Decizia civilă nr. 3080/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
D. CIVILĂ NR. 3080/R/2011
Ședința 19 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I. T. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. A. D. împotriva sentinței civile nr. 732 din 05 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată B. C. R. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente T. A. D., avocat , avocat N. Ț. C. și reprezentanta pârâtei intimate B. C. R. SA, consilier juridic E. T., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 septembrie 2011, pârâta intimată B. C. R. SA a transmis prin fax întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că a studiat întâmpinarea depusă la dosar, întrucât aceasta i-a fost comunicată prin email.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei un set de acte, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită în principal în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar în temeiul art. 3041 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 C.pr.civ. solicită admiterea recursului și pe cale de consecință: a) modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației, anulării deciziei de sancționare nr. 830 din (...) emisă de către pârâta intimată, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamanta recurentă de la data încetării contractului individual de muncă până la efectiva reintegrare, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective; b) modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și reintegrarea în funcție a reclamantei recurente și înlocuirea sancțiunii concedierii disciplinare, cu sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acestea le va solicita pe cale separată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 732 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar numărul (...), a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea T. A. D. împotriva deciziei nr. 830/(...) emisă de B. C. R. S. B., în contradictoriu cu această intimată. A fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de
871,82 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia 830/(...) emisă de intimată s-a dispus desfacerea disciplinară a Contractului individual de muncă a contestatoarei conform art. 61 lit.a), art. 264 (1) lit.f) Codul muncii și în baza art. 267 (1), 268 (5) Codul muncii, O. nr.C(...) privind limitele de autoritate de angajare patrimonială a BCR SA.
Contestatoarea a fost cercetată și sancționată pentru eliberarea de numerar altui client decât titularul de cont ( în data de (...) și (...) a eliberat numerar 3950 lei și 730 euro altui client decât titularul de cont sau împuternicit). În luna iunie s-au constatat aspecte de neglijență în serviciu, respectiv un număr de 5 ordine de încasare pe care nu există semnătura depunătorului titular de cont. În data de (...) a efectuat încasări de numerar fără ca titularul de cont să fie prezent în bancă și fără ca la depunerea de numerar să fie trecut depunătorul real.
Contestatoarea a recunoscut aceste fapte în nota explicativă însă a motivat că a efectuat aceste operațiuni fiind aglomerație la ghișeu. Mai arată contestatoare, că a efectuat eliberarea de numerar pe numele de G. G. deși nu era la ghișeu datorită faptului că era nepoata numitei H. E. L., la insistențele acesteia.
Prin modul în care contestatoarea și-a exercitat atribuțiile de serviciu a încălcat R. intern, Codul de etică al băncii, Norma Metodologică nr. 10,
Instrucțiunile de efectuare a operațiunilor front-office, Norma Metodologică nr.
14/2004, Procedura nr.35.
Abaterea este foarte gravă, motiv pentru care susținerea subsidiară a contestatoarei de a fi sancționată cu avertisment, nu a putut fi primită, nu are importanță că nu a mai săvârșit abateri întrucât chiar dacă n-au existat abateri repetate, abaterea disciplinară este gravă întrucât se justifică concluzia că menținerea în bancă a contestatoarei nu mai este obiectiv posibilă, aceasta aducând prejudicii grave băncii de imagine și în raporturile dintre bancă și clienți în ceea ce privește siguranța contractelor bancare.
Referitor la cercetarea disciplinară s-a reținut că sesizarea C. de D. de către altă entitate din bancă se va face numai cu avizul superiorului direct al autorului faptei. Managerul direct a participat la cercetarea disciplinară și și-a expus punctul de vedere iar reglementările art. 55 alin.1 din R. intern nu au ca obiect protejarea vreunui drept al salariatului cercetat ci țin de organizarea internă a băncii, așadar nu se poate susține că cercetarea disciplinară nu s-a făcut în condiții legale pentru a fi incidente dispozițiile art. 267 Codul muncii și art. 63 Codul muncii.
De asemenea, instanței de fond a apreciat că termenul de 2 zile de sesizare a C. de disciplină de la constatarea faptei nu este un termen de decădere ci un termen de recomandare pentru efectuarea sesizării.
Neîncadrarea în acest termen, poate eventual, prejudicia interesul angajatorului, acela de a ajunge la nerespectarea termenelor imperative ale legii de cercetare și aplicare a sancțiunilor disciplinare, nicidecum nu se poate vorbi despre vreo vătămare a drepturilor angajatului.
S-a mai invocat de către contestator faptul că s-a încălcat art. 63 alin.1 din Regulament, respectiv decizia contestată nu a fost emisă de D. executiv, deci nefiind emisă de persoana competentă, a fost nefondată și nu poate produce efecte juridice.
Și această susținere a fost nefondată, deoarece art. 63 alin.1 din R. intern al BCR se corelează cu O. nr. C(...) privind limitele de angajare patrimonială a BCR SA. Care prevede la pct.1.3.3 persoanele împuternicite să semneze deciziile de sancționare elaborate de D. de resurse umane.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei 871,82 lei cheltuieli de judecată, conform chitanțelor de la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. A. D. solicitândîn principal: în temeiul art.312 alin.1 și 5 admiterea recursului, casareasentinței atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; iar în subsidiar: în temeiul art.3041 coroborat cu art.312
C.pr.civ., modificarea sentinței în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În motivare reclamanta a arătat că soluția instanței de fond este criticabilă întrucât nu au fost verificate, respectiv aplicate, normele legale invocate de către recurentă și oglindirea acestora în modalitatea de cercetare disciplinară și sancționare a recurentei, în cauză apreciind ca nefiind operabile dispozițiile art. 63 și 267 Codul muncii.
S-au reiterat astfel criticile formulate și la fondul cauzei referitoare la faptul că în opinia recurentei cercetarea disciplinară nu s-a realizat în conformitate cu R. Intern al BCR, sub aspectul persoanei care a sesizat comisia de disciplină, a termenului de sesizare, a persoanei care a emis decizia de sancționare.
Recurenta a mai invocat faptul că toate înscrisurile depuse în probațiune, inclusiv Fișa de sesizare a C. de D. și P.-verbal al C. de D. nu sunt semnate și ștampilate și nici nu s-au îndeplinit dispozițiile prevăzute de art. 4-
9 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică.
Cu privire la solicitarea de înlocuire a sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, cu aplicarea sancțiunii avertismentului scris, raportat la conduita și lipsa antecedentelor disciplinare, la evoluția profesională a contestatoarei, având în vedere că aceasta este angajata intimatei începând cu anul 1993, consideră că aplicarea acestei măsuri de către instanță este posibilă. Prof. univ. Doctor I. T. Ștefănescu, în Tratatul de dreptul muncii, vol. 1, consideră alături de alți autori că "în cazul admiterii plângerii salariatului, instanța judecătorească poate stabili ea însăși aplicarea unei alte sancțiuni disciplinare mai ușoare. În același sens s-a pronunțat și practica judiciară: C. C. prin sentința civilă nr. 2., C. P. prin decizia 30911998, C. A. P. prin decizia 2.".
Intimata B. C. R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
În mod judicios a reținut instanța de fond că managerul intern a participat la cercetarea disciplinară a recurentei, iar faptul că strict formal sesizarea C. de disciplină s-a realizat în lipsa avizului superiorului direct nu aafectat în niciun fel drepturile salariatului cercetat, în condițiile în care dispozițiile art. 55 alin. 1 din R. intern al intimatei au fost edictate pentru responsabilizarea managerilor angajatorului.
Nerespectarea termenului de 2 zile de la data constatării faptei în care sesizarea trebuie adresată președintelui comisiei de disciplină, termen prevăzut de art. 55 alin. 3 din R. menționat anterior, nu poate determina nulitatea cercetării prealabile întrucât acest termen a fost instituit pentru ca angajatorul să finalizeze cercetarea disciplinară în termenele imperative prevăzute de art. 252 alin. 1 din Codul muncii, drepturile recurentei nefiind vătămate prin nerespectarea acestui termen.
Este adevărat că art. 63 alin. 1 din R. intern al BCR (fila 65 dosar fond) prevede că decizia de sancționare disciplinară se emite de directorul executiv al
Direcției Resurse Umane, însă conform unei alte reglementări interne care a modificat-o implicit pe cea anterioară, respectiv O. nr. C(...) emis de intimată (fila 62 dosar fond), deciziile de sancționare disciplinară se semnează de un șef de departament. Î. D. de sancționare a recurentei a fost semnată de un șef de departament, Curtea apreciază că s-au respectat dispozițiile interne ale intimatei referitoare la emiterea deciziei de concediere.
Referitor la nesemnarea F. de sesizare, a P. verbal și al Raportului întocmit de C. de disciplină de către membrii acesteia, Curtea reține că s-a respectat procedura prevăzută de R. intern, iar lipsa motivării instanței de fond cu privire la acest aspect va fi suplinită de instanța de recurs.
Astfel, sesizarea comisiei de disciplină s-a realizat pe portalul electronic prevăzut de art. 51 alin. 3 din Regulament. De asemenea, în conformitate cu art. 61 din același Regulament, P.-verbal al C. de D. a fost semnat de președintele și secretarul comisiei (fila 27), iar Nota nr. 52003003-51/(...) a fost aprobată de C. executiv, P. verbal întocmit de acesta fiind semnat de președintele executiv (fila 19).
Este adevărat că art. 7 din Legea 455/2001 prevede că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii";. Însă în condițiile în care în cauză nu se contestă faptul că înscrisurile menționate anterior nu ar emana de la persoanele care au făcut parte din C. de C. D., iar postarea pe portal a documentelor asigură posibilitatea de a se vedea persoana care le-a atașat (fila
22), Curtea apreciază că lipsa semnăturii electronice nu determină nulitatea cercetării disciplinare prealabile.
Drept urmare, niciunul dintre motivele care în opinia recurentei ar atrage casarea sentinței recurate nu sunt întemeiate.
Referitor la sancțiunea aplicată se apreciază că în lipsa unei limitări legale exprese, controlul judecătoresc al actului de sancționare este unul devolutiv, astfel încât analizând legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare, instanța judecătorească este competentă să se pronunțe inclusiv cu privire la legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare și să înlocuiască sancțiunea aplicată de angajator cu una mai ușoară. În acest fel nu se creează angajatului o situație mai grea decât cea avută anterior introducerii acțiunii și se asigură și realizarea scopului răspunderii disciplinare, în sensul că dacă s-ar recunoaște numai dreptul instanței de judecată de a anula sancțiunea aplicată, ar angajatul ar rămâne nepedepsit, întrucât nu s-ar mai putea aplica o nouă sancțiune pentru aceeași faptă.
Referitor la modul concret în care s-a realizat individualizarea sancțiunii de către angajator, Curtea reține că măsura desfacerii contractului individual de muncă este cea mai gravă sancțiune disciplinară, la care trebuie să se recurgă numai când față de circumstanțele, conținutul și urmările faptelor culpabile se impune concluzia că menținerea persoanei vinovate în cadrul colectivului angajatorului nu mai este posibilă. De asemenea, avertismentul scris este cea mai ușoară sancțiune disciplinară, aplicabilă salariaților care au săvârșit abateri de mică importanță.
Analizând criteriile legale prevăzute de art. 250 din Codul muncii, Curtea reține referitor la consecințele abaterii disciplinare că acestea se interpretează nu dar prin prisma unui pericol real, efectiv creat angajatorului, dar și prin posibilitatea ca activitatea angajatului să pună în pericol patrimoniul unității. Recurenta a fost sancționată pentru eliberarea de numerar altui client decât titularul de cont, pentru încasarea de numerar fără ca titularul contului să fie prezent în bancă și fără ca la depunerea de numerar să fie trecut depunătorul real, fapte care au determinat prejudicierea interesului și reputației angajatorului. De asemenea, din declarația și nota explicativă date de recurentă (filele 49-59 dosar fond) rezultă că aceasta a săvârșit faptele cu intenție. Chiar dacă anterior recurenta nu a mai fost sancționată disciplinar, se apreciază că gravitatea faptelor săvârșite este atât de mare încât nu mai este posibilă continuarea raporturilor de muncă cu intimata.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. A. D. împotriva sentinței civile numărul 732 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar numărul
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. I. T.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: C. M.
G., C. M.
| ← Decizia civilă nr. 2411/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2331/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
