultă că reclamanților li s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii, iar intervenienților în temeiul art. 65 C. Mucii pentru L. I., respectiv 55, lit. b C. Muncii pentru K. B..
În aceste condiții, prevederile legale invocate nu mai au aplicabilitate în ce îl privește pe intervenientul K. B., încetarea raporturilor de muncă având ca temei acordul părților și nu concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, condițiile de acordare a plăților compensatorii și a indemnizației minime de concediere ne mai fiind îndeplinite.
Disponibilizarea reclamanților și a intervenientului L. I. s-a făcut cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilită în baza art.50 din
Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, completate cu prevederile P. social ținând seama de vechimea fiecăruia în cadrul societății.
Conform prevederilor pct.4 din P. social, anexă la contractul colectiv de muncă, salariații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate pentru o vechime cuprinsă între 0-5 ani, de 12 salarii medii brute pentru o vechime de 5-15 ani și de câte 15 salarii medii brute pentru o vechime de peste 15 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din C. colectiv de muncă pe anii 2005 și
2006, în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul va plăti salariatului o indemnizație de concediere corespunzătoare unui salariu mediu net pentru o vechime cuprinsă între 6 luni - 3 ani, 2 salarii medii nete pentru o vechime de la 3 ani la 10 ani, 3 salarii medii nete pentru o vechime cuprinsă între 10 și 15 ani și 4 salarii medii nete pentru o vechime de peste 15 ani.
Fiind vorba de o concediere colectivă acest articol din contract stabilea doar niște valori minime de la care începea negocierea însă, ulterior, prin P. social aprobat s-au negociat drepturi cu o valoare superioară.
La data de (...) a fost încheiat un Amendament la P. social din data de
(...), amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct.4 din P. social, voința comună a lor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de muncă și nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Astfel prin dispozițiile art.4 din versiunea finală a P. social din data de
(...), se stabilește modalitatea de calcul a indemnizației de disponibilizare luându-se ca reper salariul mediu brut pe anul anterior care, în anul 2005 a fost de 1400 lei, iar pentru anii următori s-a stabilit că salariul mediu brut care va sta la baza indemnizațiilor de disponibilizare se va calcula aplicând procentul de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, așa cum a fost calculat în anul anterior.
Prin dispozițiile art.50 alin.5 din C. colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut că acordarea unui pachet compensator conform P. social exclude acordarea sumelor prevăzute la alin 1 al aceluiași articol. Drept urmare părțile contractante au modificat, prin P. social, prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă cu privire la indemnizația de concediere, potrivit voinței comune a acestora.
Baza de calcul avută în vedere de către angajator a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior, respectiv 1400 lei pentru anul 2005, cu aplicarea pentru anii 2005-2008 a coeficienților de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, respectiv 1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 și 2074 lei 2008. Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit și contribuțiile sociale datorate statului, conform amendamentului încheiat de către părți, depășindu-se indemnizația de concediere în sumă netă menționată în decizia de concediere și primită de către fiecare salariat.
În această situație instanța a considerat că indemnizația de concediere nu poate fi stabilită în mod unilateral, așa cum au procedat reclamanții, prin înmulțirea numărului de salarii cuvenite în funcție de vechimea în muncă în cadrul societății cu salariul mediu brut pe unitate deoarece P. social-anexă la contractul colectiv de muncă, act ce reprezintă voința părților, prevede o altă modalitate de calcul, acceptată de către salariați, prin reprezentanții lor, atunci când a fost semnat.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru toate părțile contractante clauzele acestuia putând fi modificate pe parcursul executării lui doar în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, fapt care rezultă fără tăgadă din prevederile art.30 alin. și art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.130/1996. Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.969 alin.1 și 2 din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante ele putând fi revocate doar cu acordul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Față de cele ce preced instanța, în temeiul art.283 și urm. din Codul
Muncii, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta, acțiune ce a avut ca obiect acordarea unor drepturi bănești rezultate ca urmare a concedierilor colective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. O., B. P., B. M., J. E., R. G., B. I. și intervenienții L. I. și K. B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul obligării intimatei pârâte S. OMV P. S. la plata sumelor calculate pentru fiecare recurent în parte, stabilite conform art.50 din C.C.M și art.4 din P. S. anexa a C.C.M, sumă actualizată cu indicele de inflație calculate până la data plății efective a sumei și a cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții și intervenienții recurenți au arătat că au fost angajații intimatei pârâte în diferite funcții, fiindu-le aplicabile prevederile CCM/unitate completate cu prevederile P. S. anexă la CCM (art.1 din P. S.). Intimata pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de calculare corectă a salariilor compensatorii acordate angajaților disponibilizați în primele
3 luni ale anului. Conform prevederilor CCM art. 128 pct. 6 salariile angajaților, începând cu 01 ianuarie salariile angajaților cresc cu 10% fapt confirmat și susținut și de adresa 420/(...) depusă la dosar. În aceste condiții intimata pârâtă trebuia, conform acestor prevederi legale să calculeze salariile compensatorii după indexarea salariilor cu procentul prevăzut. Aceasta indexare este prevăzută și în P. social art. 4 care dispune ca în anii următori salariul brut în baza căruia se acorda salariile compensatorii va fi „. în anii următori direct proporțional cu același procent cu care se majorează salariile prevăzute în CCM";. Intimata nu a respectat aceste prevederi, fapt pe care-lrecunoaște, motivând neacordarea acestor diferențe prin redactarea unor
Amendamente la P. S.
Or, aceste Amendamente nu au fost înregistrate la D. așa cum rezultă din adresa 4242/(...) a D. B., intimata pârâtă neputând face dovada contrarie,
și ca atare nu produc efecte juridice.
Prin Actul adițional înregistrat la D. B. la (...) se arată, în Anexa 1 pct. 3, că art. 50 va cuprinde un pct. 5 prin care prevederile planului social exclud prevederile referitoare la C. Pe cale de consecință până la aceasta dată aceste prevederi produceau efecte, aceste efecte încetând doar din anul 2008.
Reclamanții solicită acordarea acestor drepturi însumate deoarece, în conformitate cu art. 6 al deciziilor de concediere, precum și în baza celor mai sus argumentate, aceste drepturi se acordau unul în completarea celuilalt.
Totodată, pe lângă prevederile CCM, majorarea salariul brut este confirmată și de adresa comunicată în teritoriu la (...), ceea ce înseamnă că până la aceasta dată aceste majorări nu au fost acordate, ele fiind luate în calcul numai după aceasta adresa. În această situație, prin neacordarea salariilor compensatorii în mod unitar, la toți angajații, s-ar crea o situație discriminatorie pentru unii angajați.
Cât privește noțiune de „. se are în vedere practica în materie a Curții
Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (CEDO Decizia din (...) Duchez contra Franței, decizia din (...) Brion contra României).
Sunt invocate și prevederile art. 243 alin 1 Codul muncii și art. 7 alin 2 din Legea 130/1996.
În drept, art. 304 pct. 9 C proc civ, art. 50 din CCM/unitate, art. 4 P. S., art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, art. 243 alin. 1 din C muncii, art. 275 C proc civ.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 3 februarie 2011,reclamanții recurenți au reiterat argumentele din cuprinsul cererii de recurs.
Prin întâmpinarea depusă pârâta S. OMV P. S. a solicitat respingerearecursului formulat.
În motivare, pârâta a arătat că sumele calculate și acordate cu titlu de indemnizații de concediere sunt corecte.
După cum reiese din Hotărârea Comisiei Paritare din data de (...) (depusă la dosarul instanței de fond), conform prevederilor alin. 2 și 3 ale art. 50 din
CCM, ale punctului 4 din P. S. pentru anul 2006 valorile indemnizațiilor de concediere se stabilesc după cum urmează: 0,5 - 5 ani - 8 salarii - 1.582 lei
(bază de calcul) - 12.656 lei (sumă brută) - 10.631 lei (sumă netă); 5-15 ani -12 salarii - 1.582 (bază de calcul) - 18.984 lei (sumă brută) - 15.947 lei (sumă netă) și peste 15 ani - 15 salarii - 1.582 (bază de calcul) - 23.730 lei
(sumă brută) - 19.933 lei (sumă netă).
„Salariul mediu brut pe P. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de P. salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere. A. salariul mediu brut pe P., luat în calcul la stabilirea indemnizațiilor de concediere acordate în cursul anului 2006, va fi calculat pe baza salariilor medii brute acordate de P. salariaților săi în anul precedent, respectiv în anul
2005";.
S.rea aplicării indexării salariilor din 2007 cu 10 % este nefondată.
Recurenții au fost disponibilizați ulterior intrării în vigoare a A.ui din data de (...), astfel încât suma cuvenită acestora cu titlu de indemnizație de concediere era în raport de salariul mediu brut din anul 2006.
Apoi, prin A. din (...) s-a stabilit explicit faptul că voința părților semnatare ale P. S. a fost aceea de a crea, în favoarea salariaților disponibilizați, o serie de condiții mai avantajoase decât cele prevăzute în art. 50 din CCM și nu aceea de a cumula măsurile de protecție prevăzute în P. S. cu cele stabilite prin art. 50 din C.
Obligația de plată a indemnizației de concediere are un singur izvor - C. C. de M. la nivel de unitate, modificat prin adoptarea P. S. (anexa la CCM) și a Amendamentelor la acesta. P. nu au intenționat să acorde doua remunerații compensatorii cu același titlu.
Atât P. S. cât și A. din data de (...) reprezintă acte de modificare ale CCM
și nu acte distincte de acesta, de natură a naște un alt drept de creanță. P. S. constituie o anexă la C. C. de M., potrivit dispozițiilor art. 1 din P. S.
Modificarea cuantumului indemnizației de concediere s-a impus ca o necesitate în raport de prevederile art. 50 alin.1 din CCM care instituia un cuantum al acesteia mai mic decât cel prevăzut prin OUG nr. 9. privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective:
Potrivit art. 50 alin. 1 din CCM, indemnizația minimă de concediere era de la 0-3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani - 3 salarii medii nete; peste 10 ani - 5 salarii medii nete, pe când conform art. 32 din OUG nr. 9., era de 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime în muncă mai mică de 5 ani; 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime în muncă între 5 și 15 ani.
În drept, a invocat prevederile art. 115 C. proc. civ., art. 50 CCM, pct. 4 din P. S.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Esența litigiului constă din a se stabili dacă pachetele financiare acordate salariatului în baza prevederilor art. 4 din P. S. - anexă a contratului colectiv de muncă al P., cu valabilitate până la data de (...), trebuia sau nu să fie cumulate cu indemnizația de concediere prevăzută în contractul colectiv de muncă în vigoare la data desfacerii contractului individual de muncă al reclamanților.
Curtea constată că în mod temeinic a procedat prima instanță, interpretând dispozițiile P. S. menționat ca o completare a contractului colectiv de muncă, în sensul suplimentării cu excedentul acolo cuprins, iar nu al dublării dispozițiilor de acordare a unor indemnizații de concediere din cuprinsul contractului colectiv de muncă. Această interpretare se impune chiar în condițiile în care se face abstracție de actul adițional înregistrat la (...), la care se face referire în cererea de recurs.
Astfel, se constată că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 50, se prevedea acordarea unor indemnizații minime de concediere de unul, două, trei până la patru salarii medii nete în funcție de vechime, maximul fiind prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Prin P. S. - Versiune finală (...) - la alin. 4 se prevedeau 8, 12, respectiv
15 salarii, tot în funcție de vechime, maximul fiind de asemenea prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Față de precizarea din cuprinsul art. 50 alin. 2-4 din contract colectiv de muncă la nivel de unitate, că în cazul concedierilor colective se va porni de laformula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P., fiind subliniat că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile P. social însușit de părți, interpretarea corectă este în sensul că de la acest minim prevăzut prin contractul colectiv de muncă, se va putea negocia acordarea unor drepturi în cuantum mai mare salariaților, în urma negocierii.
Nu se poate deci deduce intenția de acordare atât a indemnizației de concediere prevăzute de contractul colectiv de muncă, cât și a pachetelor financiare prevăzute cu aceeași destinație în P. S.
Conform DEX 98, a completa înseamnă „a întregi, a adăuga pentru a fi complet";, iar complet semnifică, potrivit aceleiași surse, „care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit";.
Deci, completarea la care face trimitere art. 50 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este în sensul arătat mai sus, de adăugare a unor drepturi pentru a face complet dreptul final acordat, însă nu în sensul de simplă adiționare, ci de adăugare la minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă a excedentului cuprins în P. S., deci a părții cu care P. S. depășește prevederile pe care le completează din contractul colectiv de muncă, altfel spus, a diferenței în plus pe care acest plan o cuprinde, obținută prin scăderea din numărul de salarii medii prevăzute de planul social a numărului de salarii medii prevăzute de contractul colectiv de muncă pentru aceeași tranșă de vechime.
Practic, se aplică doar dispozițiile din P. S., ca fiind mai favorabile angajatului.
Nicidecum nu se poate afirma că s-ar diminua drepturi pe care salariații să le fi avut anterior, ci acestea sunt suplimentate, majorate, sporite.
Curtea reține că nu pot fi acceptate susținerile recurenților conform cărora plata indemnizației de concediere trebuia să se facă prin raportare la cuantumul salariului mediu brut din anul în care s-a dispus concedierea.
Chiar textul pe care reclamanții își întemeiază pretenția cuprinde cu titlu de exemplu situația salariaților concediați în anul 2005, precizându-se că pentru acest an, se va lua în considerare salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (sic!), extinzându-se explicația în aceeași modalitate de exprimare prin completarea „(majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă)";.
Deslușirea intenției părților, prin operația de interpretare, trebuie făcută în considerarea art. 978 Cod civ., adică în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul.
Considerarea literală a primei părți din clauza supusă interpretării ar conduce la imposibilitatea aplicării acestui text, dat fiind că lipsește a doua parte a silogismului pe care începe să îl propună (definit, silogismul, de DEX
98 ca „. deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua";): se indică prima parte a silogismului, adică stabilirea indemnizației de concediere prin luarea în considerare a salariului mediu brut pe baza salariului din 2004; concluzia, ce constă din stabilirea indemnizației de concediere, dar nu se indică ce operațiuni să se facă pe baza salariului din 2004, cum să se coreleze sintagma „salariu mediu brut"; cu sintagma „pe baza salariului din 2004";, lipsind astfel a doua parte a silogismului.
În fața acestei imposibile interpretări literale și logice, se va proceda la o interpretare mai îngăduitoare față de regulile logicii și ale gramaticii, dar care să permită clauzei interpretate să producă efecte: se va considera că expresia
„prin luarea în considerare a salariului mediu brut pe baza salariului din 2004"; face de fapt trimitere, simplu, la salariul mediu brut din 2004 la nivel de P.
Completarea dintre paranteze, conținută de textul litigios: „(majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă)"; se va interpreta în aceeași modalitate, deci în sensul în care să poată produce efecte, considerându-se că prin trimiterea pe care părțile o fac la majorările salariale anuale efectuate prin contractele colective de muncă, se înțelege de fapt că în fiecare an ce va urma celui dat ca exemplu, să se calculeze indemnizația de concediere prin raportare la salariul mediu brut aferent anului precedent celui în care s-a dispus concedierea, sensul precizării dintre paranteze fiind acela de a preveni aplicarea rigidă a textului, prin prelungirea raportării la salariul mediu brut din anul 2004 pentru toate concedierile ce vor fi dispuse pe întreaga perioadă vizată de P. S., anume, 2005-2010.
Față de cele ce preced, Curtea constată că raportându-ne doar la P. S., pe care recurenții îl recunosc, făcând deci abstracție de amendamentul la acest plan din (...), a cărui înregistrare la D. nu s-a probat (pentru a fi legală aplicarea lui în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr.
130/1996), concluzia este tot în sensul legalității acordării indemnizației de concediere prin raportare la salariul mediu brut la nivel de P. din anul anterior concedierii, recursul fiind și sub acest aspect nefondat.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. O., B. P., B. M., J. E., R. G., B. I., L. I. și K. B. împotriva sentinței civile nr. 2666 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER, A. B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.E.B. și I.P.
| ← Decizia civilă nr. 414/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2726/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
