Decizia civilă nr. 5186/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5186/R/2011
Ședința decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC G. R. A.-R. SA
(FOSTĂ SC A. - R. RDAF SA C. împotriva sentinței civile nr. 4101 din 06 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantele intimate T. F.-E. și R. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantelor intimate, avocat C. B., lipsă fiind reclamantele intimate și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 07 decembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantele intimate au depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 12 decembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a transmis prin fax la dosar o cerere precizatoare prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. și învederează instanței că și-a schimbat denumirea, cerere la care a anexat și copia încheierii nr. 193 din
01 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. (...).
Reprezentanta reclamantelor intimate solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii actelor transmise prin fax de pârâta recurentă.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantelor intimate să studieze actele.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantelor intimate, avocat C. B., lipsă fiind reclamantele intimate și reprezentantul pârâtei recurente.
Reprezentanta reclamantelor intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanțele justificative ale acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4101 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantele T. F. - E. și R. D. în contradictoriu cu pârâta S. A.-R. A. S. C. - B.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor sporul de vechime în cotă de 25% din salariul de bază, începând cu data de (...) și până la data de
(...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor diferența dintre sporul de vechime de 5% acordat de la (...) și cel de 25% până la data de (...) în ceea ce o privește pe reclamanta T. F. - E. și până la data de (...) în ceea ce o privește pe reclamanta R. D.
A fost obligată pârâta la plata sumei de câte 1055,59 lei pentru fiecare reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din copiile carnetelor de muncă ale reclamantelor aflate la dosar la f. 12-
28, rezultă că acestea au fost angajatele pârâtei pe postul de economist, reclamanta T. F. E. fiind angajată în perioada (...)-(...) iar reclamanta R. D. în perioada (...)-(...).
Din carnetele de muncă ale reclamantelor, rezultă că acestea au prestat munca astfel: reclamanta T. F. E. a fost încadrată în muncă în intervalul (...)-
(...), iar reclamanta R. D. a fost încadrată în muncă în perioada (...)-(...).
De la data de (...) pârâta a acordat reclamantelor un spor de 5% de vechime (fidelitate) din salariul de bază cu toate că de la această dată reclamantele aveau o vechime în muncă mai mare de 20 de ani, respectiv reclamanta T. F. E. avea o vechime în muncă de peste 25 de ani, iar reclamanta R. D. avea o vechime în muncă de peste 23 de ani.
Potrivit art. 41 alin.3 lit. d) din C. colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, pentru vechime în muncă se acordă următoarele sporuri minime: minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază.
Or, așa cum a și recunoscut pârâta, aceasta a acordat reclamantelor pentru perioada ulterioară datei la care au dobândit o vechime în muncă de 20 de ani, un spor de 5%. Acest spor contravine dispozițiilor art. 41 alin.3 lit. d din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010, întrucât acesta trebuia să fie superior sporului minim pentru vechimea de 3 ani, în cuantum de 5% din salariul de bază, având un cuantum maxim de 25%, însă reclamanta nu si-a îndeplinit obligația de a stabili acest spor în cadrul limitelor minime și maxime prevăzute de art. 41 alin.3 lit.d din C.C.M. unic la nivel național pe anii 2007-
2010. În art. 27 din C.C.M. al pârâtei se stabilește că persoanele cu o vechime în cadrul A. mai mare de 10 ani vor beneficia de un spor de fidelitate de 15 ani
și în art. 29 alin.l lit.m din C.C.M. al pârâtei se stabilește că pentru vechime în muncă de 3 ani sau mai mare se acordă un spor de vechime de 5% însă dispozițiile menționate omit să reglementeze situația sporului cuvenit persoanelor care au o vechime în muncă mai mare de 25 de ani, astfel că devin aplicabile dispozițiile art.41 alin.3 lit. d din C.C.M unic la nivel național pe anii
2007-2010 întrucât contractele colective de muncă de nivel inferior se completează cu cele de nivel superior și nu pot cuprinde dispoziții care contravin acestora. În cazul în care cuprind astfel de dispoziții, acestea sunt de drept înlăturate și în locul acestora se aplică dispozițiilor contractelor colective de muncă de nivel superior.
Or, cum dispozițiile art. 41 alin.3 lit. d) din C. colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 stabilesc niște limite în cadrul cărora se poatenegocia sporul menționat, limita maximă pentru o vechime în muncă de peste
20 de ani este de 25% din salariul de bază iar instanța nu poate stabili un cuantum în cadrul acestor limite, față de culpa pârâtei care nu a reglementat în cadrul propriului contract colectiv de muncă sporul cuvenit persoanelor cu peste 20 de ani de vechime în muncă - distinct de categoria persoanelor cu vechime în muncă între 3 ani și 20 de ani -, urmează a se stabili că reclamantele sunt îndreptățite la obținerea sporului în cuantumul maxim prevăzut de art. 41 alin.3 lit.d din C.C.M. unic la nivel național.
C. colectiv de muncă la nivel național, respectiv art. 41 alin.3 lit. d nu este în contradicție cu art. 27 din C.C.M al pârâtei deoarece acest din urmă articol se referă la vechimea în cadrul pârâtei iar art.41 alin.3 lit.d din C.C.M. unic la nivel național se referă la vechimea în muncă și nici cu art. 29 alin.1 lit.m din C.C.M al pârâtei deoarece acesta nu se referă la salariații cu vechime în muncă mai mare de 20 de ani, cu toate că C.C.M. unic la nivel național face această distincție și stabilește sporuri diferențiate pentru persoanele cu vechime în muncă între 3 și 20 de ani și cele cu o vechime în muncă mai mare de 20 de ani.
Pentru aceste motive, în baza art. 41 alin.3 lit.d din C.C.M. la nivel național pentru anii 2007-2010, instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta să plătească reclamantelor sporul de vechime în cotă de 25% din salariul de bază, începând cu data de (...) și până la data de (...), a obligat pârâta să plătească reclamantelor diferența dintre sporul de vechime de 5% acordat de la (...) și cel de 25% până la data de (...) în ceea ce o privește pe reclamanta T. F. - E. și până la data de (...) în ceea ce o privește pe reclamanta R. D.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de câte 1055,59 lei pentru fiecare reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC G. R. A. - R. S. (fostă
S. A.-R. A. S. C. - B.), solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, în principal, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, respingerea în tot a acțiunii formulată ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâta arătat că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită modificarea acesteia pentru următoarele argumente:
În mod greșit instanța de fond a reținut că se impune acordarea unui spor de vechime de 25% întrucât conform prevederilor art. 41 alin. (3) lit. d din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, legiuitorul prevede limitele minime și maxime ale sporurilor, fără însă a detalia modalitatea ce urmează a fi aplicata, pentru încadrarea în aceste limite minime și maxime, respectiv "pentru vechime în munca, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza".
Astfel, legiuitorul lasă la latitudinea părților, ca prin negocieri sociale, să stabilească sporul de vechime ce trebuie acordat salariaților, fără însă a se putea încadra sub limita minima de 5% , dar nici sa depășească limita maxima de 25%, la nivelul recurentei încheindu-se un CCM, care prevede acordarea sporului de vechime, în conformitate cu dispozițiile CCM-național, adică un spor de vechime de 5%, spor de vechime ce se încadrează în limitele minime și maxime stabilite prin CCM-național.
Întrucât dispozițiile CCM-national nu reglementează în mod concret modul de acordare a sporului de vechime, în funcție de anii de încadrare înmunca, ci stabilește numai limita minima și maxima, de 5% și, respectiv, 25%, rămâne la latitudinea părților sa stabilească, prin dialog social, cuantumul sporului de vechime ce trebuie acordat fiecărui salariat, însă nu mai puțin de
5% pentru o vechime în munca de 3 ani și nu mai mult de 25% pentru o vechime de 20 ani.
Stabilirea în mod concret a sporului de vechime acordat fiecărui salariat se face în cadrul negocierilor care se finalizează prin încheierea unor contracte colective la nivel de unitate sau nivel de ramura, condiția esențiala în ceea ce privește legalitatea clauzelor negociate vizând numai respectarea limitelor minime stabilite prin CCM-national (de 5% pentru sporul de vechime).
Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, dispoziții referitoare la clauzele abuzive din CCM- unitate, prevederi ce reglementează ca CCM-unitate nu poate prevedea drepturi decât la un nivel cel puțin egal cu cele stabilite prin CCM încheiate la nivel superior, întrucât CCM-unitate încheiat la nivelul G., pe anii 2008-2009 nu prevede drepturi sub minimul stabilit de CCM național pe anii 2007-2010, în sensul ca sporul de vechime negociat de părți se încadrează la minimul de 5 %, deci în intervalul reglementat de CCM superior, adică de CCM-național. C. daca este la minim, cuantumul sporului este în intervalul permis, deci este perfect legal. Așa au negociat părțile, deci așa trebuie sa se aplice.
Mai mult decât atât, legislația muncii prevede ca în raporturile de muncă se aplică cu prioritate CCM-unitate, în măsura în care acesta este adoptat.
Or, în lipsa unei stipulații concrete a procentelor aplicabile salariaților care se încadrează între cele doua limite de vechime în munca, cea minima și cea maxima, rolul reprezentanților părților la negocierea contractelor subsecvente celui la nivel național este acela de a reglementa aceasta situație, în condițiile în care reprezentanții sindicatelor, în calitate de reprezentanți ai salariaților au semnat CCM-unitate, aceștia au achiesat la prevederile referitoare la procentul de 5% reprezentând sporul de vechime, procent ce se calculează la vechimea în munca de 3 ani sau mai mare.
De altfel, cum poate instanța de judecata sa stabilească un procent de
25% pentru o vechime mai mare de 20 de ani de munca, atâta timp cat dispozițiile art. 41 alin. (3) lit. d) din CCM-national prevăd ca procentajul de
25% reprezintă doar un maximum ce poate fi acordat, deci per a contrario, aceste dispoziții nu exclud posibilitatea ca acest spor de vechime acordat salariaților încadrați în munca pe o perioada mai mare de 20 de ani sa fie mai mic de 25%, atât timp procentul nu scade sub minimul de 5%, deci CCM- national prevede ca sporul de vechime nu trebuie și nu poate sa depășească
25%, însă, evident, poate fi mai mic. CCM- național stabilește un interval în care părțile trebuie sa se încadreze, nicicum nu se prevăd limite fixe pe care părțile sa le aplice ca atare, ci, la dialogul social, se va negocia procentul aplicabil, ceea ce s-a și întâmplat, iar părțile au negociat nivelul minim pentru acest spor, având în vedere ca salariații, tocmai pentru ca au acceptat un cuantum mic al acestui spor, au primit alte beneficii (mai multe zile libere, tichete cadou, salarii compensatorii în caz de concediere, etc.).
Deci, dacă părțile au stabilit un echilibru la nivelul unității între beneficii
și obligații, înseamnă ca acest echilibru trebuie respectat de instanța, care nu se poate interpune și modifica voința reala a părților și, deci, nu poate modifica procentul unui spor, atât timp cât el este intre limitele pe care legea le permitea.
Pentru toate aceste considerente solicită să se admită recursul, să se modifice în tot sentința atacata, iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea formulata ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 noiembrie 2011 (f. 20-21) reclamanții T. F.-E. și R. D. au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, cu menținerea în întregime a hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 41 alin. 3 din C. colectiv de muncă la nivel național pe anii
2007-2010, sporurile minime ce se acordă în temeiul prezentului contract sunt: lit. d) pentru vechime în muncă se acordă următoarele sporuri minime: minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste
20 de ani din salariul de bază.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea constată că în contractul colectiv menționat anterior se reglementează numai limitele minime și maxime ale sporului de vechime, fără să se impună obligativitatea de a se prevedea prin contractele colective de muncă la nivel inferior sporul distinct pentru diverse tranșe de vechime. De asemenea, 25 % pentru o vechime de peste 20 de ani este o limită maximă, ceea ce înseamnă că ea nu poate fi depășită și nu că pentru 20 de ani vechime nu se poate acorda un spor de vechime într-un cuantum mai mic de 25%.
Art. 29 alin. 1 lit. m din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate (înregistrat la D. B. sub nr. 3941/(...) filele 69-89 dosar fond) prevede că salariații beneficiază de spor de vechime de 5% pentru vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, prevedere care reprezintă limita minimă stipulată în contractul colectiv de muncă la nivel național, care nu exclude posibilitatea ca pentru o vechime în muncă de peste 20 % să se acorde sporul de vechime în cuantum de 5%.
Drept urmare, sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime C. colectiv de muncă la nivel de unitate respectă C. colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, iar intimatele nu sunt îndreptățite pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani la acordarea unui spor de vechime într- un cuantum mai mare de 5%, instanța de fond apreciind în mod greșit contrariul.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâta SC G. R. A. - R. S.A (fostă S. A.-R. A. S.) împotriva sentinței civile numărul 4101 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în întregime și, în consecință, se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele T. F. - E. și R. D.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC G. R. A. - R. S.A (fostă S. A.-R. A. S. C. - B.) împotriva sentinței civile numărul 4101 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în întregime și, în consecință, respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele T. F. - E. și R. D.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond:I.P.
| ← Decizia civilă nr. 4242/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2513/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
