Decizia civilă nr. 5091/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 5091/R/2011
Ședința publică din data de 6 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: C. M. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. generală a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1636 din
20 septembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., G. Ș. „. G. R. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 22 noiembrie 2011 reclam,antul intimat a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea văzând că atât recurentul prin recurs cât și intimatul prin întâmpinare, au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar
C U R T E A
Prin cererea înregistrată sub nr.4574/100/(...), reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor de sindicat indicați prin acțiune și precizări, a chemat în judecată pe pârâții: I. Ș. J. M., G. Ș. „. G. R., M. E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care pârâții să fie obligați la plata ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pe anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009, în baza L. nr.3..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, potrivit prevederilor L. nr.3., se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, șireprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Prin H. nr.453/2007 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a nr.3., iar potrivit acestora, beneficiarii ajutorului financiar prevăzut de nr.
3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, sunt cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate, încadrate în învățământul preuniversitar, care sunt în activitate. Acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a
100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază.
S-a mai prevăzut că unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de
10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare, iar inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la M. E., C. și T. - D. generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare. D. generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T. va aloca lunar către inspectoratele școlare/al municipiului B. sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise.
Inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
Reclamantul a mai arătat că, potrivit art.6 din Norme, responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și
T.
Cadrele didactice reprezentate în cauză de către sindicat au solicitat în termen acordarea acestui ajutor financiar, însă acesta le-a fost acordat parțial, în sumă de 130 lei.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea cererii, arătând că, potrivit art.5 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.3., sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură din bugetul M. E., C., T. și S., capitolul 65.1 „Î.";, art.57.02.01 „Ajutoare sociale în bani";, în limita creditelor bugetare aprobate, ori prin L. nr.18/2009, de aprobare a bugetului de stat pe anul 2009 s-a aprobat suma de 5. mii lei, iar ulterior, prin O. nr.19/2009 s-a prevăzut influența pozitivă la capitolul „. socială"; cu 1. mii lei.
Prin sentința civilă nr. 1636 din (...), Tribunalul Maramureș a admis acțiunea formulată de S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat, pârâtul G. Ș. „. G. R. fiind obligat să plătească reclamanților ajutorului financiar prevăzut de L. nr.3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei, achitată în luna decembrie 2009. Pârâții: I. Ș. J. M., M. E., C., T. ȘI S. și M. F. P. au fost obligați la asigurarea finanțării necesare plății ajutorului financiar. S-a respins cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de M. E., C., T. ȘI S.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Membrii de sindicat reprezentați în cauză de către sindicat sunt cadre didactice cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă.
Conform art. 1 și 2 din L. nr.3., se recunoaște cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, dreptul la un ajutor financiar annual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit cererilor depusela dosarul de fond, aceste cadre didactice au formulat, în cursul lunii noiembrie 2008 cereri de acordare a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2009.
Prin adresa nr.2715/(...), I. Ș. al Județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe din cadrul M. E., C., T. și S., deschiderea de credite pentru suma de 2600000 lei necesară pentru plata fondului de carte conform L. nr.3..
În urma acestei solicitări, M. E., C., T. și S., prin adresa nr.128/(...), a comunicat pârâtului că, în urma suplimentării bugetului MECI, suma alocată fiecărui județ reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program și a îndrumat I.Ș.J. M. să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național să se efectueze doar în limita sumei de
130 lei pentru fiecare beneficiar.
În consecință, s-a reținut că, astfel cum a recunoscut și reclamantul, membrilor sindicatului reclamant li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar prevăzut prin L. nr. 3..
S-a mai reținut de către prima instanță că, prin demersurile efectuate și întâmpinările formulate, atât I. Ș. al Județului M., cât și M. E., C., T. și S. au recunoscut dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză de către sindicat la plata integrală, în sumă de 100 E., a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3..
În ceea ce privește unitatea de învățământ pârâtă, s-a reținut că aceasta nu a făcut dovada plății ajutorului financiar, în cuantumul prevăzut la art.1 din L. nr. 3., potrivit art.6 din H. nr.453/2007.
Având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile de analizare a propunerilor de buget, de monitorizare a execuției bugetare instituite prin art.15 și 19 din L. nr.500/2002, a fost admisă și cererea de obligare a acestui minister la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi bănești.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M. F. P., prima instanță a respins-o, având în vedere cele statuate de către Î.C.C.J. prin decizia nr.10/2011.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE, PRIN D. G. A F. P. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat prima instanță a obligat acest pârât să facă demersurile pentru obținerea fondurilor solicitate.
Astfel, potrivit art.5 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.3., sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură din bugetul M. E., C.,
T. și S., capitolul 65.1 „Î.";, art.57.02.01 „Ajutoare sociale în bani";, în limita creditelor bugetare aprobate, ori prin L. nr.18/2009, de aprobare a bugetului de stat pe anul 2009 s-a aprobat suma de 5. mii lei.
Sumele acordate la diverse capitole din bugetul de stat sunt stabilite în limita prevederilor bugetare aprobate.
Ulterior, prin O. nr.19/2009 s-a prevăzut influența pozitivă la capitolul „. socială"; cu 1. mii lei.
Recurentul mai arată că, în rectificările bugetare, se are în vedere la alocarea sumelor către bugete și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Se invocă în acest sens și recursul in interesul legii promovat de P. general de pe lângă Î. Curte de C. si Justiție precum si soluția data acestuia de către Î. Curte de C. si Justiție prin D. 10/(...), în sensul ca: " in aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice si art. 1-4 din OG 2. privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabili te prin titluri executorii ... cererea de chemare in garanție a M. F. P. formulata de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ... nu îndeplinește condițiile cerute de textul de lege."
Prin întâmpinarea formulată, S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico-sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate.
A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a
100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora.
Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și
Cercetării.
Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactarea acestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ.
Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";.
De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod exprescuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat.
Se mai reține că și Normele metodologice de aplicare a nr.3., aprobateprin H. nr.453/2007, folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ, prevăzând că acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază.
De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G. se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauzăprevederile art. 5 alin.3 din H. nr.453/2007, potrivit cărora sumele necesareplății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate, susținând că nu au fost aprobatefondurile necesare plății integrale a acestui ajutor pentru anul 2009.
Curtea reține însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din
L. nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actul normativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3..
Se mai reține că leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, înprimul rand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele care reclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma.
De asemenea, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut,pentru adoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicarea acesteia, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia..
Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, la elaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce sepot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute învedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiarasupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, achitarea efectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectată de condiția existenței fondurilor necesare.
În consecință, se reține că, întrucât potrivit art.6 din H. nr.453/2007,responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum lanivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., care au dovedit, în cauză, cu adresele nr.2715/(...) și nr.128/(...), că au solicitat M. F. P. asigurarea fondurilor necesare, fără ca recurentul să-și îndeplinească obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, Curtea reține că în mod corect prima instanță a admis cererea reclamanților privind obligarea acestui minister la asigurarea sumelor necesare plății ajutorului financiar.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativprin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, încursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Curtea mai reține că, deși în anul 2011 a fost pronunțat un recurs îninteresul legii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată decătre instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3., efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu poate fi extins și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar.
De altfel, în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile acesteidecizii în soluționarea cererii de chemare în garanție formulate de către M. E.,
C., T. și S.
Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că:
În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 -
Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "Ordonanță nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr.
3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
În primul rând, se reține că, astfel cum rezultă din considerenteleacestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile îninteresul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200"
o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța
G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "Ordonanță nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.";
De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în interesul legii se ara tă că în practica
judiciară nu există un punct de vede re unitar cu privir e la cererile de
chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoaresau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.";
La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele
judecătorești";, s-au reținut următoarele:
„ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr.
500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional.";
În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii
vizează aceeași problemă de drept referitoare la interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L.
nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare, și art. 1 -4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor
de plată ale insti tuțiilor publice, st abilite prin titl uri executorii, cu
modificările și comp letările ulterioare, c u privire la chemar ea în garanție a
M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială
personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind
stimularea achiziționării de cărți sau d e programe educați onale pe suport
electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în
învățământul preuniversitar.";
Curtea reține astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu
privire la problemele de drept asupra cărora instanțele au pronunțat soluții
diferite, se reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa decât
cererea cu care a fost investită legal, respectiv doar chestiunea cererii de
chemare în garanție a M. F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor
drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate
personalului bugetar .
De altfel, conform art.3305 din Codul de procedură civilă , recursulîn interesul legii este admisibil do ar d ac ă se f ace dov ad a că problemele de d rept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile.
În al doilea rând, Curtea reține faptul că asemenea litigii vizând a cord are a unor dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă person alulu i buge tar, re spectivpersonal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din sistemul j us tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, se ju decă într -un cadru procesual în care M inisterul Finanțelor Publice are ca litatea de pârât , solicitându-se de c ătre recl aman ț i ob l ig are a ace s tu ia l a aloc are a f ondurilor neces are pl ăț i i d rep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te acț iu n i, s au l a as ig ur are a f in anț ăr ii necesare, de aproximativ 7 ani de zile, invocându-se în principalprevederile L. nr. 500/2002 pr iv ind f in anțele publ ice , cu modificările și
completările ulterioare, dar și cele ale Ordon anțe i G. nr. 2., mai ales pr in
excepț iile l ipse i c al ităț ii procesu ale p as ive invoc ate de c ătre ace s t min is ter.
Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și încontencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărârijudecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată.
Se reț ine c ă, în toa tă această perioadă , probabil în urma practicii c ons tan te a ins tanțel or judec ătoreș ti de o bl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a de fonduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a investit cu legitimare p rocesuală de a exercita recursul în interesul legii, respectiv procurorul g eneral al Parchet ului de pe lângă Î nalta Curte de Cas ație și Justiție
și colegiile de co nducere ale curțil or de apel nu au constatat că a ceastă problemă de drept ar fi f ost soluționată diferit de către i nstanțele judecătorești, nefiind promovat un recurs î n interesul legii în acest sens.
Po tr iv it ar t.329 al in. 1 d in Codul de procedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost m o d if ic at pr in L. nr.219/2005, P. general al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta C urte de Cas aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a cerere a min is trulu i jus tiț ie i ș i c oleg iile de conducere ale curț ilor de apel, au drep tul, pe n tru a as igur a i n terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a leg ii p e în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C . ș i Jus tiț ie s ă s e pronu nțe asupr a ches tiun ilor de drep t c are au f ost s oluț ion ate d if erit de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens.
Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență.
În al treilea rând, se reține că începând cu anul 2005, P. general a l Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ulterior, colegiile d e conducere ale curților de apel au sesizat Înalta C ur te de C as aț ie ș i J us tiț ie cu pronunțarea unor decizii în interesul legii p rivind drepturi de natură salarială ale personalului bugetar, respectivpersonal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din sistemul j us tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i , în care au fost ataș ate ș i exa minate hotărâri judecătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, în calitate de pârât în cererile de a locare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale figura M inisterul Finanțelor Publice, invocându -se prevederile L. nr. 500/2002 și
cele ale Ordon anțe i G. nr. 2., fără a se co nstata vreodată soluționarea
diferită a unor ase menea cereri de că tre instanțele jude cătorești, deci n ici necesitatea s esizării instanței supreme cu pro nunțarea unui recurs în interesul legii în acest sens.
Se mai reț ine în ace s t sens c ă Înalta Curte de Casație și Justiție a p ronunțat, în ur ma unor ase mene a ses iz ăr i pr iv ind dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alulu i buge tar, resp ec tiv person al d id ac tic, person al d in s is te mul s an itar, person al d in s is te mu l jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i,
următoarele deciz ii: nr.23/(...) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosarnr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008),nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosarnr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dosar nr.20/2009), nr.28/(...)(dosar n r.5/2009) și nr.3 7/(...)(dosar nr.23/2009), având în fiecare dintre aceste d os are ataș ate ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i c h iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor Publ ice l a aloc are d e f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i a ceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanț elor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a ce nu permite în prezent extinderea efectului recursului în interesul legii s oluț ion at pr in dec iz ia nr.11/2010 ș i asupr a unor ase me ne a cerer i de c he mare în judec ată.
În al patrulea rând, în acț iun ile pr iv in d drep tur i de n atur ă s al ar ial ă a le person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, în cep ând cu anul 200 5, Parchetul de p e lângă Înalta Cu rte de Casație și J ustiție, prin procur orul general și C .le de A. au figurat în calitate de pârâți, alături de Ministerul F inanțelor Publice, ul timu l f iind che mat s ă aloce f onduril e neces are pl ăț i i d rep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ând u -se ch iar ap ăr ăr i f aț ă de excepț ia l ipse i c al ităț ii proces u ale p as ive invoc ată în aces te c auze de c ătre M in is terul F in anțelor Publ ice, în te me iul L. nr. 500/2002, as tf el încât es te cer t c ă aceș tia a u cunoscu t pr ac tic a ins tanțelor judec ătoreș ti d in ț ar ă în c ee a ce pr iveș te a ce as tă proble mă d e drep t ș i nu au c ons ider at neces ar, î n to ată ace as tă p er io ad ă, s ă ses izez e În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu p ronunț are a unu i r ecurs în in teresul l eg ii în ace as tă ches tiune, as tf el înc ât n u se po ate pun e p roble ma ex tinder ii ef ectelor dec iz ie i nr. 10/2011 a Î. C. d e C. și Jus tiț ie asupra acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1
Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul
Finanțelor Publice și se va menține sentința pronunțată de către primainstanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1636 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI,
I. T. L. D. C. M. cu opinie separată
G. N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.-(...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș: C. M.cu opinia separată a doamnei judecător L. D. în sensul admiterii recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., modificarea parțială a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin decizia nr. 10/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
În acest sens, instanța supremă a reținut că:
„În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazuldrepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.
Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările
și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr.
500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de aefectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.";
Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M. F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, constat că în considerentele deciziei menționate anterior instanța supremă a statuat, contrar opiniei majoritare, că nu se poate formula cerere de chemare în garanție tocmai pentru că pretențiile menționate anterior nu pot forma obiectul „unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță";, așa cum s-a formulat în prezenta cauză..
De asemenea, reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M. F. P. la plata ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți.
Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
În consecință, față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
Având în vedere atât acest aspect, cât și caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept conform art.3307 alin.3 C.pr.civ. apreciez că în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. recursul trebuia admis, iar sentința modificată în parte în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
JUDECĂTOR L . D.
Red.DL
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2579/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4001/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
