Decizia civilă nr. 2083/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2083/R/2011
Ședința publică din data de 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat indicați prin acțiune și precizări împotriva sentinței civile nr. 814 din 15 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați S. P. T., I. Ș. J. C. și P. M. T., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurentul a solicitat judecata cauzei în lipsă. Aceeași solicitare a formulat-o și intimatul I. Ș. J. C. prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 3 iunie 2011.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 814 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. S. AL J. C..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. Local
T.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. I. T. în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții S. P. T., I. S. AL J. C., C. LOCAL T., P. M., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat și s-a susținut cererea de chemare în judecată Conțiu Claudiu D., ș.a. au calitatea de personal didactic de predare și pregătire/instruire practică la pârâta de rd.1.
În luna mai 2010 aceștia și-au formulat cerere de acordare a concediului legal de odihnă în lunile iulie și august 2010, cereri datate (...), respectiv (...), fără să precizeze concret data de începere și de terminare a concediului legal de odihnă.
La o dată ulterioară, respectiv (...) pârâta de rd. 1 a emis adeverințe fiecărui membru de sindicat reprezentat din care rezultă data de la care este încadrat fiecare membru de sindicat, funcția pe care o exercită, perioada de concediu 01 iulie -31 august 2010 și indemnizația de concediu de care a beneficiat diminuată cu 25%.
În lunile iulie și august 2010 pârâta de rd. 1 a întocmit statele de plată cu indemnizațiile acordate membrilor de sindicat reprezentanți de către reclamant.
Potrivit prevederilor art.145, alin. 1 din Codul Muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă prevăzute în contractul individual de muncă.
În lumina acestor prevederi legale membrii de sindicat reprezentanți de către reclamant au dreptul la indemnizația de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază + indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite prevăzute în contractul individual de muncă.
Potrivit prev. alin. 2 din același articol indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. 1 din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Conform acestor prevederi legale membrii de sindicat reprezentanți de către reclamant aflați în concediul de odihnă în luna iulie 2010 aveau dreptul la o indemnizație de concediu care trebuia calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale din lunile iunie, mai, aprilie 2010, iar cei aflați în concediu în luna august aveau dreptul la o indemnizație de concediu care trebuia calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale pe lunile iulie, iunie și mai
2010.
La data de 3 iulie 2010 a intrat în vigoare Lg.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Conform prevederilor art. 1 alin. 1 al acestei legi cuantumul brut al salariilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite în conformitate cu prevederile legii cadru nr.330/2009 și ale
OUG nr.1. se diminuează cu 25%.
Plata indemnizației de concediu de odihnă la care face referire art. 1 alin.
1 a fost plătită reclamanților după intrarea în vigoare a legii, astfel încât nu este încălcat principiul neretroactivității legii.
Pentru a fi putut beneficia de prevederile art. 145 din Codul Muncii a căror prevederi au fost arătate anterior, membrii de sindicat ar fi trebuit să precizeze în cererea de acordare a concediului legal de odihnă, formulată în luna mai 2010, perioada concretă în care începe și se termină concediul legal de odihnă și să solicite în scris acordarea indemnizației cu 5 zile înainte de plecarea în concediu.
Numai în această situație se putea vorbi de încălcarea principiului neretroactivității legii, în sensul că dacă s-ar fi solicitat plecarea în concediu începând cu 1 iulie, așa cum rezultă din adeverințele emise ulterior intrării în vigoare a Lg.1. și a efectuării plății indemnizației de concediu, plata indemnizației trebuia făcută conform prevederilor legale cu 5 zile înainte de această dată, adică în luna iunie 2010, respectiv data de 25, când Lg.1. nu era în vigoare, astfel că cererea a fost respinsă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. S. AL J. C. s-a reținut că potrivit preved. art.167 alin. 1 din legea învățământului nr.84/1995 republicată și modificată, unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. S. D. Î. T. solicitând modificarea sentinței cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor neacordate, reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă cuvenită legal și cea efectiv încasată, aferentă concediului de odihnă efectuat în anul 2010, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății.
În motivarea recursului a arătat că actul normativ ce a restrâns drepturile a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, astfel că produce efecte pentru viitor.
Potrivit art. 143 alin. (1) din L. nr. 53/2003, concediul de odihnă anual se acordă în baza unei programări colective sau individuale cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentantului salariatului. Astfel, salariatul care a avut concediul de odihnă luat în luna martie, beneficiază de indemnizația de concediu prevăzută de lege, lipsirea celor ce au fost planificați în concediul de odihnă după apariția actului normativ care le restrânge drepturile creează, în defavoarea celor din urmă, o stare de discriminare încălcându-se așadar, principiul egalității prevăzute de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din L. nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 14 din Convenție.
Și, toate acestea, în condițiile în care planificarea salariaților în concediul de odihnă se face, în primul rând, în reprezentarea interesului angajatorului de a asigura continuitatea proceselor economice, programările făcându-se până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul viitor.
În consecință, dacă concediul de odihnă se acordă anual, iar indemnizația de concediu de odihnă însoțește executarea în natură a acestuia, diminuarea indemnizației pentru anul 2010, pentru o categorie de salariați, grefată pe momentul în care se solicită, se planifică și se execută în natură concediul(și anume după apariția actului normativ) duce la încălcarea principiului egalității.
Pe de altă parte, a impune aplicabilitatea normei unei situații juridice anterioară apariției acesteia, înseamnă a încălca principiul neretroactivității legii consacrat de art. 1 din Codul civil.
Pe fondul cauzei, membrii de sindicat semnatari ai tabelului anexat prezentei cereri de chemare în judecată - personal didactic de predare și pregătire/instruire practică, personal didactic auxiliar și personal nedidactic - aflați în concediu legal de odihnă în lunile iulie și august 2010, au primit o indemnizație de concediu de odihnă diminuată cu 25%.
D. dispozițiile art. 145 alin. (2) din Codul muncii rezultă fără putință de tăgadă faptul că indemnizația de concediu de odihnă se calculează ca medie zilnică a drepturilor salariale (salariul de bază + indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul. În consecință, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna IULIE, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile IUNIE, MAI și APRI. 2010. In egală măsură, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna AUGUST, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile IULIE, IUNIE și MAI 2010.
Pârâții au ignorat însă dispozițiile exprese ale Codului muncii și au procedat la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru toți membrii de sindicat (semnatari ai tabelului anexat prezentei cereri) aflați în concediu de odihnă în lunile iulie și august 2010. În motivarea acestei diminuări, au invocat. în principal, dispozițiile Legii nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Însă, actul normativ în cauză nu influențează în minus cuantumul indemnizației de concediu pentru salariații din învățământ aflați în concediu legal de odihnă în luna iulie 2010, iar influența pentru luna august 2010 este mult mai mică decât cea aplicată de pârâți. A. deoarece L. nr. 1. prevede, la art. 1, că: ,,(1) Cuantumul brut al salariilor soldelor , indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri in domeniul bugetar, se diminuează cu 25%. (2) În situația în care, din aplicarea prevederilor alin. (1). rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei."
Învederează că art. 1 alin. (1) face referire la salarii, solde și indemnizații lunare de încadrare, iar nu la indemnizația de concediu.
Un argument suplimentar îl reprezintă și momentul plății indemnizației de concediu de odihnă. Pentru personalul care a intrat în concediu în luna iulie, indemnizația de concediu trebuia calculată și plătită încă din luna iunie
2010 (dată la care L. nr. 1. nu era în vigoare), dreptul lor fiind garantat de contractul colectiv de muncă aplicabil și de C. R.
D. adeverințele emise de unitatea pârâtă, anexate prezentei cereri. rezultă că membrii de sindicat semnatari ai tabel ului s-au aflat în concediu legal de odihnă în iulie I august / iulie-august, beneficiind de indemnizații de concediu diminuate cu 25%.
I. Ș. J. C. prin întâmpinare (f.17-19) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Reclamanții, personal didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, au dreptul la o indemnizație de concediu în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de art. 1 din L. nr.1., indiferent de perioada de efectuare a concediului de odihnă, deci și pentru perioada ulterioară datei de 3 iulie 2010, când a intrat în vigoare această lege.
Curtea reține astfel că, potrivit art.103 lit. a) din L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, cadrele didactice au dreptul la un concediu anual cu plată în perioadele vacanțelor școlare, respectiv universitare cu o durată de cel puțin 62 zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.
În aplicarea acestor dispoziții legale, cu luarea în considerare și a dispozițiilor art.17 din Hotărârea G. nr.250/1992, republicată, s-a emis
Ordinul nr.3251 din 12 februarie 1998 al M.ui Educației Naționale care, la pct.
21 - 26 reglementează dreptul la o indemnizație pentru concediul de odihnă a cărei plată se face cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, stabilindu- se totodată și modul de calcul al cuantumului acestei indemnizații.
Prin urmare, stabilirea dreptului la indemnizația de concediu a cadrelor didactice trebuie făcută în raport de veniturile salariale ale acestora, corespunzător perioadei efectuării concediului de odihnă, respectiv cu 5. zile înainte de plecarea în concediu, venituri asupra cărora nu se mai poate reveni dacă, ulterior, acestea au fost modificate urmare unor schimbări legislativ. A proceda altfel, înseamnă a introduce, în modalitatea de stabilire a indemnizației de concediu, un element de incertitudine determinat de eventuala fluctuație legislativă, ceea ce ar face ca această creanță să nu mai fielichidă și, deci, să nu mai poată fi plătită cu 5. zile înainte de plecarea în concediul de odihnă, așa cum prevăd reglementările legale în materie.
Faptul că indemnizația de concediu s-a plătit la data la care intrase în vigoare L. nr.1. nu are nici o relevanță, întrucât situația ivită în favoarea reclamanților este cea raportată la data nașterii dreptului, și nu la data valorificării lui.
Art.1 alin.(1) din L. nr.1. se aplică, potrivit art. 4 din acest act normativ, de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică de la data de 3 iulie 2011. A. înseamnă că diminuarea indemnizațiilor de concediu poate fi aplicată numai acelor situații în care dreptul la primirea acestei indemnizații s-a născut ulterior intrării în vigoare a Legii nr.1., iar nu și situațiilor în care acest drept s-a născut sub imperiul legii anterioare, fiind irelevant momentul executării obligației corelative de către angajatori, prin remiterea efectivă a sumelor de bani (stingerea obligației prin plată).
Curtea subliniază că o interpretare contrară ar echivala cu încălcarea principiul neretroactivității legii, principiu statuat atât în art.15 alin. (2) din
Constituție, conform căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, cât și de art.1 din Codul civil.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului intimat I. Ș. județean C., Curtea reține că aceasta este nefondată în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea acestuia la calculul diferențelor de drepturi bănești solicitate prin prezenta acțiune, din considerentele expuse mai jos.
Astfel, se reține că inspectoratele școlare județene sunt organe desconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă.
Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I.ui Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
În speța de față însă Curtea notează că obligațiile impuse recurentei pârâte prin sentința atacată se circumscriu unei operații mult mai largi și mai complexe, aceea de calcul.
Or, din acest punct de vedere, Curtea reține atribuțiile I.ui școlar J. sub acest aspect.
Astfel, Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar. La rândul său, C., pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene ,analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. În continuare, pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui Educației și Cercetării, însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
D. aceste motive , Curtea constată că nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire și, implicit, de calcul a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art.304 ind. 9 raportat la 312 C., Curtea va admite recursul declarat de S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune și precizări împotriva sentinței civile nr. 814 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune și precizări împotriva sentinței civile nr. 814 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a I.UI Ș. J. C. în capătul de cerere privind obligarea acestuia la calculul diferențelor de drepturi bănești solicitate prin prezenta acțiune.
Obligă pârâții S. P. T., I. Ș. al J. C., C. Local T. și P. M. T. să calculeze diferențele dintre îndemnizațiile de concediu cuvenite membrilor de sindicat reprezentați de către recurent în prezenta cauză, aferente anului școlar
2009/2010 și cele efectiv plătite acestora cu aplicarea diminuării de 25 % prevăzute de art. 1 din L. nr. 1., actualizate cu indicele de inflație de la data la care acestea erau datorate și până la data plății efective.
Obligă pârâta S. P. T. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de recurent în prezenta cauză diferențele de drepturi bănești astfel calculate și actualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
GREFIER N. N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 3353/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4112/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
