Decizia civilă nr. 551/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 551/R/2011
Ședința 14 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2846 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN, și pe pârâta intimată G. U. B. B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat P. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta reclamantului intimat a depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2846 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea formulata de S. L. AL Î. P.
C.EAN, în calitate de reprezentant al reclamanților - membri de sindicat S. B. A., A. D., B. V., C. R., C. F., G. M., O. V., O. L., S. I., C. M., D. O., M. E., C. M. și P. A. în contradictoriu cu pârâții G. U. „.-B. și C. LOCAL AL M. C.-N. și în consecință a fost obligată pârâta G. U. „.-B. din C.-N., în calitate de angajator pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant din unitatea de învățământ, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate,rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, până la data intrării in vigoare a L. nr.
330/2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta G. U. „.-B. C.-N., să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă și evidențele salariale.
A fost obligat pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrul de sindicat reprezentat în prezentul litigiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat care au calitatea de cadre didactice în unitatea de învățământ ce ființează pe raza municipiului C.-N., respectiv pentru numiții: S. B. A., A. D., B. V., C. R., C. F., G. M., O. V., O. L., S. I., C. M., D. O., M. E., C. M. și P. A. așa cum sunt aceștia enumerați în tabelul depus la dosarul cauzei.
Cu privire la acțiunea reclamantului, trebuie arătat că anterior, Curtea
Constituțională a R. prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea
O.G.nr. 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis O.
136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin
O. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din O.U.G.nr. 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G.nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în anii 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., până la apariția L. nr.330/2009, tribunalul a admis în parte cererea reclamantului,în conformitate cu prevederile art.283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art.155,art.157 alin.2 și art.169 alin.1 din Codul Muncii , și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru fiecare membru de sindicat reprezentat din unitatea de învățământ anterior menționată.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a declarat recurs prin care a solicitat respingerea acțiunii împotriva sa ca formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală.
În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitate de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit disp. art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale aleunităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea față de prevederile art.50 alin.2 lit. a din L. nr.273/2006
Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., partea I.
Din coroborarea taxelor legale la care s-a făcut referire mai sus , rezultă că pentru ca instituția să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat - aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art.39 alin.6 din L. nr.273/2006.
Pe de altă parte bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010 însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit L. bugetului de stat pe anul 2010 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizia a directorului D. Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea
C.ui județean și a Primarului și cu asistența tehnică de specialitate a I. Ș. sau a D. de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Reclamantul S. L. al Î. P. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 „cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că " Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
În cauză, pârâtul C. local al mun. C.-N. a fost chemat în judecată tocmai în temeiul obligației de suportare a cheltuielilor privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și a calității sale de ordonator principal de credite și de finanțator al instituției de învățământ.
În raport de dispozițiile legale menționate, Curtea reține că acceptarea criticilor recurentului referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a bugetului instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat echivalează cu înlăturarea obligația de finanțare ce îi revine C.ui Local și cu lipsirea reclamantei de posibilitatea de a-și realiza efectiv creanța, interpretare ce excede spiritului reglementărilor în materie.
În fine, dispozițiile L. bugetului de stat pentru anul 2010 nu pot fi aplicate retroactiv pentru reglementarea situației drepturilor salariale cuvenite pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, opunându-se acestei apărări principiul constituțional al neretroactivității legii civile .
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2846 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. L. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B. /I. P.
| ← Decizia civilă nr. 4577/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3883/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
