Decizia civilă nr. 4944/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4944/R/2011
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta recurentă H. L. împotriva sentinței civile nr. 1323 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe intimata pârâtă S. C. SA B. M., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 22 noiembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4745/100/(...) reclamanta H. L. a chemat-o în judecată pe pârâta SC „. SA solicitând instanței anularea deciziei C. de administrație nr. 356/(...) privind desființarea locului său de muncă și anularea deciziei nr. 82/(...) privind sancțiunea disciplinară cu avertisment scris, comunicate prin notificarea nr. 293/(...) a Biroului Executorului Judecătoresc Pintea B., cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), reclamanta și-a precizat cererea solicitând constatarea nulității absolute a celor două decizii și, în subsidiar, anularea lor, cu chel- tuieli de judecată.
În motivarea acțiunii precizate, reclamanta a arătat că prin decizia nr.
82/(...) s-a dispus sancționarea sa cu avertisment scris pentru că în data de
(...) a fost organizată o ședință în timpul programului fără aprobarea conducerii societății, iar în data de (...), în cadrul întâlnirii avute cu membrii C. de A., ar fi adoptat o atitudine nepotrivită în prezența juristului, față de directorul general și de directorul tehnic al unității.
Această decizie e nelegală pentru că nesocotește art. 268 C. muncii, respectiv nu menționează care sunt prevederile din statutul de personal, din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă ce au fost încălcate și nici temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că starea de fapt reținută este nereală, căci reclamanta nu a avut o atitudine nepotrivită față de directorul general și de directorul tehnic la data de (...), iar prima faptă nu-i este imputată concret ei.
În ceea ce privește decizia C. de administrație nr. 356/(...) privind desființarea locului de muncă al reclamantei, s-a reținut că aceasta este lovită de nulitate absolută pentru că sunt încălcate prevederile art. 65 C. muncii, desființarea locului de muncă nu a fost efectivă și nicidecum nu a avut o cauză reală și serioasă, ci constituie un demers al pârâtei având drept finalitate încetarea cu orice preț a raporturilor de muncă cu reclamanta.
Reclamanta a precizat că înainte de emiterea deciziei nr. 356/(...), la data de (...), a semnat la solicitarea conducerii societății înscrisul „declarație"; nr. 345/(...) redactat de pârâtă, prin care a acceptat „preluarea gestiunilor materii prime și materii finite"; din cadrul societății, acceptând totodată contopirea celor 3 gestiuni în una comună ce urma a fi denumită, din data de (...) „.a C.";.
Reclamanta a mai arătat că, practic, alături de gestiunea „. ocupată de ea, în cadrul societății pârâte mai existau faptic două gestiuni distincte și anume „. prime"; care, deși nu reprezenta un post în sine, intra în sfera de atribuții a numitei I. C. și gestiunea „produse finite";, a cărei responsabilă de fapt era F. F., angajată pe postul de responsabil export.
S-a mai susținut că, prin decizia C. de administrație din (...) s-a hotărât și reclamanta a acceptat, contopirea celor două gestiuni cu gestiunea sa și preluarea întregii activități impuse de această reorganizare, însă, fără a i se aduce la cunoștință, pârâta a emis decizia contestată, nr.
356/(...), prin care a hotărât desființarea locului de muncă ocupat de ea prin
„. magaziilor";.
La penultimul alineat s-a menționat că în data de (...), ora 16,00, se va organiza o testare pe postul de gestionar la cele 3 magazii, fără ca reclaman- tei să i se comunice această decizie decât odată cu comunicarea notificării nr. 293/(...).
Cu toate acestea, s-a arătat că, prin procesul-verbal din (...) anexat notificării se reține lipsa ei de la concurs și ocuparea postului de către F. F. - unic participant la acesta.
Reclamanta a mai relevat faptul că prin adresa din (...) numita C. Z., numită prin deciziile nr. 47 și 48/(...), a fost desemnată președinte al comisiei de inventariere la predarea-primirea gestiunilor „materiale auxiliare"; și „. prime"; ceea ce dovedește cu prisosință că interesul pârâtei a fost acela al preluării atribuțiilor postului de gestionar de către o altă persoană.
Totodată, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 73 și urm. din C.. muncii, fiind nesocotit dreptul la preaviz și nefiind menționate temeiurile de drept ale măsurii dispuse.
Reclamanta a mai învederat instanței că la data de (...) pârâta a mai emis o decizie împotriva sa prin care i s-a mai desfăcut o dată contractul de muncă, pentru aceleași considerente, respectiv „. efectivă a postului ocupat";.
În probațiune reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin acțiunea înregistrată la (...) în dosarul nr.(...), reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, S. „. S., anularea deciziei nr.
4.(...) privind încetarea unilaterală a contractului ei de muncă nr.
45636/(...); repunerea în situația anterioară emiterii deciziei nr. 4. (...) în sensul reintegrării pe postul avut anterior - acela de gestionar auxiliare; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale legal cuvenite recla- mantei și neachitate de pârâtă, aferente intervalului (...) și până la efectiva repunere pe post, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data scadenței și până la plată; obligarea pârâtei la rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă și la plata tuturor contribuțiilor pentru asigurări sociale, pensie, șo-maj prin raportare la drepturile salariale ce i se cuveneau pe perioada (...) și până la efectiva repunere pe post.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1. lei daune morale pentru prejudiciul moral cauzat de desfacerea contractului de muncă, cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), reclamanta și-a precizat și această acțiune solicitând în principal constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 4. (...)
și în subsidiar, anularea ei și a menținut celelalte capete de cerere inițiale.
În motivarea în fapt a contestației, reclamanta a expus aceleași argu- mente care au fundamentat și contestația formulată împotriva deciziei nr.
356/ (...) în dosarul nr. (...), referitoare la faptul că desființării postului nu a fost efectivă, atâta timp cât atribuțiile sale au fost preluate de o altă persoană, care, deși anterior realiza doar „faptic"; activitatea de „. a produselor finite";, odată cu desfacerea contractului de muncă al reclamantei, a fost angajată ca gestionar „. C.";.
Reclamanta a mai arătat că, deși în decizia nr. 4.2010 s-a precizat că în actuala organigramă a societății nu există nici un post disponibil decât de confecționer - conform calificării sale, în realitate ea și-a manifestat voința de a accepta gestiunile comasate, preluând și atribuții suplimentare.
Reclamanta a învederat că disponibilizarea sa este una abuzivă, atitudinea pârâtei producându-i prejudicii morale.
În ședința publică din data de (...) instanța de fond, în baza art. 164
C.pr.civ., a dispus conexarea dosarului nr. (...) și soluționarea cauzelor împreună.
În ședința publică din data de (...), reclamanta a precizat verbal că
50% din cuantumul despăgubirilor pentru daune morale de 1. lei le solicită pentru repararea prejudiciului cauzat de concedierea sa, iar 50% pentru repararea prejudiciului moral cauzat de-a lungul timpului de atitudinea abuzivă a pârâtei față de ea.
Pârâta, prin întâmpinarea din dosarul nr. (...), nu s-a opus constatării nulității deciziei nr. 82/(...) și a invocat excepția necompetenței generale a instanței judecătorești cu privire la nulitatea deciziei C. de administrație din
(...) înregistrată cu nr. 365/(...), arătând că aceasta este o hotărâre a or- ganului de conducere al societății care vizează organizarea sa internă și care poate fi supusă numai căilor administrative interne de atac.
S-a mai arătat că decizia numită de reclamantă decizie de concediere nr. 365/(...) are un caracter pur administrativ, organizatoric, prealabil și diferit de actul de decizie care vizează încetarea raportului de muncă.
Prin întâmpinarea din data de (...) depusă în prezentul dosar la filele
24-26, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că temeiul concedierii re- clamantei a fost art. 65 C. muncii raportat la situația economică actuală, scăderea cheltuielilor și hotărârea AGA.
În acest context, s-a procedat la reorganizarea posturilor nonproductive, care sunt cele de magaziner, gestionar.
Anterior reorganizării, în societatea pârâtă existau 3 magazii cu gestiu- nile aferente: materii prime, materii auxiliare, produse finite și facturare produse finite.La nivelul C. de administrație s-a luat decizia comasării acestor gestiuni în una singură, nivelul produselor înmagazinate nejustificând existența a trei posturi de gestionar.
S-a solicitat celor 3 gestionare să-și manifeste opțiunea de a ocupa postul nou înființat prin comasarea gestiunilor, iar prima a fost reclamanta, prin declarația nr. 345 din (...).
Prin adresa nr. 346/(...) a optat și o altă angajată pentru ocuparea postului, solicitând organizarea unui concurs între doritoarele postului.
Pârâta a mai arătat că, Consiliul de administrație a aprobat cererea de organizare a concursului și a fixat, prin decizia din (...), data și ora concursului: (...), ora 16,00. Persoanele interesate au fost convocate în fața C. de A. și li s-a comunicat data și ora testării, motivându-li-se termenul scurt până la concurs prin împrejurarea că testul va verifica cunoștințele specifice postului pe care candidatele îl ocupă în prezent.
S-a mai arătat că, la data concursului, reclamanta nu s-a prezentat, postul comasat fiind ocupat de cealaltă candidată.
Pârâta a mai arătat că desființarea postului reclamantei a fost reală și efectivă, acțiunea acesteia fiind nefondată.
În ședința publică din data de (...) instanța a respins excepția necompetenței generale de soluționare a contestației formulate împotriva
„deciziei"; nr. 356/(...), apreciind, raportat la conținutul acesteia, că vizează desfășurarea raportului de muncă dintre părți, fiind supusă jurisdicției muncii.
Prin sentința civilă nr. 1323/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș,s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta H. L., în contradictoriu cu pârâta S. „. S. B. M. și, în consecință, a fost constatată nulitatea deciziei de sancționare nr. 82/(...), au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamantă, cu obligarea reclamantei să-i plătească pârâtei suma de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta H. L. a fost angajată la Î. de C. a cărei continuatoare este pârâta S. „. S. B. M., la data de (...), pe post de confecționeră, având o retribuție tarifară de încadrare de 1838 lei, așa cum reiese din contractul de muncă de la fila 169 din dosarul de fond.
La data de (...), contractul individual de muncă al reclamantei s-a mo- dificat în privința funcției și a salariului, aceasta preluând postul de gestio- nar al magaziei de produse auxiliare (fila 182 dosar fond, înscrierea 49 din carnetul de muncă).
Prin decizia nr. 82/(...) reclamanta a fost sancționată cu avertisment scris pentru că în data de (...) a fost organizată o ședință ce s-a desfășurat în timpul programului de lucru fără aprobarea conducerii societății, iar în data de (...), în cadrul întâlnirii avute cu membrii C. de administrație, a adoptat o atitudine nepotrivită în prezența juristului (ton ridicat, acuzator) față de directorul general și directorul tehnic al unității.
Această decizie i-a fost comunicată reclamantei prin executor judecă- toresc la data de (...) și a fost contestată în termen legal în dosarul conexat nr. (...).
S-a solicitat constatarea nulității absolute a acestei decizii pentru nerespectarea prevederilor art. 268 C. muncii, respectiv pentru împrejurarea omisiunii absolute a precizării prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă ce au fost încălcate și a temeiului de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea.
Pârâta, la prima zi de înfățișare a învederat că nu se opune constatării nulității deciziei nr. 82/(...).
Instanț, având în vedere că decizia nr. 82/(...) nu cuprinde mențiunile impuse de art. 268 alin. 2 lit. b C. muncii sub sancțiunea nulității absolute, a admis contestația reclamantei împotriva acestei decizii, constatând nu- litatea ei.
În ce privește contestațiile formulate împotriva deciziei C. de ad- ministrație nr. 356 din (...) și a deciziei nr. 4.(...) instanța a reținut următoarele:
Ca și consecință a încheierii anului financiar 2009 cu o pierdere de
1118011,16 lei, evidențiată în raportul de activitate pe anul 2009 al C. de administrație C. (filele nr.40-48 dosar de fond) aprobat în ședința AGA din data de (...) (filele nr.49-55 dosar de fond) la care a participat activ și reclamanta, conducerea societății pârâte a decis reorganizarea activității sale în anul 2010.
Prima instanță a reținut că dificultățile financiare ale societății pârâte și demersurile sale de reorganizare inițiate din luna ianuarie 2010 au fost confirmate de toți martorii audiați în cauză.
Una dintre măsurile de reorganizare adoptate de conducerea pârâtei a fost comasarea celor trei gestiuni existente în cadrul unității: „. prime";, „. auxiliare";, „produse finite";, într-o singură gestiune, condusă de un singur gestionar, cele trei posturi de gestionari aferente gestiunilor comasate fiind desființate.
Din compararea organigramei din ianuarie 2010 cu cea ulterioară reorganizării societății, s-a reținut că la începutul anului 2010 pârâta avea trei posturi de gestionar aferente celor trei magazii ale sale, unul de manipulator magazie și trei de primitor distribuitor, iar după restructurare deține un post de responsabil gestionar magazii, facturare și două posturi de primitor distribuitor (filele nr.34-38 doasr de fond).
Potrivit susținerilor ambelor părți confirmate de martorele audiate în cauză și coroborate cu fișele posturilor (filele nr.67-72), gestionar al magaziei de materii auxiliare era reclamanta H. L., gestionar al magaziei de materii prime era numita I. C. și gestionar al magaziei de produse finite - numita F. F.
Depozițiile martorelor I. C. și F. F. relevă faptul că la un moment dat toți lucrătorii celor trei magazii, deci inclusiv primitorii distribuitori, au fost convocați de conducerea societății și li s-a expus planul de comasare a celor trei magazii, respectiv gestiuni.
Reclamanta a precizat în răspunsul la interogatoriu (fila nr.134 dosar de fond) că această discuție a avut loc în data de (...), când, aducându-li-se la cunoștință intenția de comasare a celor trei gestiuni, celor trei gestionare li s-a propus să preia postul de gestionar al gestiunilor comasate ce se va înființa.
A menționat reclamanta că, de fapt, pentru noul post au fost vizate: în principal ea, ca vicelider de sindicat și gestionar în carnetul de muncă, și în subsidiar, F. F., gestionara magaziei de produse finite, și nici una dintre ele nu au dat un răspuns ferm la acea dată.
Prima instanță a reținut că susținerile reclamantei din concluziile scrise referitoare la faptul că reorganizarea viza, de fapt, desființarea a două gestiuni: „. prime"; și „produse finite"; și transferul în favoarea celei de-a treia gestiuni, „rămase în ființă"; a tuturor atribuțiilor specifice posturilor desființate sunt contrazise de propria sa mărturisire consemnată în răspunsul la interogatoriu.
La data de (...), reclamanta a acceptat oferta pârâtei de a prelua postul de gestionar al celor trei gestiuni contopite cu începere de la data de (...), declarația sa fiind înregistrată sub nr. 345/(...).
Potrivit mențiunilor din registrul ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație, la data de (...) Consiliul de A. a decis, ca măsură de reorganizare a unor compartimente din societate, contopirea celor treigestiuni într-una comună: materii prime, materii auxiliare și produse finite
+ facturare produse finite, începând cu data de (...).
În aceeași ședință s-a stabilit că gestiunea comună va fi preluată de reclamantă, în urma consimțământului dat prin declarația semnată de aceasta.
La data de (...), directorul general al societății a emis decizia internă nr. 47 prin care a dispus constituirea comisiei de inventariere și predare primire a gestiunii „. auxiliare";, având-o ca președinte pe salariata C. Z., ce urma a desfășura inventarierea în perioada (...)-(...), cu verificarea stocurilor faptice la data de (...).
S-a mai reținut că, în contestația precizată la data de (...), reclamanta a susținut că numirea salariatei C. Z., ca președinte al comisiei de inventariere la predarea primirea gestiunilor „. auxiliare"; prin decizia 47/(...),
„dovedește cu prisosință că interesul intimatei a fost acela al preluării atribuțiilor postului de gestionar „. de către o altă persoan ă aflată în relații de interese cu conducerea societății, contestatoarea fiind străină la modul absolut de toate aceste decizii ale conducerii care vizau în mod nemijlocit postul ocupat de aceasta";, iar ulterior, în concluziile scrise, reclamanta afirma contrariul, respectiv că „. internă nr. 47 din (...), remisă contestatoarei de directorul general al societății Ianuli L., care în executarea hotărârii consiliului de administrație a inițiat demersurile necesare preluării efective de către c ontestatoare a tuturor celorlalte gestiuni";, confirmă preluarea de către contestatoare a postului.
Instanța a apreciat că decizia 47/(...) reprezintă dispoziția conducerii societății de a inventaria magazia de „. auxiliare"; în scopul executării hotărârii consiliului de administrație de comasare a celor trei gestiuni și de constituire a unei gestiuni unice, fără a putea fi interpretată ca o manifestare de voință în sensul înlăturării reclamantei de pe postul de gestionar „. auxiliare"; sau în sensul instituirii acesteia pe noul post de gestionar.
La data de (...), numita F. F., cealaltă gestionară căreia i s-a oferit postul de gestionar al gestiunilor comasate, a adresat conducerii societății pârâte solicitarea de organizare a unui concurs pentru ocuparea acestui post, manifestându-și implicit voința de a prelua postul.
Urmarea acestui demers, la aceeași dată, (...), consiliul de administrație s-a întrunit într-o ședință de urgență și a decis organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de gestionar gestiuni comasate, la data de (...) ora 16.00, așa cum rezultă din registrul ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație (fila nr.205 dosar de fond).
S-a adoptat decizia din (...) a C. de A. al C. materializată în înscrisul depus la fila nr.31 dosar, în cuprinsul căreia s-a menționat: desființarea posturilor de gestionar aferente gestiunilor materii prime, materii auxiliare și produse finite și facturare produse finite; comasarea gestiunilor enumerate în una singură, cu post de gestionar aferent; modul de selecționare a persoanei ce va ocupa postul de gestionar al gestiunii comasate - respectiv testare a cunoștințelor privind regulile generale și legislația aferentă activității de gestiune, precum și a cunoștințelor de operare pe calculator; data testării -(...), orele 16; locul testării-sediul administrativ al pârâtei și compunerea comisiei de testare; dispoziția de comunicare a deciziei persoanelor care au formulat cererile cu nr. 345/(...) și 346/(...).
Potrivit procesului-verbal depus la fila 29, la data de (...), reclamanta
și numita F. F., acceptantele ofertei de ocupare a postului de gestionar ceurma a fi înființat de la data de (...), au fost convocate în fața membrilor C.A. pentru a li se comunica conținutul deciziei susmenționate.
Deși în contestația formulată în dosarul nr. (...) reclamanta a susținut că nu i s-a comunicat organizarea acestei testări decât la data de (...), o dată cu notificarea 293 prin executor judecătoresc, ea a recunoscut în răspunsul la interogatoriu că a fost chemată în fața conducerii, că i s-a adus la cunoștință organizarea testării la data de (...) și că a protestat părăsind încăperea, deoarece termenul de două zile pentru pregătire i se părea prea scurt.
Martora F. F. a confirmat atât faptul că ambele candidate au fost înștiințate despre organizarea testării, cât și împrejurarea că reclamanta și-a manifestat nemulțumirea legată de termenul scurt acordat pentru pregătire și a refuzat să semneze înștiințarea despre testare.
La data de (...) numitei F. F. i s-a comunicat înscrisul înregistrat cu nr.
355/(...) (filele 130-131 dosar) prin care a fost informată despre D. C. de administrație din (...) de desființare a postului său prin comasarea magaziilor și de organizarea concursului de ocupare a postului.
Reclamantei i s-a comunicat, similar, înscrisul contestat în dosarul conexat - având nr. de înregistrare 356/(...).
Raportat la contextul în care a fost emis, instanța a constatat că, deși în cuprinsul acestuia se menționează desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă, precum și faptul că „împotriva prezentei decizii de desfacere a contractului de muncă se poate face contestație în termen de 30 de zile de la comunicare";, pârâta nu a luat o măsură de natură să înceteze în sine raporturile de muncă dintre părți, acest înscris cu număr de înregistrare
356/(...) neconstituind nici o decizie de desfacere a contractului de muncă și nici însăși decizia C. de administrație din (...), ci materializarea informării orale din data de (...) consemnată și în procesul-verbal de la fila 29.
Având în vedere natura actului cu numărul de înregistrare 356/(...), de înștiințare/informare, instanța a apreciat că lipsa elementelor obligatorii care trebuie menționate în cuprinsul unei decizii de concediere întemeiate pe prevederile art. 65 C. M., nu este în măsură să atragă nici sancțiunea nulității absolute și nici a nulității relative a actului cu nr. 356/(...) emanând de la pârâtă și, în consecință, a respins contestația formulată și precizată împotriva acestuia.
Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de (...) (fila 172 dosar de fond) coroborat cu depozițiile martorilor, instanța a reținut că reclamanta nu s-a prezentat la testarea organizată de pârâtă la data de (...), singura participantă fiind F. F., care, urmare a promovării testului, a și ocupat, începând din data de (...), postul de gestionar al gestiunilor comasate ( fila nr.203 dosar de fond).
Dat fiind faptul că reclamanta a refuzat ocuparea unui alt post oferit de pârâtă-cel de confecționer, prin decizia nr. 4.(...) s-a dispus concedierea acesteia, din motive ce nu țin de persoana salariatului, cu începere de la data de (...), data expirării preavizului de 15 zile lucrătoare.
Reclamanta a susținut referitor la decizia nr. 4.(...) că nu este îndeplinită condiția de legalitate impusă de art. 65 al. 2 C. muncii, ca desființarea locului de muncă să fie efectivă.
Instanța de fond a reținut însă că, așa cum s-a mai arătat în considerentele expuse, prin decizia C. de administrație din (...) s-au comasat cele trei magazii ale pârâtei într-una singură, cu reducerea numărului de posturi evidențiată de noua organigramă.Preluarea atribuțiilor reclamantei de către gestionarul gestiunilor comasate este inerentă acestei măsuri decomasare, de reorganizare, reprezintă un mecanism de eficientizare a muncii
și nu conduce la concluzia că postul acesteia nu a fost desființat.
S-a mai reținut că criteriile de selecție a personalului cu privire la care se dispune concedierea, sunt apanajul exclusiv al unității angajatoare și nu pot fi cenzurate de instanță. Angajatorul este suveran a decide dacă gestionarul ce va gestiona magaziile materii prime, materii auxiliare, produse finite și facturare produse finite comasate trebuie să aibă cunoștințe de operare pe calculator sau nu, indiferent dacă aceste cunoștințe vor fi utilizate în desfășurarea activității, astfel că susținerile reclamantei referitoare la caracterul abuziv al acestei cerințe a pârâtei este neîntemeiată.
Ca urmare, instanța a constatat că desființarea postului reclamantei de gestionar al magaziei materiale auxiliare a fost efectivă.
În ce privește argumentația reclamantei expusă în concluziile scrise referitoare la modificarea contractului său individual de muncă, urmare a acordului de voințe dintre părți realizat la data de (...), instanța a reținut următoarele:
Oferta pârâtei de ocupare a postului de gestionar a fost adresată nu doar reclamantei, ci și celeilalte gestionare, F. F. și nu a fost supusă vreunui termen expres de acceptare, însă comasarea gestiunilor și înființarea noului post au fost anunțate a se realiza de la data de (...), ceea ce conduce la concluzia că, anterior acestei date, oferta putea fi acceptată valabil.
Într-adevăr, în ședința C. de A. din data de (...) s-a stabilit, urmare a
„consimțământului dat prin declarația semnată"; de reclamantă, nr.
345/(...), că gestiunea va fi preluată de aceasta, așa cum reiese din registrul
ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație(fila 205).
Însă, această decizie a C. de administrație a fost revocată în ședința din data de (...), când s-a constatat că există două manifestări de voință valabile în sensul acceptării ofertei de a ocupa postul de gestionar.
Prima instanță a reținut că această revocare a deciziei C. de administrație de a-i atribui postul reclamantei este valabilă, câtă vreme a intervenit mai înainte de producerea efectelor juridice, emană de la același organ și a fost fundamentată pe echitate.
S-a mai reținut că susținerea reclamantei conform căreia decizia C. de A. a produs efectul modificării contractului ei de muncă nu a fost dovedită, ci argumentată prin interpretarea speculativă și contradictorie a probelor administrate. Astfel, așa cum s-a mai arătat în considerentele expuse, reclamanta a dat semnificații diferite și contradictorii deciziei interne nr.
47/(...), în contestația precizată la (...) afirmând că acest înscris reprezintă dovada faptului că pârâta a urmărit preluarea atribuțiilor postului ei de gestionar „. de către o altă persoană ea „fiind străină la modul absolu t de toate aceste decizii ale conducerii care vizau în mod nemijlocit postul
ocupat de aceasta";, iar în concluziile scrise a considerat înscrisul ca fiind oconfirmare a preluării de către ea a postului de gestionar al gestiunilor comasate.
S-a mai apreciat că pretinsa modificare a contractului de muncă nu putea produce efecte juridice, așa cum susține reclamanta, anterior datei de
(...), pentru că doar la această dată se înființa noul post de gestionar algestiunilor comasate și, implicit, nici schimbarea numitei F. F. din postul de gestionară a magaziei „produse finite";, chiar dacă așa a fost perceput de aceasta zvonul public din unitatea pârâtă.
Față de considerentele expuse, instanța a constatat că desființarea locului de muncă deținut de reclamantă este efectivă și reprezintă rezultatul restructurării societății pârâte, generate de dificultățile economiceînregistrate și necontestate, decizia concedierii acesteia în temeiul art. 65 C. muncii, fiind legală și temeinică și, în consecință, a respins contestația formulată și precizată împotriva deciziei nr. 4.(...).
Instanța a respins pretențiile privind restabilirea situației anterioare și cele privind despăgubirile morale, accesorii contestării deciziei de concediere nr. 4.(...), ca o consecință a respingerii acesteia.
Instanța a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor pentru daunele morale ce i-au fost pricinuite prin intenția de a o disponibiliza cu orice preț și atitudinea manifestată în derularea raportului de muncă, ca neîntemeiată. Afirmațiile reclamantei referitoare la intenția de concediere a sa cu orice preț nu sunt confirmate de probatoriul administrat care a relevat faptul că acesteia i s-a propus ocuparea noului post, însă a refuzat prezentarea la testarea organizată de pârâtă. Inclusiv organizarea testării este o dovadă că pârâta a decis să acționeze echitabil față de angajatele sale, câtă vreme putea opta fără un asemenea demers, în exercitarea autorității sale de angajator.
Prima instanță a mai reținut că nu s-a dovedit nici comportamentul abuziv al actualei conduceri față de reclamantă, neînțelegerile dintre părți evidențiate de martorele audiate, izvorâte din raportul patron - lider sindical
(funcție pe care o ocupa reclamanta), fiind inerente acestui raport și explicabile mai ales în condiții de criză economică.
În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța a obligat-o să-i plătească pârâtei suma de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta H. L., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea recurată este netemeinică și profund nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, cu nesocotirea vădită a argumentelor și a mijloacelor de probă administrate de contestatoare și tot astfel, a dispozițiilor legale incidente.
Se arată astfel că s-a dovedit că prin notificarea executorului judecătoresc nr.28/N din (...) - luată la cunoștință de către contestatoare la data de (...), intimata a comunicat acesteia - spre luare la cunoștință - mai multe înscrisuri, printre care și decizia nr.82 din (...) a directorului general al intimatei de sancționare disciplinară a contestatoarei - a cărei nulitate a fost constatată de prima instanță - cât și, deopotrivă, adresa C. nr.356 din (...) privind desfacerea contractului de muncă al contestatoarei urmare desființării locului de muncă al acesteia, în considerarea deciziei consiliului de administrație adoptată la data de (...).
Cât privește petitul contestației vizând anularea/constatarea nulității deciziei intimatei S. C. S. nr.3S6 din 18 mai 2010 privind "desfiintarea locului de muncă", se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că aceasta nu constituie o decizie de concediere, cu toate că în cuprinsul actului intimata precizează expres și neîndoielnic intenția sa de desfacere a contractului de muncă în considerarea desființării postului ocupat, precizează motivele ce au stat la baza măsurii, noul post oferit de societate, termenul de 5 zile în care contestatoarea poate opta pentru noul post oferit și nu în ultimul rând, faptul că actul juridic poate fi contestat de către salariatul vizat în temeiul prevederilor Legii nr.53/2003.
Se mai arată că, alături de argumentele anterior enunțate, se impunea a se analiza de către judecătorul fondului și împrejurarea că la data de 30 iulie 2010 recurenta contestase deja decizia emisă și prin urmare, emiterea noii decizii având aceeași finalitate - pe care instanța o consideră unica aurmărit tocmai atingerea de către societate a obiectivului urmărit - îndepărtarea de pe post a contestatoarei, cu atât mai mult cu cât aceeași instanță precizează în cuprinsul motivării sentinței că noile posturi existente în societatea intimată au {. ocupate cu începere din data de 1 iunie 2010,
În primul rând, s-a susținut că decizia este nelegală cât timp nu are la bază o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de contestatoare, în realitate punându-se în discuție, anterior emiterii înscrisului atacat, preluarea de către contestatoare (astfel cum rezultă și din declarația sa nr.345 din (...)) a încă două gestiuni tocmai urmare hotărârii consiliului de administrație și nicidecum desființarea postului ocupat de aceasta, cu atât mai mult cu cât contestatoarea era singura persoană ce ocupa un post de gestionar în cadrul intimatei, celelalte două persoane vizare de reorganizare ocupând posturi de șef magazie - F. F. - și respectiv primitor distribuitor - I.
C., nicidecum gestionar.
Așa fiind, se arată că, deși reorganizarea compartimentului aferent din cadrul societății intimate viza "desființarea a două gestiuni" prin transferul în favoarea celei de a treia gestiuni, rămasă în ființă, a tuturor atribuțiilor specifice posturilor desființate, acest fapt nu presupunea - astfel cum intimata societate a susținut - desființarea postului contestatoarei, ci efectiv preluarea de către aceasta, prin menținerea postului ocupat, a atribuțiilor specifice celorlalte două gestiunii - "materii prime" și respectiv "produse finite".
Recurenta arată că această preluare de către contestatoare a postului este confirmată și prin "decizia internă nr.47 din (...)"; remisă contestatoarei de directorul general al societății, Ianuli L., care în executarea hotărârii consiliului de administrație a inițiat demersurile necesare preluării efective de către contestatoare a tuturor celorlalte gestiuni.
În consecință, se susține că opțiunea salariatei F. F., ce a înaintat la data de (...) înscrisul cu dată certă nr.346 vizând "solicitarea organizării unui concurs" nu putea să înlăture nicidecum efectele pe care acordul de voință al părților le produsese deja încă din data de (...) vizând modificarea contractului de muncă al contestatoarei.
Se mai arată că se impune a se anula decizia și pentru nesocotirea de către intimată a prevederilor art.73 și următoarele din C. M., reclamantei, fiindu-i nesocotit dreptul la preaviz prevăzut de dispozițiile C. M., decizia atacată neconținând nicio prevedere vizând durata preavizului.
Recurenta a mai invocat faptul că decizia atacată nu cuprinde nici temeiurile de drept care justifică măsura dispusă, considerent care atrage, încă o dată, sancțiunea nulității acesteia.
În ceea ce privește decizia nr.422 din 17 august 2010 privind
"desființarea locului de muncă al contestatoarei, s-a reținut că aceasta se impune a fi anulată tot pentru considerente de nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că, nici la momentul emiterii primei decizii de concediere și cu atât mai puțin la emiterea celei de-a doua decizii intimata nu a respectat prevederile incidente ale art.65 alin. 2 din C. muncii cât timp desființarea locului de muncă nu este una efectivă, atribuțiile aferente postului ocupat de contestatoare în societate fiind preluate de o altă persoană, numita F. F., care anterior realiza doar faptic activitatea de gestiune a "produselor finite", ocupând numai un post de "primitor distribuitor", nicidecum acela de gestionar.
S-a mai arătat că, deși în art.2 al Deciziei nr.4.(...) se precizează că "în actuala organigramă a societății nu există niciun post disponibil și prin urmare unitatea nu este În măsură să ofere salariatului un alt loc de muncădecât cel de "confecționer conform calificării", această susținere este fără suport cât timp s-a dovedit că postul ocupat de contestatoare nu s-a desființat, atribuțiile acestui post fiind faptic preluate de cele două persoane care anterior ocupau posturile de primitor - distribuitor și respectiv șef magazie la materii prime și respectiv produse finite.
Prin decizia C. de A. din (...), s-a hotărât, luându-se act de manifestarea de voință a contestatoarei, contopirea celorlalte două gestiuni în gestiunea materiale auxiliare și preluarea întregii activități impuse de această reorganizare.
Recurenta a mai arătat că înscrisul depus la dosar de către intimată - fără dată certă, însă datat 13 mai 2010- pretins a fi semnat de F. F. și vizând preluarea de către aceasta din urmii a celorlalte două gestiuni este fără îndoială un înscris antedatat, realizat pro causa, cât timp martora nu a confirmat semnarea acelui înscris decât la o dată ulterioară, nicidecum înainte sau concomitent cu acceptarea de către contestatoare a noului post, oferit anterior tuturor persoanelor implicate în reorganizare, însă acceptat și validat de angajator la 13 mai 2010.
Se susține astfel că nici decizia nr.4.(...), nici decizia nr.356 din (...) care, așa cum se menționează în partea finală, reprezintă o "decizie de desfacere a contractului de muncă", nu sunt legale cât timp nu au la bază o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de contestatoare, în fapt punându-se în discuție preluarea de către contestatoare (astfel cum rezultă din declarația sa nr.345 din (...)) a încă două gestiuni tocmai urmare hotărârii C. de administrație și nicidecum desființarea postului ocupat.
Recurenta arată că, pentru toate aceste argumente, se impunea și repunerea contestatoarei în situația anterioară cu obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor de care aceasta a fost lipsită prin măsura contestată - astfel cum s-a solicitat prin petitele accesorii alăturate cererii principale.
Având disponibilizarea contestatoarei este una vădit abuzivă aducând importante prejudicii nepatrimoniale, recurenta consideră ca fiind fondat și petitul vizând obligarea intimatei la plata de despăgubiri pentru daune morale.
Se arată astfel că intimata a înțeles a-i călca practic în picioare recurentei drepturile legitime, demnitatea profesională, onoarea, reputația și prestigiul de care s-a bucurat dintotdeauna în societatea intimată, contestatoarei fiindu-i cauzate importante prejudicii morale ce se impun a fi acoperite.
Recurenta consideră că, numai sancționând de această manieră societatea intimată, instanța putea realiza o reparație integrală a drepturilor legitime încălcate contestatoarei disponibilizate, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că intimata a uzat de toate mijloacele posibile pentru discreditarea persoanei contestatoarei, inclusiv prin promovarea unei plângeri penale împotriva acesteia, pentru ca din luna ianuarie 2010 să decidă În Consiliul de administrație înlăturarea sa de pe post tocmai urmare plângerii formulate, care ulterior s-a dovedit nefondată.
Prin înscrisurile administrate recurenta apreciază că a probat faptul că desfacerea contractului său de individual de muncă reprezintă în fapt un act represiv al actualei conduceri a intimatei împotriva contestatoarei, semnatara deciziei atacate fiind anterior înlocuită de la conducerea societății C. prin hotărârea adunării generale a acționarilor C. din luna mai 2008, adoptată - printre altele - și cu votul contestatoarei, în calitate de acționar al societății, pentru ca ulterior, în urma unui litigiu soluționat la sfârșitulanului 2009, fosta conducere a intimatei să preia în fapt atribuțiile de la consiliul de administrație ales prin votul liber al A.G.A. din mai 2009.
S-a arătat astfel că, odată cu reluarea conducerii societății, consiliul de administrație demis prin vot și apoi repus în drepturi de instanță a urmărit în mod exclusiv sancționarea prin măsuri de acest gen a angajaților
- acționarilor societății- care au urmărit și promovat schimbarea consiliului de administrație, dovedind astfel folosirea în mod absolut nepermis a anumitor prevederi ale C. M. în scopul atingerii intereselor proprii, cu încălcarea celor mai elementare drepturi ale salariaților.
Analizând recursul declarat de reclamanta H. L., prin prisma motivelorde recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține căacesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește adresa S. „. S. nr.356 din (...) privind desființarea locului de muncă al contestatoarei, se reține că în mod corect prima instanță a reținut că aceasta nu reprezintă o decizie de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, astfel încât nu poate fi analizată de către instanțele de jurisdicție a muncii ca atare.
În schimb, decizia de concediere nr. 422 din (...) emisă de către intimat este lovită însă de nulitate absolută, potrivit disp.art. 74 din C. muncii în vigoare la data emiterii deciziei, art. 76 din C. muncii republicat, pentru următoarele motive:
Potrivit disp.art.6 alin.2 din C. muncii, tuturor salariaților care p restează o muncă le este recunoscut dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită, pentru c oncedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat,
legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a î ntreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația I nternațională a M. a statuat că lucrătorul n u va fi concediat f ără să existe un m otiv valabil de conc ediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale prevede că: „Statel e părți la prezentul pact recunosc d reptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține p osibilitatea să -și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau a cceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea i nternațională garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această m ăsură să fie luată doar în condițiile î n care cauza invoc ată ca temei al î ncetării contractului de muncă are un caracter obiectiv, aceasta să poată fi c onstatată în mod r eal și să prezinte o asemenea însemnătate, încât s ă facă i mposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți.
D. emisă în cazul recurentei, ce cuprinde ca motive de fapt ale concedierii: scăderea fără precedent a volumului comenzilor de serie pentru confecționarea articolelor destinate comercializării pe piața intracomunitară în contextul crizei economice care a afectat întreg sectorul industriei ușoare; situația previziunilor pentru viitorul sezon-comparativ cu volumul contractărilor estimate pentru anul în curs-din care rezultă un număr cu mult mai mic de comenzi decât cel bugetat și referirea la decizia AGA de diminuare a cheltuielilor, fără a se preciza în decizie ce anume s-a reținut prin acest înscris și fără ca acesta să fie comunicat reclamantei, nu cuprinde în conținutul său descrierea concretă a motivelor care au condus laconcedierea salariatei, încălcându-se dreptul acesteia la informare, apărare, nediscriminare și lipsind instanța de judecată competentă de orice element pe baza căruia să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii dispuse.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din C. muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu are în vedere nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg raționamentul urmat de către factorul decident pentru a ajunge la concluzia că se impune desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, precum și toate elementele de fapt și de drept avute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care acesta și-a întemeiat actul, oferind atât particularului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Astfel, în cursul cercetării judecătorești angajatorul a reușit să-și prezinte argumente avute în vedere pentru a decide concedierea recurentei, motive pe care nu le-a menționat însă decât la modul general în decizia contestată.
Mai mult, se constată însă, din susținerile părților și probele administrate în cauză, că nu desființarea locului său de muncă a avut drept consecință directă concedierea recurentei, întrucât în aceeași situație au fost și celelalte două salariate afectate de măsura reorganizării gestiunilor societății, cărora nu le-a încetat contractul de muncă, nici faptul că nu a optat pentru postul oferit, acela de confecționer, ci faptul că aceasta, deși a optat pentru postul vacant de gestionar al celor trei gestiuni comasate, nu s-a prezentat, astfel cum susține angajatorul prin întâmpinările și notele depuse la dosar, la concursul organizat pentru acest post, fiind declarată reușită la concurs salariata F. F.
Deși acesta a fost de fapt motivul determinant al concedierii sale, acesta nu este cuprins în decizia de concediere, cu toate că, potrivit disp.art.77 din C. muncii în forma în vigoare la data emiterii deciziei, art.79 din C. muncii republicat, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Pentru a asigura informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării acțiunii în instanță și a permite exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil, motivele care au condus la concedierea recurentei trebuiau să fie cuprinse, în mod concret, în decizia de concediere ce i-a fost comunicată acesteia.
Curtea mai reține că recurenta deținea și funcția de vicepreședinte de sindicat, astfel cum rezultă din răspunsurile acesteia la interogatoriul luat înaintea primei instanțe și din declarația martorei M. C., în sensul că aceasta, în această calitate, s-a opus disponibilizărilor de personal ce au avut loc în luna aprilie 2010 și că, în calitate de lider sindical, „lupta pentru muncitori";.
De asemenea, și martora F. F. a declarat că: „ M. că reclamanta era vicepreședintă de sindicat în cadrul unității pârâte, întotdeauna au existat neînțelegeri între sindicat și conducere și de aici sunt zvonurile că se caută un prilej ca reclamanta să fie înlăturată, acel prilej fiind concursul.";
În același sens sunt și declarațiile martorei S. N., care a arătat că. „ Dna H. în calitatea sa de președinte de sindicat ținea să se respecte legea și de exemplu consiliul de administrație al unității întocmea liste pentruconcedierea unor angajați iar a doua zi supunea aceste liste liderilor de sindicat, iar reclamanta solicita respectarea legii în ceea ce privește disponibilizările.";
Potrivit disp.art.223 alin.2 din C. muncii în forma în vigoare la data concedierii recurentei, pe toată durata exercitării mandatului, precum și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate.
Se reține astfel că măsura concedierii recurentei, vicepreședinte de sindicat, în temeiul disp.art.65 din codul muncii, pentru motive ce nu țin de persoana sa, încalcă disp.art.223 alin.2 din C. muncii.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.124/2007 a constatat că acest articol stabilește măsurile de protecție pentru asigurarea condițiilor și climatului de securitate necesare îndeplinirii sarcinilor salariaților aleși în conducerea organizațiilor sindicale. Aceste măsuri sunt menite să împiedice decizia unilaterală a angajatorului de a înceta raporturile de muncă, respectiv de a concedia salariatul lider sindical pentru împiedicarea îndeplinirii mandatului încredințat acestuia de ceilalți salariați ori ca represalii pentru activitatea desfășurată de salariatul respectiv în calitatea sa de lider sindical, precum și pentru a intimida alți reprezentanți ai salariaților.
Organizațiile sindicale, și mai ales liderii acestora, în calitatea lor de reprezentare, promovare și apărare a drepturilor și intereselor profesionale și economice ale salariaților, vin mai des în contact direct cu reprezentanții angajatorului, adesea în stări conflictuale, situații în care nu ar mai putea acționa eficient dacă ar fi expuși eventualelor măsuri represive din partea angajatorului.";
Având în vedere aceste motive de nelegalitate a deciziei de concediere contestate, Curtea constată ca fiind de prisos analizarea celorlalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate prin motivele de recurs.
În temeiul disp.art.78 din C. muncii, drept consecință a anulării deciziei de concediere, se va dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
De asemenea, pârâta va fi obligată la efectuarea rectificărilor în cartea de muncă a reclamantei și la plata tuturor contribuțiilor datorate statului pentru perioada menționată.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, se reține că în mod corect prima instanță a respins acest capăt de cerere, întrucât recurenta nu a probat în cauză că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial prin faptele angajatorului în cursul executării contactului de muncă și prin emiterea deciziei de concediere contestate.
Astfel, martora M. C. a arătat că împotriva reclamantei s-a mai încercat luarea unei măsuri similare, că aceasta a văzut-o pe recurentă uneori plângând la serviciu, datorită conflictelor cu persoanele din conducerea societății, însă această declarație nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta H. L., se va modifica în partesentința primei instanțe, se va admite în parte contestația formulată de reclamanta H. L. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. și în consecință, se va anula decizia nr. 422 din (...) emisă de pârâtă privind desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei nr. 45636 din (...), se va dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective, la efectuarea rectificărilor în cartea de muncă și la plata tuturor contribuțiilor datorate statului pentru perioada menționată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, pârâta S. „. S. va fi obligată să plătească recurentei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta H. L. împotriva sentinței civile nr. 1323 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația formulată de reclamanta H.
L. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. și în consecință :
Anulează decizia nr. 422 din (...) emisă de pârâtă privind desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei nr. 45636 din (...).
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și obligă pârâtă la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Obligă pârâta la efectuarea rectificărilor în cartea de muncă și la plata tuturor contribuțiilor datorate statului pentru perioada menționată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pârâta S. C. S. să plătească recurentei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I. T.
G.
N. N.
Red./dact. CM
3 ex./ Jud.fond:B. G.
| ← Decizia civilă nr. 4442/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5417/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
