Decizia civilă nr. 5125/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5125/R/2011
Ședința publică din data de 7 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1524 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați I. Ș. AL J. M., Ș. G. PENTRU C. CU D. V. DE S. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 noiembrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1524 din 13 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului Maramureș, Ș. G. pentru C. cu D. V. de S., M. E., C., T. și S. B. și M. F. P., B., reprezentat prin D. G. a F. P. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. G. pentru C. cu D. V. de S. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: A. M. C., A. F., A. M., B. M., C.
F., D. G., D. M., D. A., D. I., G. V., H. M., H. E. I. Z., K. A., K. A., L. I., M. A., M. I., M. E., M. F., M. C., N. I., O. V. F., P. L., P. I., S. M., S. Ș., S. V., S. B. A., T. (Hapca) M., T. E. C.ia, Vraja Petru, ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
Au fost obligați pârâții I. Ș. al județului M., M. E., C., T. și S. și M. F. Pu- blice să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului fi- nanciar menționat.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M. F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M., ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză au fost, în anul școlar vizat în litigiu, 2008/2009, cadre didactice cu norma de bază la unitatea de învățământ pârâtă Ș. G. pentru C. cu D. V. de S.
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare
și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit adeverinței depuse la filele 13-18 dosar, eliberată de unitatea
școlară pârâtă, cadrele didactice reprezentate în prezentul dosar au formulat în luna octombrie a anului 2008 cereri de acordare a ajutorului financiar pentru a- chiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul
2009, primind o plată parțială a ajutorului financiar conferit prin art. 1 și 2 din L.
3., în limita sumei de 130 lei.
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinării și a ce- rerii de chemare în garanție, dar și demersurile realizate de I. Ș. J. M. în scopul alocării către unitățile școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța a reținut că acest pârât, cât și pârâtul M. E., C. și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. 3. și art. 5 al. 3 din H.G. 453/2007, să asigure sumele menționate de la bugetul de stat, au recunoscut dreptul cadrelor didac- tice reprezentate în cauză la plata integrală a acestui ajutor, respectiv la nivelul sumei de 100 E. prevăzute de lege.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 4 din L. 3. și art. 5 din H.G.
453/2007 ce conferă M. E., C., Tineretului și S. calitatea de ordonator principal de credite, precum și rolul Ministerului F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, cât și atribuțiile acestuia vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L.
500/2002.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M. Finanțelor P. ca lipsită de interes, având în vedere că acesta din urmă a fost chemat în judecată de reclamant, alături de cel dintâi, tocmai în scopul obligării sale la alocarea sumelor necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant. F. cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor P ublice prin D. G. a F. P. M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensulrespingerii obligării acestuia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul consideră sentința netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin.3 din L. nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielilede personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1
și 2 din L. nr. 3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art. 5 din normele metodologice de aplicare a legii.
Prin D. nr.10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că: „în aplicarea dispozițiilor art.60 din C.pr.civ., raportat la art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art.1-4 din O.G. nr. nr.2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulari și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Face precizarea că în rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor bugetele și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Față de prevederile de mai sus, pârâtul solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, S. L. din Î. M. a solicitatrespingerea recursului astfel cum a fost formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
Față de conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, partea reclamantă nu invocă existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci are în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor
Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între
Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație degaranție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în bazadispozițiilor Legii nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D.nr. 10 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, stabilind că: „Înaplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul
Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri.
Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 1524 din 13 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că: Respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
J. fond: G. Brîndușa G .
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 4556/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1883/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
