Decizia civilă nr. 955/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 955/R/2011
Ședința din 14 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. (P.) O. împotriva sentinței civile nr. 1434 din 24 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtei intimate SC
R. H. R. S., M. "R." B. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 14 martie 2011, pârâta intimată SC R. H. R. S. a trimis prin fax întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în tot a sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 ultim aliniat din Codul de procedură civilă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1434/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins contestația formulată de contestatoarea C. (P.) O., împotriva Deciziei nr. 73/(...), în contradictoriu cu intimata SC R. H. R. S. - magazin R. B. M..
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost angajata intimatei, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 40714/(...), încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de (...), în meseria de casier.
Prin decizia de sancționare nr. 73/(...), care face obiectul contestației, intimata a decis desfacerea contractului individual de muncă al contestatoa- rei, începând cu data de (...).
În motivarea deciziei, s-a reținut în sarcina contestatoarei săvârșirea unei abateri, constând în aceea că, în data de (...), aceasta nu s-a prezentatla serviciu decât după ce a fost sunată de către adjunctul supraveghere casă, iar după prezentarea la serviciu, la reclamarea unui client că i s-a dat un rest incorect, contestatoarea fără ași înștiința șeful ierarhic superior de cele întâmplate, a luat decizia de a acționa pe cont propriu și a acordat restul de 10 lei clientului.
În drept, decizia de sancționare a fost motivată prin referire la dispozițiile art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii.
În cadrul cercetării disciplinare, prin declarația dată - fila 51 din dosar
- contestatoarea recunoaște că în data de (...), fiind de serviciu la casa nr. 13 a acordat un rest greșit unui client, dar nu și-a dat seama că se impunea o procedură specială, fiind supusă unei presiuni foarte mari, astfel că a soluționat singură incidentul plătindu-i clientului diferența nerestituită de
10 lei.
Potrivit regulamentului de ordine interioară, în situația în care casiera greșește prin neachitarea corespunzătoare a restului, are obligația de a anunța inspectorul de siguranță și șefa de supraveghere a caselor de marcat pentru derularea operațiunii de stop casă. Modalitatea de stop casă este singura care asigură verificarea corectitudinii achitării restului clientului.
Casierele cunosc aceste obligații ce le incumbă, fiind cuprinse și în fișa postului, în acest sens fiind și declarația martorei B. E. D. și a celorlalte martore propuse de contestatoare.
Pentru comportament asemănător contestatoarea a mai fost sancționată disciplinar în luna noiembrie 2008, cu reducerea salariului și în luna decembrie 2009 cu avertisment scris, nici una dintre aceste sancțiuni nefiind contestată.
În ce privește ziua de (...), dacă contestatoarea era sau nu planificată pe zi liberă, coroborând probele administrate, instanța reține următoarele: martorele propuse de contestatoare, au afirmat că doar din discuțiile avute cu contestatoarea, știu că aceasta ar fi fost planificată în zi liberă și ulterior ar fi fost sunată că trebuie să se prezinte la serviciu.
Martora G. R. A., încadrată a societății intimate cu atribuții de supraveghere case, a declarat că ea este cea care întocmește programarea zilelor libere pentru luna ce urmează, această programare se afișează la biro- ul supraveghere case, unde poate fi consultat de cei interesați.
Programarea se face cu 4-5 zile înainte de începutul lunii. Sunt și situații când planificarea inițială se modifică, dar se aduce la cunoștința celei interesate.
În ce o privește pe contestatoare, martora susține că aceasta nu a fost planificată în data de (...) în zi liberă. Își aduce aminte de acest aspect deoa- rece în data de (...), cu ocazia revenirii la serviciu a contestatoarei după ce efectuase 5 zile libere, aceasta s-a plâns că este foarte obosită și că nu poate lucra 8 zile consecutiv, astfel că a planificat-o în zi liberă într-o zi de luni, anterior datei de (...).
Potrivit art. 263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare angajaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Angajatorul este îndreptățit ca, în raport cu fapta săvârșită, urmările produse și vinovăția făptuitorului, să aplice sancțiunea pe care o consideră eficientă, indiferent dacă salariatul este sau nu la prima abatere disciplinară.
În speță, contestatoarea, a mai fost sancționată disciplinar, tot pentru încălcarea atribuțiilor din fișa postului, situație în care, față deconsiderentele reținute, constatându-se că este o abatere repetată în legătură cu profesia, T. a apreciat că sancțiunea desfacerii contratului de muncă este o măsură corect aplicată, fiind menținută, prin respingerea contestației.
Ca o consecință a respingerii contestației, a fost respinsă și cererea privind daunele morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. (P.) O., solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere formulate în fața primeiinstanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sentința fond este nelegală întrucât nu s-a analizat legalitatea deciziei de concediere și modul de desfășurare a cercetării prealabile, motive care în opinia recurentei atrag casarea hotărârii instanței de fond.
Astfel, s-a precizat că neprezentarea la serviciu în data de (...) se datorează modificării planificării de către G. R. A., care nu i-a fost adusă la cunoștință, iar greșeala nerestituirii restului la un client a fost imediat reparată.
S-a mai invocat că instanța de fond a audiat-o ca martor pe G. R. A., deși a arătat că este în dușmănie cu aceasta și că s-a reținut fără să se verifice că a avut reclamații din partea unor clienți și că neacordarea în mod corect a restului la alți clienți ar fi o practică în activitatea reclamantei.
Recurenta a mai arătat că depozițiile martorilor audiați în cauză sunt subiective, întrucât dacă ar fi declarat în favoarea ei le-ar fi fost afectate locurile de muncă.
Referitor la solicitarea de a se modifica hotărârea recurată s-a arătat că sancțiune aplicată este prea gravă, că neprezentarea la serviciu se datorează schimbării planificării de către șefa de compartiment, că nerestituirea corectă a restului nu a fost făcută cu vinovăție și că nu s-a dovedit că ar fi avut și alte tentative de acordare necorespunzătoare a restului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.8 și 9, 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
În condițiile în care la fondul cauzei reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate al deciziei de concediere, inclusiv referitor la desfășurarea cercetării prealabile, nu se poate reține faptul că tribunalul nu a analizat legalitatea emiterii deciziei de concediere. De altfel, nici în recurs nu se invocă motive de nelegalitate, criticile recurentei vizând temeinicia deciziei de concediere.
Contrar celor invocate de recurentă, instanța de fond a pronunțat soluția coroborând judicios toate probele administrate în cauză, faptul că nu s-au apreciat ca fiind fondate susținerile recurentei datorându-se nedovedirii acestora. De asemenea, s-au administrat toate probele propuse de părți.
Astfel, împrejurarea că există relații de dușmănie între recurentă și martora G. R. A. nu poate conduce la înlăturarea depoziției acesteia, întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile luate în cadrul cercetării disciplinare (filele 53, 54). Din toate aceste probe rezultă că în data de (...) recurenta nu era programată în concediu și că această programare nu s-a modificat intempestiv de cătremartora G. R. A. De altfel, Curtea constată că reclamanta nu s-a opus la fondul cauzei audierii martorei (fila 77 dosar fond).
Referitor la subiectivismul martorilor audiați în cauză, Curtea reține că în afară de martora menționată anterior, niciunul dintre ceilalți martori audiați în cauză nu mai lucrează la societatea intimată, astfel încât susținerile recurentei relative la faptul că locurile de muncă ale acestora ar fi afectate de o eventuală depoziție în favoarea sa sunt neîntemeiate.
Recurenta a fost sancționată pentru faptul că nu a respectat procedura prevăzută de R. de O. I. în situația în care s-a dat un rest incorect, astfel încât nu are relevanță, sub aspectul reținerii faptei, că a reparat repede greșeala pe care a comis-o.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, contrar celor invocate de intimată, se apreciază că în lipsa unei limitări legale exprese, controlul judecătoresc al actului de sancționare este unul devolutiv, astfel încât analizând legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare, instanța judecătorească este competentă să se pronunțe inclusiv cu privire la legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare și să înlocuiască sancțiunea aplicată de angajator cu una mai ușoară. În acest fel nu se creează angajatului o situație mai grea decât cea avută anterior introducerii acțiunii și se asigură și realizarea scopului răspunderii disciplinare, în sensul că dacă s-ar recunoaște numai dreptul instanței de judecată de a anula sancțiunea aplicată, ar angajatul ar rămâne nepedepsit, întrucât nu s-ar mai putea aplica o nouă sancțiune pentru aceeași faptă.
Analizând criteriile legale prevăzute de art. 266 din Codul muncii,
Curtea reține că recurenta a mai fost sancționată de două ori de către societate în luna noiembrie 2008 cu avertisment scris pentru nerespectarea procedurilor de lucru, respectiv în decembrie 2009 cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună pentru însușirea unei bancnote de 100 lei (fila 28 dosar fond). De asemenea, abaterile disciplinare au avut consecințe grave pentru angajator, respectiv prin modul în care au fost comise i-au creat un important prejudiciu de imagine.
În plus, în condițiile în care cele două sancțiuni disciplinare aplicate anterior nu și-au atins scopul, faptele pentru care a fost sancționată recurenta prin decizia care face obiectul prezentei cauze fiind relativ similare cu cele săvârșite anterior, Curtea apreciază că față de circumstanțele, conținutul și urmările faptelor culpabile se impune concluzia că menținerea recurentei în cadrul colectivului intimatei nu mai este posibilă.
Deși recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, se constată că nu s-au dezvoltat aceste motive de recurs, iar criticile formulate împotriva sentinței instanței de fond nu permit încadrarea în niciunul dintre motivele menționate anterior.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. (P.) O. împotriva sentinței civile nr. 1434 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE J UDECĂTORI G .
D. G. L. D. S. D.
C. M.
Red.LD/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: V.C./B.G.
| ← Decizia civilă nr. 117/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4166/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
