Decizia civilă nr. 4984/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4984/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M.
JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. C. SA împotriva sentinței civile nr. 3492 din 30 MAI 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat Ș. I., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierile ședințelor publice din data de (...) și (...), când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3492 din 30 MAI 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată contestația formulată de petentul Ș. I.,împotriva D. nr. 17/(...) emisă de intimata S. C. S. B.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că prin D. nr.16/(...) a încetat contractul individual de muncă a contestatorului P. V., conform prevederilor art.85/2006, modificate, coroborate cu prevederile art.73 alin.1 art.295 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii
2007 - 2010.
Conform dispozițiilor art.86 alin 6 din Legea nr.85/2006 modificată, prin prevederile L. nr.5. C. muncii, modificat și completat, după data deschiderii procedurii insolvenței, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar, lichidator, fără a fi necesar parcurgerea procedurii de concediere colectivă.
Administratorul judiciar ca acorda doar preavizul de 15 zile.
Petentul nu contestă faptul că intimata se află în procedura insolvenței.
Intimata conform dispozițiilor legale are dreptul de a disponibiliza personalul debitoarei aflată în procedura insolvenței, pentru realizarea scopului procedurii prevăzute de art.2 din aceeași Lege, respectiv acoperirea pasivului debitoarei.
Faptul că intimata își continuă și că nu a început lichidarea patrimoniului în codul procedurii falimentului nu afectează legalitatea deciziei contestate, pentru că administratorul judiciar are obligația de a lua măsuri pentru plata creanțelor, reducerea cheltuielilor, chiar prin unor contracte încheiate de debitor, conform prevederilor art.20 din Legea 85/2006, modificată. D. atacată fiind legală în baza art.284 din C. muncii, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de petentul P. V.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș. I. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând pe fond anularea decizieide desfacere a contractului de muncă, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrare cu dobânzi legale.
În motivarea recursului a arătat că a fost angajatul societății SC C. SA, societate aflată în prezent în procedură de insolvență, procedură deschisă la data de (...).
În data de (...), prin decizia atacată, administratorul judiciar S. B. B. R. i- a desfăcut contractul de muncă invocând prevederile art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006.
În cazul de față, procedura de insolvență a fost deschisă prin sentința
5270/(...). Prin aceeași sentință se stabilește și o perioadă de observație de 60 zile, perioadă care, conform L. nr.85/2006 modificată se încheie cu un raport al administratorului judiciar în care se propune fie o reorganizare a debitoarei
(cu respectare unor anumite termene și etape de plăți), fie intrarea in faliment.
În acest dosar de insolvență stabilită prin sentința din (...), perioada de observație de 60 zile a durat 2 ani, în toată această perioadă și în prezent unitatea aflata în insolvența desfășoară o activitate de producție normală, se onorează contracte încheiate, mai mult, conform încheierii pronunțată de judecătorul sindic în data de (...), se recomandă încheierea unor noi contracte conform obiectului de activitate al societății.
Obiectul de activitate al societății este prelucrarea conductorilor din sârmă în laminoare. Reclamantul este pompier, funcție pe care o probează cu contractul de muncă, certificatul de absolvire a cursului de calificare și a adeverinței eliberate de M. M. și protecției sociale, a carnetului de muncă.
În conformitate cu prevederile legale în vigoare unitatea nu poate funcționa fără a avea un Serviciu Privat pentru Situații de U.. Prin decizia nr.
1136/(...) acest serviciu s-a reorganizat din categoria a IV in categoria a III -a , această decizie având avizul Inspectoratului pentru situații de urgență „. al județului S..
Prin urmare, atâta timp cât societatea desfășoară încă activitatea prezentată mai sus, este imperativ necesară păstrarea angajaților pompieri pentru prevenirea și stingerea eventualelor incendii.
În concluzie, apreciază că această decizie de desfacere a contractului de muncă al reclamantului efectuată sub "apanajul" procedurii de insolvență este nelegală.
În conformitate cu prevederile art.49 alin.l lit.a din Legea nr.85/2006,"(l) Pe perioada de observație, debitorul va putea sa continue desfășurarea activităților curente si poate efectua plați către creditorii cunoscuți, care se încadrează in condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: c) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a făcut o cerere de reorganizare, in sensul art.28 alin.(1) lit.h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare" .
În condițiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare a administratorului statutar, consideră că decizia de desfacere a contractelor individuale de muncă nu poate să aparțină în exclusivitate administratorului judiciar. Mai mult, atâta timp cât societatea desfășoară activitate, fie că se află sub observație sau în procedura reorganizării judiciare, apreciază că decizia desfacerii contractelor de muncă angajaților este lipsită de logică, prematură și posibil chiar păguboasă pentru societate.
Analizând recursul formulat, Curtea, deliberând, constată că acesta estefondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Curtea notează că, prin acțiune, reluându-se apoi considerentele și prin recurs, reclamantul recurent invocă nelegalitatea concedierii sale raportat la modul discreționar în care s-a procedat, mai arătând că nu era oportună concedierea sa, că exercitarea profesiei sale este imperativă pentru desfășurarea activității societății, că prin deschiderea procedurii insolvenței
„nu se creează un vid legislativ în ceea ce privește raporturile de muncă";, invocând prin aceasta nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la drepturile sale legale în ce privește protecția împotriva concedierilor nelegale.
Observând conținutul deciziei de concediere și întâmpinarea depusă de intimată, se constată că în accepțiunea acesteia, raportat la dispozițiile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, citate in extenso, „concedierea angajaților intervine din motive care nu țin de persoana angajatului ci este o urmare a intrării societății în insolvență. (…) Procedurii desfacerii contractului de muncă prin denunțarea acestora de către administratorul judiciar nu îi sunt aplicabile prevederile C.ui muncii referitoare la concediere, astfel că măsura disponibilizării intimatului-reclamant se prezintă ca fiind o măsură de oportunitate adoptată de administratorul judiciar";.
Cu alte cuvinte, angajatorul apreciază că se sustrag de la prevederile imperative ale C.ui muncii concedierile dispuse în baza L. nr. 85/2006.
Or, așa cum chiar intimata citează aceste dispoziții de excepție din conținutul legii, „prin derogare de la prevederile L. nr. 5. - C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii,desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va f ace de urgență de către administratorul judiciar/., fără a fi necesară p arcurgerea procedurii de concediere colectivă . Administratorul judiciar/. vaacorda personalului concediat doar preaviz de 15 zile lucrătoare";.
Rezultă cu suficientă claritate că nu se derogă, în cazurile speciale de concedieri dispuse după data deschiderii procedurii în temeiul L. nr. 85/2006, de la toate garanțiile oferite angajaților împotriva concedierilor abuzive, ci doar de la cele privitoare la parcurgerea procedurii concedierii colective.
Nu există nici un motiv de a extinde aceste prevederi de excepție la cazul concedierilor individuale, excepțiile fiind de strictă interpretare și în plus, fiind firesc a nu se da lor arbitrariului nici în cazul în care societatea este în procedură de insolvență, cu atât mai mult cu cât se afirmă că nici măcar oportună nu era măsura concedierii luată.
Or, în dreptul muncii, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 272 C. muncii republicat, astfel încât față de motivele din acțiune, era în sarcina pârâtei recurente să probeze temeinicia măsurii.
Anterior verificării acestui aspect, se impune însă verificare întrunirii condițiilor minime de legalitate de către decizia de concediere atacată.
Curtea trebuie să se raporteze în primul rând la conținutul deciziei de concediere, în condițiile în care art. 79 C. muncii (art. 77 înainte de republicare) statuează că în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, pornind de la această dispoziție imperativă de ordine publică a codului muncii, se constată că decizia contestată în litigiu nu întrunește minime condiții de descriere a împrejurărilor care au stat la baza concedierii, pentru a permite tranșarea atât a împrejurării temeiniciei măsurii, cât și a măsurii în care se verifică în cauză condițiile impuse de art. 65 C. muncii pentru concedierea individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului, așa cum a fost întemeiată în drept decizia contestată.
Astfel, se reține, din coroborarea celor două texte de lege invocate în cele ce preced, că inclusiv în cazul concedierii în baza art. 65 C. muncii, este necesar ca decizia de concediere să cuprindă toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza măsurii.
În cauză, sub acest aspect, se constată lipsa totală a oricărei descrieri sau menționări a motivelor de fapt ce au stat la baza măsurii concedierii, practic decizia cuprinzând doar enunțarea faptului că s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență în anul 2008, dispoziția de concediere, perioada de preaviz, termenul și instanța la care decizia poate fi atacată.
Lipsește însă elementul principal care raportat la prevederile art. 76
(fostul art. 74) C. muncii trebuie să se regăsească într-o atare decizie: motivele care determină concedierea.
Sub nici o formă nu s-ar putea accepta că indicarea faptului că societatea se află în procedura de insolvență ar putea reprezenta unicul motiv al concedierii, suficient a fi menționat pentru a da legalitate deciziei de concediere, mai cu seamă că prin procedura insolvenței se încearcă salvarea societății comerciale de la faliment, societatea de producție continuând a-și desfășura activitatea, așa încât practic, acesta nu este un motiv de concediere în sine.
Așa fiind, Curtea constată că nu se poate verifica, față de motivele de fapt și de drept cuprinse în decizia contestată, realitatea și seriozitatea cauzei ce a stat la baza desființării locului de muncă al reclamantului, situație care din perspectiva dreptului muncii, echivalează cu emiterea unei decizii nelegale de concediere.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază ca fondate motivele de recurs invocate, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1, raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează a admite recursul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 3492 din 30 mai 2011 a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 3492 din 30 mai 2011 a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite contestația formulată de reclam. SI în contradictoriu cu pârâta SC C. SA și în consecință:
Anulează decizia nr. 17 din (...) emisă de pârâtă având ca obiect desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului și dispune reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior.
Obligă pârâta la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
GREFIER N . N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 3382/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5088/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
