Decizia civilă nr. 5003/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5003/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul H. F. și pârâta SC H. I. S. împotriva sentinței civile nr. 3883 din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. Waldraf D., în substituirea av. P. Olga Vasilisia, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire și un extras privind tarifele aplicate de E. în cazul deconectării și reconectării serviciului de electricitate. S. în probațiune efectuarea unei adrese pentru dovedirea faptului că reclamantul a fost deconectat, precum și pentru a comunica instanței cuantumul taxei de reconectare pentru a-și putea formula exact pretențiile.
Curtea, deliberând, cu privire la cererile în probațiune formulate de reprezentanta reclamantului recurent, apreciază că referitor la deconectare există la dosar documente, respectiv înștiințarea emisă de E., la fila 9 din dosarul de fond, iar cu privire la tarifele de reconectare, constată că nu sunt utile cauzei, în raport de înscrisurile depuse la termenul de astăzi.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii precizate cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Cu privire la recursul pârâtei solicită respingerea acestuia, motivat pe faptul că nu a depus statele de plată de care a arătat că înțelege să se prevaleze în susținerea recursului.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3883 din 22 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de cătrereclamantul H. F. în contradictoriu cu pârâta S. H. I. S. cu sediul în C.-N. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2010 și ianuarie 2011, să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente perioadei lucrate, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, precum și să plătească acestuia indemnizația pentru concediul legal de odihnă aferent perioadei lucrate.
Au fost respinse capetele de cerere privind plata daunelor morale și plata sumei de 250 lei cu titlu de redeschidere a furnizării energiei electrice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr.
61/(...), înregistrat la I. C. sub nr.168246/(...) (f.3-4), reclamantul a fost angajat al pârâtei începând cu data de (...), ocupând postul de finisor terasamente, pentru un salariu de bază lunar brut de 790 lei si un spor de vechime de 5%.
Având în vedere că susținerile reclamantului sunt confirmate prin datele cuprinse în contractul individual de muncă și față de nedovedirea de către pârâtă a plății salariilor prin state de plată semnate de către reclamant ori prin alte documente care să ateste neîndoielnic plata salariului, cu toate că sarcina probei îi revine acesteia potrivit art. 287 coroborat cu art. 163 din Codul Muncii, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2010 și ianuarie
2011, să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente perioadei lucrate, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, precum și să plătească acestuia indemnizația pentru concediul legal de odihnă aferent perioadei lucrate.
Instanța a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata daunelor morale și plata sumei de 250 lei cu titlu de redeschidere a furnizării energiei electrice întrucât reclamantul nu a făcut dovada vreunei suferințe morale si nici a elementelor răspunderii pârâtei privind furnizarea energiei electrice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H. F. solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii precizate, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât în mod greșit a respins cererile privind plata de daune pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale și plata sumei de 250 lei achitată de reclamant pentru redeschiderea furnizării energiei electrice.
Cu privire la plata daunelor, arată că acestea trebuiau admise întrucât sunt datorate în baza art. 161 al. 4 din Codul Muncii, prin care întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Societatea angajatoare a fost de rea-credință și nu i-a plătit salariile o perioadă îndelungată, motiv pentru care în mod evident trebuie obligată la plata de daune către reclamant.
Tot angajatorul este răspunzător și pentru faptul că, din cauză că nu a avut resurse pentru achitarea facturii de electricitate, i-a fost întreruptă furnizarea energiei electrice, iar până în prezent nu a avut posibilitatea să achit taxa de redeschidere a furnizării de energie.
Pârâta și-a încălcat obligația esențială de plată a drepturilor salariale, aducând prin aceasta atingere dreptului reclamantului la salarizare pentru munca depusă. Pârâta se face vinovată de săvârșirea acestei fapte, neplata salariilor nerealizându-se în mod evident cu rea-credință.
Prin neefectuarea plății salariilor pentru o perioadă de 3 luni i s-a creat un prejudiciu însemnat, fiind singurul întreținător al familiei.
Societatea angajatoare l-a pus în situația de a nu-și putea asigura mijloacele esențiale de subzistență sau de a acoperi toate cheltuielile lunare cu utilitățile.
Furnizarea energiei electrice i-a fost întreruptă în plină iarnă și toată familia a avut de suferit, tocmai pentru că nu am primit salariile și nu a putut achita facturile restante la electricitate.
În mod clar există un raport de cauzalitate fapta societății de a nu-și plăti drepturile salariale timp de 3 luni de zile și prejudiciul creat lui și familiei acestuia.
Pentru aceste motive, angajatorul trebuie obligat la plata de daune în cuantumul de 5.000 lei solicitat de reclamantul, precum și a sumei de 250 lei reprezentând contravaloarea taxei de redeschidere a furnizării energiei electrice pe care sunt nevoit să o plătesc, pârâta fiind singura vinovată de situația creată.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta S. H. I. S. solicitândmodificarea sentinței atacate cu respingerea acțiunii introductive, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare pârâta a arătat că prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat instanței ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale pentru perioada noiembrie - ianuarie 2011.
În realitate însă reclamantul a primit drepturile salariale pentru lunile noiembrie-decembrie 2010, iar în luna ianuarie 2011 activitatea societății s-a sistat. Mai mult decât atât, prin decizia societății, pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă. În ianuarie 2011, reclamantul nu s-a mai prezentat pe șantierul societății.
Admiterea în totalitate a prezentei acțiuni ar echivala cu plata drepturilor salariale de două ori, mai ales pentru lunile noiembrie și decembrie 2010.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 163 C. Muncii „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.";
Textul legal citat anterior prevede un regim probatoriu restrictiv în ceea ce privește dovada plății salariului, în sensul că ea se poate face doar prin statul de plată semnat de angajat sau un alt act justificativ din care să rezulte cu certitudine efectuarea plății către salariat.
Prin urmare în privința plății salariului nu este admisibil un alt mijloc de probă decât cel prin înscrisuri, înscrisuri care să demonstreze fără nici o îndoială plata efectivă către salariat a drepturilor cuvenite și, în condițiile în care pârâta recurentă nu a dovedit plata drepturilor salariale pentru perioada solicitată de reclamant, deși sarcina probei îi revenea în condițiile art. 287 C. Muncii, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea obligând pârâta în calitate de angajator la plata acestora.
Referitor la pretențiile recurentului reclamant privind acordarea daunelor morale în sumă de 5.000 lei precum și sumei de 250 lei reprezentând taxă de redeschidere a furnizării energiei electrice, Curtea constată a fi nefondate criticile aduse de recurent hotărârii atacate, instanța de fond apreciind în mod corect că reclamantul nu a probat producerea unui prejudiciu care să justifice acordarea acestora.
Nu se poate concluziona în sensul existenței unui raport de cauzalitate între sistarea furnizării energiei electrice și întârzierea plății salariului, ca șicondiție esențială pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei în calitatea sa de angajator, în senul art. 269 C.muncii, în condițiile în care reclamantul putea dispune și de alte mijloace materiale pentru acoperirea cheltuielilor curente. Mai mult decât atât suma de 250 lei solicitată de reclamant nu reprezintă o cheltuială care să fi fost efectuată de reclamant, pretinsul prejudiciu neavând astfel un caracter actual.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursurile declarate de reclamantul H. F. și pârâta SC H. I. S. împotriva sentinței civile nr. 3883 din 22 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:I.P.
| ← Decizia civilă nr. 4644/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 867/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
