Decizia civilă nr. 4816/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. N. 4816/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. S. D. Î. S., în numele și pentru membrii de sindicat indicați în memoriul de recurs, precum și recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. S., P. și C. M. Z. împotriva sentinței civile nr.4016 din 17 iunie 2011 a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați I. Ș. J. S. și G. CU P. P. (...)ĂU, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. P. de citare este realizată.
R.urile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate reciproc și intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că I. Ș. J. S. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 16 noiembrie 2011, iar în ședința publică de azi reclamanta a transmis prin fax la dosar note scrise.
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsa părților de la dezbateri, Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A A supra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2019/84/(...), reclamanta L. S. D. Î.
S., în numele membrilor de sindicat: M. A., I. F., F. M., M. V., Z. M., H. V., L. V., F. F., P. L., G. R., B. C., F. V., M. Z., S. F., I. S., S. V., C. I., B. M., N. M., A. V., B. M., D. I., P. A., M. L., F. C., M. M., C. T., P. C., M. F., D. D., T. I., B. M., I. M., S. M., a chemat în judecată pe pârâții: G. CU P. P. (...)ĂU, C. LOCAL Z., P. Z.- I. P., I. Ș. J. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009 - 2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr.1. în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-
2010, obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai susmenționate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că personalul didactic din învățământ beneficiază de concediu anual cu plată în perioada vacanțelor școlare cu o durată de cel puțin 62 de zile, indemnizație care se plătește decătre angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu așa cum prevede C. M. în art.145 alin.1.
Membrii de sindicat din tabelul anexat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrării în vigoare a L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.441/(...). În fapt însă, indemnizația de concediu cuvenită cadrelor didactice a fost diminuată cu un procent de 25%, aplicându-se în mod abuziv prevederile L.
1..
Dreptul reclamanților de a obține plata indemnizației de concediu s-a născut cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu a acestora și înaintea intrării în vigoare a L. 1..
În consecință, s-a arătat că, urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și prin interpretarea greșită a legii, pârâții au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației, aplicând în mod nejustificat prevederile art.1 din L. nr.1.. Potrivit art.78 din Constituție, L. nr.1. a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu
25% a indemnizației a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
S-au mai invocat de către reclamantă și prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2007-2008.
S-a mai susținut că, deși dispozițiile L. nr.1. nu erau incidente în chestiunea calculului și plății drepturilor privind indemnizația de concediu, totuși pârâții au procedat, fără nici un temei legal, la amânarea acordării drepturilor corespunzătoare și, ulterior, la calcularea și plata diminuată cu un procent de 25% a indemnizației de concediu, plată care s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale referitoare atât la termenul de plată, cât și la cuantumul indemnizației pentru concediul de odihnă.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. S. în numele M. F. P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P..
Prin întâmpinare, pârâtul I. Ș. J. S. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că nu există raporturi juridice de muncă între această instituție și personalul didactic reprezentat de către sindicatul reclamant, așa încât, nu există nici obligații de natură salarială.
Prin sentința civilă nr. 4016/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-arespins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., excepție invocata de acest parat, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. J. S., excepție invocata de acest parat, s-a admis în parte cererea formulată de M. A., I. F., F. M., M. V., Z. M., H. V., L. V., F. F., P. L., G. R., B. C., F. V., M. Z., S. F., I. S., S. V., C. I., B. M., N. M., A. V., B. M., D. I., P. A., M. L., F. C., M. M., C. T., P. C., M. F., D. D., T. I., B. M., I. M., S. M., prin reprezentant L. S. din Î. S., în contradictoriu cu pârâții G. CU P. P. (...)ĂU, C. LOCAL Z., P. Z. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a fost obligată unitatea școlară pârâtă să calculeze și să achite reclamanților diferențele dintre indemnizația de concediu cuvenită pentru anul școlar 2009 - 2010 fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. și indemnizația de concediu efectiv încasată pentru zilele de concediu de odihnă efectuate înaintea datei de 3 iulie 2010 și s-a respins ca nefondată cererea reclamanților de acordare a acelorași drepturi pentru zilele de concediu de odihnă efectuate după data de 03 iulie 2010, inclusiv.
Pârâții C. LOCAL Z., P. Z. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE au fost obligați sa asigure fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pârâții au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 186 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. este nefondată, fiind respinsă întrucât potrivit art.19 din L. nr.500/2002, privind finanțele publice, M. E. și F. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin. l pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea M. E. și F. și a Agenției N.e de A. F., în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: „... elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
M. E. și F. este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea M. E. și F. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, M. E. și F. are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, s-a reținut că M. E. și F. este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din L. nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă, prima instanță a reținut că M. E. și F. este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), ceea ce îi conferă legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
S-a mai constatat că obiectul litigiului îl constituie sume datorate pe un an calendaristic și bugetar finalizat, respectiv pe anii 2009 - 2010, fiind evident că nu se pot include în bugetul de cheltuieli pe anul 2011 sume datorate pe anii bugetari încheiați, fără chemarea în judecată a M. E. și F..
S-a reținut că se impunea chemarea în judecată a M. F. P. baza prevederilor L. nr. 388/2007.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. J. S. prima instanță a reținut că, în baza dispozițiilor din H.G. nr.538/2001 de aprobare a N. pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.
Astfel, s-a constatat că acest pârât nu are nicio atribuție legală sub aspectul plății drepturilor salariale ale reclamanților, iar între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele :
Reclamanții sunt salariați ai unității de învățământ pârâte în calitate de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, cu contracte individuale de muncă.
Reclamanții și-au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2010 în lunile iunie, iulie și august, astfel cum rezultă din tabelele depuse la dosarul cauzei. Cuantumul indemnizației a fost redus cu 25% în temeiul L.
1. privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Potrivit dispozițiilor art.145 alin. l din C. M. pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Conform alin.2 indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. D. alin. 3 sunt în sensul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Potrivit dispozițiilor art.103 lit.a din L. nr.128/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data pentru care se solicită plata diferenței de indemnizație "C. didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel: a) concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin
62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale; în cazuri bine justificate, conducerea instituției de învățământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de M. învățământului împreună cu sindicatele recunoscute pe plan național; (...)".
Conform dispozițiilor art.146 din L. nr.128/1997, în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Potrivit dispozițiilor art.147 alin.3 din L. nr. 128/1997, în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al R., M. învățământului va elabora normele metodologice, regulamentele și instrucțiunile ce decurg din aplicarea legii, care, de asemenea, se vor publica în Monitorul Oficial al R..
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.l din HG nr.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Prin O. nr.3251/1998 din (...) au fost aprobate Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art.103 din L. nr.128/1997 și a Hotărârii G. nr. 250/1992, republicată.
Prin dispozițiile art.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-au prevăzut următoarele: cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadrunr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
D. interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, prima instanță a reținut că acest temei de drept este incident inclusiv în cazul indemnizației pentru concediu de odihnă cuvenită reclamanților, salariați din învățământ, pentru perioada efectuării concediului de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a L. nr.1..
Pentru a reține astfel, tribunalul a avut în vedere natura juridică a indemnizației pentru concediu de odihnă și faptul că aceasta reprezintă echivalentul salariului pentru perioada în care se efectuează concediul de odihnă. Întrucât, potrivit dispozițiilor art.7 alin. l din H.G. nr. 250/1992 indemnizația de concediu se raportează la media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă, întrucât pentru perioada ulterioară datei de intrare în vigoare a L. 1., salariul (în raport de care se determină și indemnizația pentru concediu de odihnă) a fost redus cu 25%, înseamnă că la rândul ei inclusiv indemnizația de concediu se reduce cu 25%.
Conform alin.2 al art.7 din HG nr.250/1992, media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.
Așa cum anterior s-a mai menționat, prin O. nr.3251/1998 din (...) au fost aprobate Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii G. nr. 250/1992, republicată.
Conform pct.21 din Normele metodologice, pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte.
Conform pct. 22 media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din flecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
În sistemul bugetar, legiuitorul a reglementat în mod particular, prin dispoziții legale speciale față de cele din C. M.,modul de calcul și plată al concediilor de odihnă, iar aceste prevederi legale speciale sunt menținute, după cum rezultă din interpretarea art. 48 alin.2 din L. nr.33/2009.
Prima instanță a mai reținut că dreptul la încasarea indemnizației de concediu de odihnă într-un anumit cuantum se desființează dacă salariatul nu desfășoară activitate pe durata pentru care a efectuat zilele de concediu și dacă intervin modificări ale cuantumului salariului în perioada în care este efectuat concediul de odihnă, în sensul că acesta fie se majorează, ceea ce atrage implicit majorarea și a indemnizației corespunzătoare fie, în măsura în care pentru lunile în care se efectuează concediul drepturile salariale sunt diminuate la rândul ei indemnizația se diminuează.
Ca atare, s-a reținut că împrejurarea că L. 1. nu era în vigoare la data la care ar fi trebuit să se calculeze și să se plătească indemnizația deconcediu nu poate conduce la concluzia că ea nu se aplică indemnizației aferente perioadei de concediu efectuat după data intrării în vigoare a actului normativ menționat, ci, dimpotrivă, incidența acestuia este determinată de singurul criteriu care explică aplicarea în timp a legii, respectiv de momentul efectuării concediului de odihnă, pentru că incidența unui act normativ asupra situației de fapt analizate se raportează la momentul când acea situație intră în derulare și nu la un moment anterior.
Prin urmare, s-a reținut că aplicarea prevederilor L. nr. 1. pentru perioada de concediu de odihnă din intervalul (...)-(...) este legală și nu încalcă principiul neretroactivității.
S-a mai constatat că plata indemnizației pentru concediu de odihnă se efectuează de regulă cu cel puțin 10 zile (conform C.ui M.) lucrătoare înainte de plecarea in concediu nu are relevanță, deoarece și dacă aceste drepturi ar fi fost achitate în proporție de 1., plătitorul ar fi avut la îndemână acțiune civilă pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit.
Or, în prezenta cauză, instanța de fond a reținut că, indiferent de faptul că drepturile reprezentând indemnizația de concediu de odihnă ar trebui să fie plătite anterior, aceasta ar fi reprezentat o plată în avans, o plată anticipată, ceea ce înseamnă că în privința conținutului dreptului cuvenit, mai exact în privința valorii indemnizației, se poate proceda la regularizarea ulterioară, în funcție de mai multe aspecte: numărul de zile cuvenit, în măsura în care i s-a acordat concediu și indemnizația aferentă pentru un număr de zile mai mare decât cele efectiv cuvenite în raport de zilele lucrate; cuantumul stabilit, în măsura în care în perioada de efectuare a concediului de odihnă au intervenit modificări ale cuantumului acestuia(fie în sensul majorării, fie în sensul diminuării).
Pârâții C. local, P. și Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați în virtutea atribuțiilor conferite de lege, să asigure fondurile necesare efectuării acestor plăți.
În baza art. 274 C.pr.civ., pârâții au fost obligați la plata sumei de
186 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pe de o parte, L. S. din Î.
S., în numele membrilor de sindicat menționați în cuprinsul cererii introductive de instanță, iar pe de altă parte, pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D. S., P. municipiului Z. și C. Local al municipiului Z.
Recurenta L. S. din Î. S. a criticat sentința primei instanțe pentruurmătoarele motive:
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a I. J. S., întrucât această calitate este justificată la momentul plății indemnizației de concediu de prevederile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 și art. 142 din L. nr. 84/1995, această entitate având calitate atât de angajator, cât și în ceea ce privește urmărirea modului în care se efectuează plata salariilor cadrelor didactice.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea reclamanților este pe deplin întemeiată, potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, art. 145 alin. 1 din C. muncii, a prevederilor din Contractul Colectiv de M. la nivel de ramură a învățământului nr. 596/(...), art. 30 din L. nr. 330/2009, art. 269 din L. nr. 1/2011, toate aceste dispoziții legale fiind reținute sau interpretate în mod greșit de către instanța de fond.
Astfel, s-a arătat că dreptul reclamanților de a obține plata indemnizației de concediu s-a născut cu cel puțin 5 zile (10 zile conform
CCM) înaintea plecării în concediu a acestora/acesteia/acestuia, și înaintea intrării în vigoare a L. nr. 1..
Chiar dacă plata a întârziat din lipsă de fonduri, statele de plată trebuiau întocmite cu respectarea termenului legal, de cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, astfel încât, nu exista în cauză posibilitatea de a invoca dispozițiile L. nr. 1., mai ales că indemnizația de concediu nu poate fi asimilată unui drept salarial în sensul art. 154, 155 și 161 alin. 1 din C. muncii.
S-a mai susținut că prin L. nr. 1. s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr.
1 CEDO, reclamanții/a/ul având un „bun";, un „drept de proprietate"; în înțelesul Convenției, iar privarea acestora/acesteia/acestuia de proprietate putând fi făcută doar concomitent cu obligația S.ului de despăgubire.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat următoarele motive de recurs:
În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, prin aceasta ignorându-se nu numai dispoziția constituțională conform căreia L. bugetului de stat se aprobă de către P. R., unica autoritate ce are această atribuție, ci și dispozițiile HG nr. 538/2001, privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, în vigoare până la data de (...), când a intrat în vigoare HG nr. 2192/2004 și ale art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009.
Pârâtul recurent a mai invocat în susținerea recursului său prevederile art. 6, art. 14 alin. 3, art. 19 lit. g și k, art. 35 alin. 1, art. 47 alin. 4 din L. nr. 500/2002, ale art. 5 lit. e din HG nr. 39/2009, ale art. 13 din OUG nr.
32/2001, ale art. 4 din HG nr. 1618/2009, ale art. 166 din L. nr. 84/1995, ale HG nr. 538/2001, ale art. 3, art. 7 lit. d, art. 5 lit. e, art. 39 alin. 1, art. 16 din HG nr. 2192/2004, ale art. 167 alin. 1 și 3 din L. nr. 84/1995, ale art. 38 lit. n, art. 63 lit. c, art. 38 alin. 2, art. 40 alin. 1 și 2 din L. nr.
215/2001, concluzionând în sensul că M. F. publice nu are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia nerevenindu-i decât obligația de aprobare a statelor astfel întocmite de ordonatorii de credite.
Ministerul Finanțelor Publice este autoritate publică centrală, nu este parte în raportul juridic dedus judecății și nici nu-i incumbă obligația de plată a drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Recurenții P. municipiului Z. și C. Local al municipiului Z. au criticatsentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Sumele necesare plății drepturilor salariale se asigură de la bugetul de stat, conform art. 48 alin. 1 și 4 din L. nr. 128/1997, coroborat cu prevederile H.G. nr. 1618/2009, ale L. nr. 11., art. 5 pct. 5 și pct. 7 și ale H.G. nr. 2192/2004, situație în care cei doi recurenți au susținut că nu pot fi obligați la plată.
Neavând nicio culpă procesuală, recurenții arată că nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul I. Ș. J. S. a solicitatrespingerea recursului reclamanților/ei/ului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că indemnizația de concediu este un drept de natură salarială, căruia îi este aplicabilă L. nr. 1..
În mod corect prima instanță a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. J. S. și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând recursul formulat de L. S. D. Î. S., în numele și pentrumembrii de sindicat indicați în memoriul de recurs, se reține că acesta este fondat, în cauză fiind incidente disp.art.304 pct.9 Cod.proc.civilă, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, iar recurile formulate de M inisterul Finanțelor Publice, prin D. S., P. municipiului Z. și C. Local almunicipiului Z. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în mod greșit prima instanță a stabilit modul de calcul al indemnizației de concediu cuvenite reclamanților pentru anul școlar 2009-
2010.
Astfel, conform art.103 din L. nr.128/1997, dreptul la concediul anual de odihnă cu plată, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, la care este îndreptățit personalul didactic din învățământ e ste stabilit pe ani școlari , prin urmare și indemnizația de concediu de o dihnă este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari.
Conform pct.1 din decizie, denumit ". de drept care a generat practica
neunitară";,s-a reținut că "R.urile în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fost art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii,
republicată, art. 10 3 lit. a) din L. nr. 1 28/1997 privind S. utul personalului d idactic, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la cuantumul indemnizației de concediu aferent anului școlar 2009-2010, cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat.";
Analizând și punctul 3 al deciziei, ce privește "Soluțiile pronunțate de
instanțele judecătorești"; , se reține că, printre hotărârile judecătoreștianexate cererii de pronunțare a unui recurs în interesul legii, se regăsesc, la punctul 3.1. decizii ale unor instanțe judecată care au aplicat aproape toate dispozițiile legale și convenționale posibile, fără a stabili însă care dintre toate acestea erau în vigoare la data la care reclamantului i se cuvenea indemnizația de concediu de odihnă, care constituie lege specială și care lege generală, iar la punctul 3.2. decizii ale unor instanțe care nu au reținut nici o dispoziție legală aplicabilă concediilor de odihnă ale cadrelor didactice.
Se reține că, anterior pronunțării acestei decizii, Curtea de A. C., prin decizii irevocabile, care nu au ajuns însă a fi examinate în cadrul acestui recurs în interesul legii, a reținut o prob lemă de drept ce nu a fost analizată , din ceea ce rezultă din examenul soluțiilor avute în vedere, de cătr e
instanțele ce au pronunțat deciziile menționate la punctele 3.1 și 3.2 și, prin u rmare, nici de către Î nalta Curte de Casație și Justiție.
Această problemă de drept o constituie faptul că art.145 alin.2din C. muncii, constituia, chiar începând cu data adoptă rii acestuia, în
anul 2003, nu num ai dispoziție generală, ci chiar singu ra dispoziție în vigoare privind cu antumul și data pl ății indemnizației de concediu de o dihnă
În acest sens, potrivit art.298 alin.2 din actualul Cod al muncii, L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor a fost abrogată, fiind abrogate și alte dispoziții contrare codului.
Art. 3 din L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor prevedea că, pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație care nu poate fi mai mica decît salariul de baza, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere, luateîmpreună.
Conform art. 7 din aceeași lege, regulile privind durata concediului de odihna, inclusiv a concediului de odihna suplimentar, cuantumul indemnizației cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea și amânarea concediului de odihna, precum și compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc, în limitele și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, prin hotărâre a G., pentru salariații din administrația publica, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare.
În temeiul disp.art.7 din L. nr.6/1992 a fost adoptată H.G.
nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, care, la art.7 alin.1, a prevăzut că, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna și la alin.2, că media zilnică a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.
Se reține astfel că și H.G. nr.250/1992, adoptată în baz a și în
executarea unei legi abrogate (conform art.31 din Decretul Consiului de S . nr.16 din 3 februarie 1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de t ehnica legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative), nu mai poate fi considerată ca fiind în prezent aplicabilă.
În temeiul art. 17 din Hotărârea G. nr. 250/1992, republicată, cu modificările ulterioare, modul de efectu are a concediului d e odihnă cuvenit personalului didactic se stabilea de M. Î.
M. E. N.e a adoptat astfel O. nr.3251 din 12 februarie 1998 pentru a prob are a conced iul u i de od ihn ă al pe rson alulu i d id ac tic, emis, conformpreambului actului, în aplicarea art.103 din L. nr.128/1997, a art.8 dinL. nr.6/1992 ș i a ar t.17 d in H.G. nr.250/1992, c are, la art.21 cuprindea r eglementări ce privesc stabilirea indemnizației d e concediu de o dihnă, identice î n conținut cu cel e prev de art.7 a lin.1 din H.G. nr.250/1992, d ar c are nu pu te au "supr av iețu i"; ac telor nor mative în te me iul c ăror a au f ost ad op tate, respec t iv L . nr.6/1992 ș i, imp l ic it, a H.G. nr.250/1992, abrogate prin noul Cod al muncii.
Iden titate a de conț in u t a aces tor prevede r i leg ale ce pr ive au s tab il ire a c u an tu mulu i inde mn iz aț ie i de conced iu atât în c azul person alu lu i d id ac tic, c ât
ș i în c azul tu turor b uge tar ilor, deno tă c ă n ic iod ată c adrele d id ac tice nu au avut prevederi speciale, derogatorii de la normele generale privind stabilirea a ces te i inde mn iz aț ii.
De altfel, art.145 alin.2 din C. muncii în forma în vigoare până la modificarea acestuia prin O. nr.65/2005, cuprindea aceleași prevederi, respectiv: " I . de concediu de odihna re prezintă media zilni ca a veniturilor
din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de z ile de concediu.";
De asemenea, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, nr.2001/2005, având ca parte semnatară și pe
Ministerul Educației și Cercetării, prevedea, la art.59 alin.1, aceleași dispoziții cuprinse în art.145 din C. muncii în vigoare până în anul 2005, respectiv că:"; Pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o
indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna/lunile în care e ste efectuat concediul, multiplicată cu numărul zilelor de concediu, iar la a lin.4 că indemnizația se plătește înainte de plecar ea în concediu.
Acest aspect, al stabilirii indemnizației de concediu de odihnă a personalului din sectorul public nu a ridicat probleme deosebite până în
anul 2005 întrucât, până la data intrării în vigoare a O. nr.65/2005, prevederile noului Cod al muncii în acest sens erau identice cu cele p revăzute în H.G. nr.250/1992, deși temeiul calculării acesteia, începând cu anul 2003, trebuia să fie L. nr.53/2003 și nu o hotărâre de guvern ale cărei prevederi în acest sens erau abrogate.
În anul 2005, prin O. nr.65/2005, legiuitorul a considerat ca fiind n eces ar ă mod if ic are a C.u i munc ii ș i î n pr iv inț a modulu i de s tab il ire a i nde mn iz aț ie i de co nced iu de od ihn ă, mo tiv at de :";necesit atea îndeplinirii angajamentelor asumate de R. în cadrul negocierilor privind Capitolul
13 " Ocupare și politici sociale" , de armonizare a legislației naționale cu acquis-ul comunitar";, ca o ". cuprinsă în P.ul legislativ prioritar p entru integrarea în Uniunea Europeană"; .
Potrivit disp.art.145 alin.2 din C. muncii, astfel cum a fostmodificat prin O. nr.65/2005, deci a dispozițiilor în v igoare privind c alculul indemnizației de concediu de odihnă, aceasta re prezintă media z ilnică a drept urilor salariale cuprinzând salariul de bază,
indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 lunianterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu zilele de concediu.
În expunerea de motive a O. nr.65/2005 s-a susț inu t c ă „P reveder ile
propuner ii leg isl ativ e pr iv ind C. munc ii sun t în concord an ț ă cu leg isl aț ia c o mun itar ă în d o men iu";.
De asemenea, în expunerea de motive a G. R. pentru adoptarealegii nr.371/2005, de aprobare a O. nr.65/2005, s-a ar ătat c ă:
„ În R apo ar tele de ț ar ă al U. E. pentru an ii 2003 ș i 2004 s -a prec iz at c ă actualul Cod al muncii nu preia prevederile directivelor în mater ie ale U. E. ș i,
mai ales, nu ur me az ă suf ic ien t de cl ar pr ac tic ile d in ț ăr ile me mb re ale U. E.";.
„În vederea îndeplinirii obligațiilor asumate și ca urmare a negocierii cu partenerii sociali";, s -a s tab il it c ă es te neces ar ă, pr in tre al tele,
ș i modificarea prevederilor privind „St abilirea și plata concediilor de o dihnă";, menț ion ându -se c ă: „Int egrarea europea nă înseamnă r eglementări europene. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește r elațiile de muncă";.
Ar f i de al tf el cu to tul anor mal ș i des igu r, con tr ar in tenț ie i le g iu itorulu i,
ce a cons ider at în anul 2005 c a f iind ne ces ar ă mod if ic are a C.u i munc ii ș i în p r iv inț a modulu i d e s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conce d iu de od ihn ă,
cons ider ată c a o re gle men tare europe an ă, c a în r apor tur il e de mun c ă al e p erson alulu i d in se c torul publ ic, respec tiv ale person alulu i d id ac tic, s ă se a pl ice o ho tăr âre de guvern d in anul 199 2, e mis ă în te me iul une i leg i abrog ate î nc ă d in anul 2003 de c ătre C. munc ii, c are a prev ăzu t pr in d ispoz iț iile s ale modul de calcul al ac es te i inde mn iz aț ii.
De altfel, potrivit art.13 din L. nr.24/2000, o regle men tare spec ial ă,
derog ator ie, în acee aș i mater ie, ar trebu i prev ăzu tă pr in tru -un act normativ de a cel aș i n ivel cu regle me n tare a gener al ă î n mater ie.
Mai mult, conform art.95 alin.1 din L. nr.128/1997, care la dataadoptării L. nr.1. era în vigoare, nefiind abrogat sau modificat prin L. nr.330/2009, " P. did ac tic de l a to ate n iv elur ile înv ăț ămân tul u i are drep tur i ș i
obl ig aț ii care decurg din legislația în vigoare, din prezentul s tatut, din carta
universitară, precu m ș i d in preveder ile co n tr ac tulu i colec tiv de mu nc ă.";
Potrivit art.22 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, în vigoare la data la care reclamanților trebuia să li se plătească indemnizația de concediu, la negocierea și încheierea contractelorcolective de muncă în instituțiile bugetare, părțile sunt reprezentatedupă cum urmează:a) de către conducătorul instituției bugetare sau de către locțiitorulde drept al acestuia;b) de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau decătre reprezentanții salariaților aleși conform preveedrilor art.20.
Art.59 alin.1 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii
2007-2010 prevede că, pe durata con cediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul,
multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. de concediu nu poate fi m ai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizaț ia p entru funcție de conducere, luate împreună, corespunzător n umărului de zile de concediu.
Astfel, după modificarea art.145 alin.2 din C. muncii prin O. nr.65/2005, în concordanță cu art.238 din C. muncii, ce prevede că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale privind
drepturile salariaților au caracter minimal , Contractul Colectiv de M. U.la N. N. pe anii 2007-2010, avându-l ca parte semnata ră, din partea i nstituțiilor bugetare și pe M. E. și C. , a modificat prevederile contractului c olec tiv de munc ă l a n ivel n aț ion al an ter ior în cee a ce pr iveș te cu an tu mul i nde mn iz aț ie i de od ihn ă cuven ite, apl ic ându -se, conform art.3 alin.1 lit.a)din contract, pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din țară,indiferent de forma de capital social, de stat sau privat.
Mai mult, potrivit art.1 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2. „. contractante, reprezentate conform anexei nr.7, recunosc și acceptă pe deplin că sunt libere și egale în negocierea Contractului colectiv de muncă unic la nivel național și se o bligă să respecte în totalitate prevederile acestuia.";
Conform anexei nr.7 la acest contract, din componența co misiei de negociere a acestui contract a făcut parte și Ministerul Educației ș i C ercetării.
Av ând în vedere f aptul c ă M. E. și C. a purtat negocieri în vedereaîncheierii acestui contract, l-a semnat și s -a obligat să respecte în
totalitate preveder ile acestuia, acest contract fiind leg ea părților, se r eține că, de la data înregistr ăr ii aces tu ia l a M. M., S. S. ș i F ., respec tiv de l a
d ata de (...), de c ân d aces t con tr ac t col ec tiv de munc ă ș i -a produs efectele,
mo dul de s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă a person alulu i didactic a fost stabilit prin prevederile contractuale conv en ite de c ătre partenerii sociali, care au considerat ca fiind prevederi legale cu caracterminimal, în ace as tă pr iv inț ă, ar t.145 al in. 2 d in C. munc ii pr in O. nr.65/2005.
Nu s-ar putea reține în acest sens că M. E. și C. ar fi negociat,
semnat și și-ar fi asumat răspunderea să respecte prevederi aplicabile în i nstituțiile subordonate, ce contravin unui ordin emis d e către același m inister sau altor dispoziții legale în vigoare.
De asemenea, Contractul Colectiv de M. la N. de R. de Î., deș i nu cuprinde în mo d expres modul de c alcul al inde mn iz aț ie i de conced iu, stab ileș te la art.6 alin.1, c ă drepturile salariaților prevăzute în acest c ontract nu pot s ă reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și contractul c olectiv de muncă la nivel național.
Curtea mai reține c ă, astfel cum s -a p robat în cauză, cu adeverința d epusă la dosar, cele 62 de zile de concediu de odihnă, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, respectiv 78 de zile calendaristice de concediu deodihnă, la care erau îndreptățiți reclamanții pentru anul școlar 2009-2010,
au fost efectuate în lunile iulie și august, iar indemnizația de concediu de o dihnă, aferentă muncii deja prestate în acel an școlar, trebuia plătită anterior acestei datei intrării în concediul de o dihnă , potrivit u rmătoarelor reglementări legale și prevederi convenționale:
Conform art.145 alin.3 din C. muncii, indemnizația de concediu deodihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu.
Potrivit art.59 alin.4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. peanii 2007-2010, indemnizația de concediu se plătește înainte de plecarea în concediu.
Art. 29 alin.4 din Contractul Colectiv de M. la N. de R. de Î.prevede că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 10
zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
Î n consecință, Curtea reține că L. nr.1., intrată în vigoare abia la data de (...), după ce personalul didactic prestase integral munca pe anul
școlar 2009/2010 și începuse efectu area concediului de odihnă, nu putea r etroactiva și afecta, prin diminuare, cuantumul indemnizației de c oncediu de odihnă la care era u îndrep tățiți reclamanții pentru acest an
școlar, ce trebuia stabilit conform considerentelor ex puse anterior și p lătit a nticipat plecării în concediu, aceste dispoziții nefiind incidente d ecât cererilor de concediu formulate de personalul didactic și didactic a ux iliar din învățământul preuniversitar de stat, după intrarea în vigoare a L. nr. 1.,
D. moment ce toate aceste acte normat ive sau convenționa le, dar cu p utere de lege, stabilesc că indemnizația de concediu se plătește întotdeauna î nainte de plecarea efectivă în concediu, ca o măsură de protecție socială a s alariatului, chiar și în ipoteza în care in demnizația de conc ediu s-ar fi plătit s alariaților în fapt, l a o dată ulterioară, culpa angajatorulu i în acest sens,
pentru nerespectarea drepturilor angajatului, nu poate să agraveze și mai m ult situația creat ă acestuia, contrib uind la diminuare a indemnizației cuvenite prin aplicarea unei legi intrate în vigoare ulterior datei la care a ceste drepturi bănești erau datorate/scadente.
Incidența în cauză a acestor reglementări naționale, legale și convenționale, dar cu putere de lege, a căror aplicare atrage nelegalitatea diminuării indemnizației de concediu cuvenite reclamanților pentru anul
2009/2010, drepturi bănești ce au fost plătite cu acest titlu în lunile iulie și august 2010, face de prisos analizarea respectării în cauză a drepturilor garantate prin C. E. a D. O. și a jurisprudenței C. E. a D. O..
Prin urmare, Curtea reține că acțiunea reclamanților privind obligarea u nității școlare pârâte la plata diferenței de indemnizație de concediu de o dihnă pentru anul școlar 2009/2010 este fondată.
Se rețin ca fiind fondate și motivele de recurs privind greșita s oluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale p asive a I . Ș. J. S.
Curtea constată ca fiind nefondate motivele de recurs formulate de C.
Local Z., P. municipiului Z. și Ministerul Finanțelor Publice privind
lipsei calității lor procesuale pasive în cauză.
Curtea reține astfel ca fiind fondat și capătul de ce rere formulat d e către reclamanț i privind obligarea C. local Z., P. municipiului Z., I.
Ș. J. S. și M. F. P. la asigurarea finanțării pe ntru plata acestor d iferențe de indemnizație .
Astfel, obligația de a plăti salariul și, implicit, indemnizația de concediu de odihnă, revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin.1 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.33 din H.G. nr.2192/2004, la nivelul fiecărui județ se constituie Comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar, ce are în componență și pe inspectorul școlar general, ca vicepreședinte.
Comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat analizează datele prezentate de consiliile locale privind nivelul costurilor pe elev/preșcolar previzionate pentru finanțarea proporțională.
Pe baza datelor primite de la consiliile locale și a costurilor medii anuale standard comunicate de Ministerul Educației și Cercetării și cu consultarea consiliului școlar județean, comisia județeană propune în mod obiectiv și fundamentat costul anual pe elev/preșcolar, pe medii - rural, urban -, localități, tipuri și forme de învățământ. La stabilirea acestor costuri se ține seama și de condițiile specifice în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ din diferite localități. N. acestor costuri astfel stabilite se comunică fiecărui consiliul local.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Conform art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea reține că intimaților- pârâți: C. local C. și P. comunei C. le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor în vigoare și a prevederilor contractuale negociate și semnate de către M. E. și Î.
În ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, se reține că în mod corect prima instanță a soluționat excepția lipsei calității sale procesuale passive în cauză, acesta având atribuții însemnate în ceea ce privește fundamantarea și asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor cuvenite salariaților unităților din învățământ, care rezultă din H.G. nr.2192/2004, H.G. nr.1618/2009.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de crediteîntocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M. F. P..
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr.
3 și 4 și le transmit C. N. pentru Finanțarea Î.ui Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, C. N. pentru Finanțarea Î.ui
Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M. E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului definanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Conform art.3 alin.3 din H.G. nr.1618/2009, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. se face prin decizie a directorului Direcției generale afinanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Astfel, nu se poate reține că, deși S.ul a prevăzut imperativ prin lege plata drepturilor salariale și indemnizațiilor de concediu ale salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale și convenționale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, să rămână doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Se reține astfel că M. F. P. îi rev in atr ibuț ii înse mn ate în cee a c e pr iveș te
ch iar aloc are a ș i f und amen tare a f onduril or neces are un ităț ilo r de învăț ămân t,
în b az a leg ilor în v ig o are ș i a preveder ilo r con tr ac telor colec tive de munc ă ce reglemen te az ă drep tur i ale person alulu i d id ac tic .
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se vor respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. A J. S., C. LOCAL AL M. Z. și P. M. Z., se va admite recursul declarat de L. S. D. Î. S. în numele și pentru membrii de sindicat M. A., I. F., F. M., M. V., Z. M., H. V., L. V., F. F., P. L., G. R., B. C., F. V., M. Z., S. F., I. S., S. V., C. I., B. M., N. M., A. V., B. M., D. I., P. A., M. L., F. C., M. M., C. T., P. C., M. F., D. D., T. I., B. M., I. M., S. M., se va modifica în parte sentința primei instanțe, se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. S., se va admite cererea de chemare în judecată formulată de L. S. D. Î. S. în numele și pentru membrii de sindicat indicați prin acțiune și recurs, în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 10 Z., C. Local S. I. P. municipiului Z., I. Ș. J. S. și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, va obliga unitatea de învățământ pârâtă la calcularea îndemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării de 25 % prevăzută de L. nr. 1. și la plata diferenței dintre îndemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului 2009-2010.
Pârâții C. Local S. I. P. municipiului Z., I. Ș. J. S. și Ministerul
Finanțelor Publice vor fi obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata diferențelor de indemnizație.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. L.
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. A J. S., C. LOCAL AL M. Z. și P. M. Z., împotriva sentinței civile nr. 4016 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...).
Admite recursul declarat de L. S. D. Î. S. în numele și pentru membrii de sindicat M. A., I. F., F. M., M. V., Z. M., H. V., L. V., F. F., P. L., G. R., B. C., F. V., M. Z., S. F., I. S., S. V., C. I., B. M., N. M., A. V., B. M., D. I., P. A., M. L., F. C., M. M., C. T., P. C., M. F., D. D., T. I., B. M., I. M., S. M., împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte și în consecință: Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J.
S.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de L. S. D. Î. S. în numele și pentru membrii de sindicat M. A., I. F., F. M., M. V., Z. M., H. V., L. V., F. F., P. L., G. R., B. C., F. V., M. Z., S. F., I. S., S. V., C. I., B. M., N. M., A. V., B. M., D. I., P. A., M. L., F. C., M. M., C. T., P. C., M. F., D. D., T. I., B. M., I. M., S. M., în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr.
10 Z., C. Local S. I. P. municipiului Z., I. Ș. J. S. și Ministerul Finanțelor
Publice și în consecință:
Obligă pârâta de rândul 1 la calcularea îndemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicareadiminuării de 25 % prevăzută de L. nr. 1. și obligă pârâta de rândul 1 la plata diferenței dintre îndemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului 2009-2010.
Obligă pârâții de rândul 2-5 la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor mai sus menționate.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER N. N.
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
3 ex./(...); Jud.fond: A.B..
| ← Decizia civilă nr. 5132/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4928/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
