Decizia civilă nr. 912/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 912/R/2011
Ședința publică din data de 9 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. D. Î. M. și de către pârâtul I. Ș. J. M. împotriva sentinței civile nr. 1631 din 15 octombrie
2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată Ș. CU C. I-V. „. D. B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 27 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat I. Ș. al
J. M. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Totodată se constată că atât prin cererile de recurs, cât și prin întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1631 din (...) în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului Maramureș și Ș. cu clasele I-V. „P. D."; B. M., ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul analizând cu prioritate, întemeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. M. a reținut că prerogativele conferite acestuia de art. 25 din L. nr. 128/1997 de a exercita atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar și abilitarea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar conform art. 49 și următoarele din același act normativ, legitimează calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Examinând acțiunea pe baza probelor de la dosar și a motivelor invocate instanța a reținut că potrivit art. 10 din L. 3. în vederea încadrării înconstrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților si instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea unor măsuri, cu acordul salariatului, după consultarea organizatiilor sindicale sau, după caz, a reprezentantilor salariatilor.
În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a optiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numărul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducatorul institutiei publice, astfel încat să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depăsească nivelul prevăzut la alin. (1).";
D. adeverința eliberată de instituția școlară și din statul de plată aferent lunii noiembrie 2009, s-a constatat că membrilor de sindicat reprezentati de reclamant, în vederea reducerii cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie
2009, li s-a aplicat procentul de diminuare de 15,5% din slariul brut.
Plenul CSM a luat în discuție joi, 19 noiembrie 2009, în ședință secretă, sesizarea Curții de A. T. M. în legătură cu modalitatea de punere în aplicare a dispozițiilor art. 10 din L. nr. 3., privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, reclamantul întemeindu-și acțiunea pe concluziile date publicității ale acestuia.
D. analiza textului art. 10 din L. 3., se deduce că măsurile de diminuare a cheltuielilor de personal sunt enumerate exemplificativ, sarcina stabilirii acestora revenind conducătorilor autorităților și instituțiilor publice , cu acordul organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților, sau cu acordul salariatului, în așa fel încât să se sigure în medie o diminuare lunară a cheltuielilor cu până la 15,5%.
Potrivit alin. 4 al art. 10 din L. nr. 3., în lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numărul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. 1.
Prin nota nr. 78/(...), emisă de M. E. C. si I., se stabilește modalitatea de aplicarea a art. 10 din L. nr. 3. pentru personalul didactic din învățământ, în sensul că, conducătorii instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat au obligația de a diminua cheltuielile de personal cu 15,5% pentru luna noiembrie
2009 si cu 15,5% pentru luna decembrie 2009, prin aplicarea uneia din următoarele măsuri: zile libere fără plată în perioada 21 -24 decembrie pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii noiembrie si zile libere fără plata în perioada 28 - 31 decembrie, pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii decembrie, reducerea programului de lucru fără a afecta norma didactică, altă măsură cu efect echivalent.
Se menționează în nota M. că reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5% se va face lunar, pentru lunile noiembrie 2009 si decembrie 2009, din drepturile salariale aferente fiecărei luni.
F.ă de considerentele reținute, instanța a apreciat că modalitatea de reducere a cheltuielilor de personal cu 15,5% prevăzută de L. 3., este cea stabilită de M. pentru personalul didactic din învățământ și nu cea cu privire la care CSM și-a exprimat un punct de vedere (acesta nu este ordonator de credite si nici conducător, în sensul de conducător al unei instituții publice astfel cum se facereferire la acesta în art. 10 din legea 3.), astfel că diminuarea veniturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentați de reclamant pentru luna noiembrie 2009, cu 15,5% este corectă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. din Î. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâților la respectarea prevederilor Legii nr. 3. privind diminuarea cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5%, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a Legii nr. 3. pentru luna noiembrie 2009, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91% și nu de
15,5%.
În motivarea recursului a arătat că pârâta Ș. cu clasele I-V. „P. D."; B. M. are în baza art.10 din L. nr. 3., responsabilitatea în diminuarea cheltuielilor de personal prevăzute de L. nr. 3..
M.E.C.T.S. a formulat adresa nr. 78/(...) prin care a dispus reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5% atât pe luna noiembrie, cât și pe luna decembrie a anului 2009.
În baza art. 78 din Constituția României, L. nr. 3. intră în vigoare la 3 zile după publicarea sa în Monitorul Oficial. L. nr. 3. a fost publicată în data de (...), astfel că pe luna noiembrie 2009, reducerea cheltuielilor de personal trebuia să fie de 9,81% și nu cu 15,5%.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și I. Ș. al J. M., solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. al J. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată considerând, în mod greșit, faptul că prerogativele conferite de art. 25 din L. 128/1997 de a exercita atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar și abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar conform art. 49 și următoarele din același act normativ, legitimează calitatea procesuală pasivă a inspectoratul școlar.
Atribuțiile inspectoratelor școlare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și singura prerogativă cu privire la încadrarea personalului didactic în unitățile de învățământ este prevăzută la litera g) a acestui articol, inspectoratele școlare având doar un rol de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar și nicidecum un rol de angajare a personalului didactic, rol atribuit de legislația în vigoare directorului unității de învățământ.
Înțelege să invoce de asemenea prevederile art. 11 alin 5 din L. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora "angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ", și cele ale art. art. 20 din Ordinul Ministrului E. și C. nr. 4925/2005, conform cărora "directorul, în calitate de angajator, încheie contracte individuale de muncă cu personalul angajat" și, în plus, conform art. 7 alin 8 și 9 din L. 84/1995 unitățile de învățământ sunt instituții publice cu personalitate juridică.
Rolul inspectoratului școlar este deci, doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ în urma participării acestuia la concursul organizat de inspectoratul școlar împreună cu directorul unității de învățământ.
Pe de altă parte, în motivare, instanța de fond apreciază că prevederile art. 49 și următoarele din L. 128/1997 privind Statutul personalului didactic conferă inspectoratului școlar abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar, lucru total eronat,deoarece salarizarea personalului didactic nu este stabilită de către inspectorat, ci este reglementată prin lege, grila de salarizare fiind cuprinsă în anexele Statutului personalului didactic.
D. dispozițiile amintite mai sus nu rezultă în nici un caz atribuția inspectoratului școlar de a stabili salariile personalului didactic.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că instanța s-a pronunțat în mod corect prin respingerea acțiunii, motiv pentru care solicită menținerea dispozitivului în acest sens.
I. Ș. al J. M., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea hotărârii atacate susținând că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că diminuarea veniturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentați de reclamant pentru luna noiembrie 2009 cu
15,5% este corectă, în acest sens fiind și intenția legiuitorului materializată în cuprinsul art. 10 alin. 1 din L. nr. 3..
Având în vedere că în textul legii este prevăzut în mod expres faptul că perioada în care se aplică diminuarea este octombrie - decembrie 2009, iar procentul este de 15,5%, consideră că legiuitorul a dorit ca această diminuare să se aplice în perioada respectivă și în medie cu 15,5%, chiar dacă legea a intrat în vigoare la data de (...).
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca diminuarea să se aplice proporțional pentru zilele din luna noiembrie, atunci ar fi specificat în mod expres acest lucru în cuprinsul legii, dar prin precizarea că diminuarea se face în medie cu 15,5% lunar, se subînțelege faptul că pentru lunile menționate expres în cuprinsul legii, media diminuării nu poate fi mai mică de 15,5% .
A., dacă pe luna noiembrie 2009 s-ar fi aplicat un procent de 8,91%, așa cum pretinde recurentul - reclamant atunci, în mod obligatoriu, pe luna decembrie ar fi trebuit să se aplice un procent de 22,09%, pentru a rezulta acea medie de 15,5%.
În plus, prin N. nr. 78/(...) M. E., C. și I. a informat unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor Legii nr. 3., dar decizia finală privind modalitatea în care se aplică legea a fost în sarcina conducătorilor unităților școlare, respectiv, a directorilor.
Reclamantul - recurent nu poate afirma că doar M.E.C.T.S. a fost instituția care a decis asupra măsurii ce trebuia luată în vederea reducerii cheltuielilor de personal, ci directorii unităților de învățământ au decis ce metode vor aplica, prin respectarea sau nerespectarea Notei nr. 78/(...), primită de la minister.
În ceea ce privește acordarea sporul de 2%, intimatul subliniază că acest spor nu este prevăzut în L. nr. 330/2009, astfel că acordarea acestuia nu are un fundament legal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâtul I. Ș. al J. M., Curtea constată căacesta este fondat având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui E., C. și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturide muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I. Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor
școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10
și 14 din Codul muncii), Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât, situație în care se impune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., admiterea recursului cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recursul declarat de reclamantul S. L. din Î. M., va fi admis în parte, avândîn vedere următoarele considerente:
Prin art. 10 al. 1 din L. nr. 229/2009, legiuitorul a statuat că ";în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri…";
Reclamantul recurent consideră că pentru luna noiembrie 2009, lună în care a intrat în vigoare L. nr. 3., drepturile salariale ale membrilor de sindicat pe care îi reprezintă se justifică a fi diminuate cu 15,5%, doar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 3., iar nu și pentru perioada anterioară.
Curtea găsește întemeiată această susținere, în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 12 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale prevederilor art. 78 din Constituție României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de (...) și în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, se consideră că aceasta a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.
Așadar, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioadadin această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună.
Nu pot fi primite susținerile intimatului I. Ș. al J. M. potrivit cărora intenția legiuitorului, materializată în dispozițiile art. 10 al. 1 din L. nr. 3., a fost aceea ca diminuare să se aplice în perioada octombrie-decembrie 2009, în medie cu
15,5%, chiar dacă legea a intrat în vigoare la data de (...).
În măsura în care s-ar acredita această idee, s-ar ajunge la încălcarea principiului neretroactivității, ceea ce ar fi contrar prevederilor constituționale.
Conform art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior existenței ei. Or, drepturile salariale aferente timpului de lucru efectuat de membrii de sindicat reprezentați de către reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de L. nr. 3..
Nu prezintă nici o relevanță nota nr. 78/(...) emisă de M. E., C. și I. prin care au fost informate unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor Legii nr. 3., respectiv aceasta nu poate produce nici un efect, prin prisma faptului că interpretarea dată prin această adresă contravine flagrant prevederilor acestei legi, respectiv intenției legiuitorului, precum și principiului neretroactivității.
Raportat la aspectele expuse și, constatând că solicitarea vizând aplicarea reducerilor salariale doar de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 3. este justificată, Curtea, în baza art. 312 alin.1, 3 c.pr.civ., va admite în parte recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta Ș. cu clasele I-V. „P. D."; B. M. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant diferența dintre drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2009, diminuate cu 15,5%, începând cu data de (...), în baza Legii nr. 3., și drepturile salariale efectiv încasate, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. și admite în parte recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva Sentinței civile nr. 1631 din (...) în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. „P. D."; B. M., să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: O. M., L. N., C. D., B. L., K. M., R. T., K. R. I., P. G., M. R., C. S., O. R., D. A., T. E., D. E., B. M., M. A., H. R., P. G., R. D., T. M., S. I., B. M., F. E., P. C., B.S I. V., B. A. C., B. T. I., M. E., I. M., V. P., U. R., J. F., G. A. M., G. R., B. K., R. L. O., C. G. V., M. A., B. F., T. L., M. R., T. A., S. M., diferența dintre drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2009, diminuate cu
15,5%, începând cu data de (...), în baza Legii nr. 3. și drepturile salariale efectiv încasate, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: V. C. și B. G.
| ← Decizia civilă nr. 2726/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3353/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
