Decizia civilă nr. 4822/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 4822/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1321 din 1 iulie 2011 a T. M. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați P. O. S. M., C. S. M. și Ș.
CU C. I - V. (...)HETU M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 noiembrie 2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. M. sub nr.5240/100/(...), reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâților: Ș. CU C. I - V. (...)HETU M., C. LOCAL S. M., P. O. S. M.
și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, cuvenite pentru perioada (...)-(...) și în continuare, până la data de (...), actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că , potrivit art.50 alin.1 și 2 din L. nr.128/1997, salariații din învățământ-personal didactic-trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre aceste tranșe erau îndreptățiți la o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamantul mai arată că, deși art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008 prevede că aceste drepturi suplimentare se includ în coeficienții de multiplicare din anexa 2, salariile cadrelor didactice ce îndeplineau condițiile de vechime prevăzute la art.50 alin.1 din L. nr.128/1997 nu au fost stabilite prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare majorați prin includerea acestor tranșe de vechime.
Se mai susține că, începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A.
II a L. nr.330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din L. nr.128/1997.
Mai mult, Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa nr.757/BO/(...) a comunicat că, în baza prevederilor din L. nr.330/2009, tranșele de vechime recunoscute în învățământ se acordă în anul 2010 în conformitate cu prevederile L. nr.128/1997.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinările formulate, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 1321 din (...) a T. M., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice, s-a admis acțiunea formulată de S. L. D. Î. M., în numele membrilor săi de sindicat, pârâții: Ș. CU C. I - V. (...)HETU M., C. LOCAL S. M., P. O. S. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr.
128/1997, cu modificările și completările ulterioare și să plătească membrilor de sindicat reprezentați de sindicat drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 alin. 1 și
2 din L. nr. 128/1997, începând cu data de (...)-(...), actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul disp.art.19 din L. nr.500/2002, s-a reținut ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de M.
F. P.
Prin art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, legiuitorul a reglementat două categorii distincte de tranșe de vechime acordate personalului didactic din învățământul preuniversitar, respectiv „. de vechime la salarizare stabilite de lege"; și „. tranșe suplimentare";, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Chiar denumirea acestora, de tranșe „., sugerează o adăugare, o suprapunere a acestora peste tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege.
Începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din L. nr.128/1997.
Prima instanță a reținut astfel că, din adeverința eliberată de către unitatea de învățământ pârâtă și carnetele de muncă ale reclamanților, depuse la dosar, rezultă că aceștia îndeplinesc condițiile legale de vechime, fiind îndreptățiți la plata tranșelor suplimentare de vechime, însă, începând cu data de (...), această tranșă nu le-a fost acordată, fapt probat cu înscrierile din cărțile de muncă, ce dovedesc că salariile lor nu au fost majorate.
De asemenea, începând din (...), conform art.10 din A. II a legii nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din nota la această anexă, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 din L. nr.128/1997, până la data de (...), respectiv apariția L. cadru nr.284/2010.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.287 Codul muncii, sarcina probei acordării acestor drepturi suplimentare revenea angajatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinicăpentru următoarele motive:
Soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurentul consideră că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Ministerul Finanțelor Publice a arătat că, deși reclamanții nu au raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a), 21, 28,
29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Prin întâmpinarea formulată, intimații, prin reprezentant, au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților deînvățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetelelocale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetuluide stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Conform art.3 alin.3 din H.G. nr.1618/2009, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Se mai reține că răspunderea M. F. P. în ceea ce privește acordareaintegrală a drepturilor bănești cuvenite personalului didactic prin L. nr.128/1997 și legea nr.330/2009, decurge și din art.8 alin.1 al L. nr.24/2000, întrucât legiuitorul a avut, pentru adoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicarea acestora, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unor drepturi prevăzute expres prin acte normative ce au avut avizul său.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, conform disp.art. 23 și 30 alin.1din L. nr.24/2000, Statul, la elaborarea acestor legi a luat desigur înconsiderare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute în vedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativprin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, încursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Se reține astfel că, M. F. P. îi revin atr ibuții însemnate î n ceea ce
privește chiar alocarea și fundamentarea fondurilor necesare u nităților de învățământ , în b az a l eg ilor în v igo are ș i a preveder ilor c on tr ac telor colec tive de munc ă ce regle me n te az ă drep tur i ale person alulu i didactic.
În mod greșit prima instanță nu a obligat însă recurentul la asigurarea finanțării necesare plății drepturilor bănești solicitate prin acțiune, ci chiar la plata acestora, obligație care cu certitudine incumbă angajatorului, care este unitatea școlară pârâtă.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. în acțiunea având ca obiect obligarea sa la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți prin acțiune și în consecință, se va respinge acțiunea formulată de sindicat, în numele reclamanților, în contradictoriu cu acest pârât.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.1321 din 1 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. în acțiunea având ca obiect obligarea sa la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți prin acțiune și în consecință, respinge acțiunea formulată de sindicat, în numele reclamanților în contradictoriu cu acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
G.
N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:-C. V..
| ← Decizia civilă nr. 1634/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3021/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
