Decizia civilă nr. 5380/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 5380/R/2011
Ședința publică din data de 20 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K. T. împotriva sentinței civile nr. 3943 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați D. R. DE D. ȘI P. C. și C. N. DE A. ȘI D. N. D. R., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 7 decembrie 2011 și respectiv 14 decembrie 2011, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3943 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul K. T. în contradictoriu cu pârâții D. C. și C. N. DE A. SI D. N. D. R., având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin decizia civilă nr.
246/(...) Curtea de A. C. a admis recursul declarat de către reclamantul K. T. împotriva sentinței civile nr. 2166/(...) a T.ui C. în dosar nr.(...) pe care a modificat-o în sensul admiterii acțiunii reclamantului, a dispus anularea deciziei de concediere nr. 28432/(...) emisă de către pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și a obligat pârâta să-i plătească acestuia diferențele salariale aferente începând cu data punerii în executare a deciziei de concediere și până la data reîncadrării efective. În considerentele acestei decizii s-a reținut că susținerile, conform cărora încă din anul 2005 locul de muncă al reclamantului acela de șef serviciu licitații s-a desființat, nu sunt reale, societatea pârâtă nu a fost restructurată care să afecteze locul său de muncă, iar împrejurarea că denumirea S. licitații - contracte a fost schimbată în S.l achiziții cu păstrarea acelorași atribuții și competențe specifice nu poate fi reținută ca justificare pentru concedierea reclamantului.
S-a avut în vedere că prin decizia civilă nr. 1666/(...) Curtea de A. C. a admis recursul declarat de către reclamant împotriva sentinței civile nr.
490/(...) pronunțată in dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care a modificat-o în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului, cu consecința anulării deciziei nr.
33746/(...) emisă de pârâtă, reintegrării reclamantului în postul și funcția deținută anterior, aceea de șef serviciu licitații și obligării pârâtelor la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi ce i se cuvin de la data concedierii până la reintegrare.
Prin adresa nr. 14406/(...) reclamantul a fost informat că începând cu data de (...) va ocupa postul de Sef serviciu licitații în cadrul D. C., având atribuțiile specificate în fișa postului cu un salariu de 1110 lei la care se vor adăuga sporurile cuvenite. Reclamantul a semnat de luare la cunoștință a acestei informări, însă nu și-a dat acordul cu privire la această informare.
În aceeași dată, părțile au încheiat actul adițional nr. 48 la contractul individual de muncă, prin care se completează contractul individual de muncă al reclamantului cu privire la clauza de confidențialitate.
Reclamantul este subinginer, funcție care în grila de salarizare se găsește la poziția 10, cu limite de salarizare între 1110 lei minim și 2215 lei maxim.
Conform prevederilor art. 78 C. muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată in mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei
și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
În cazul de față, deciziile de concediere emise de către pârâte au fost anulate prin cele două decizii ale Curții de A. C. și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior - decizia nr. 246/R/2009 și reintegrarea pe postul și funcția deținută anterior, aceea de șef serviciu licitații
- decizia civilă nr. 1..
Anterior emiterii deciziei de concediere nr. 28432/(...) reclamantul avea un salariu de bază de 1050 lei la care s-a adăugat indemnizația de conducere și sporul de vechime, așa cum rezultă din actul adițional nr. 344/2006 la contractul individual de muncă al reclamantului.
Urmare a punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești, pârâtele l-au informat pe reclamant în ce privește salariul de bază pentru funcția de șef serviciu licitații prevăzut in grila de salarizare la poziția 10.
Potrivit prevederilor art. 95 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, salariile de bază se stabilesc în mod obligatoriu prin negocieri individuale în funcție de structura organizatorică și cu respectarea limitelor minime și maxime corespunzătoare nivelelor funcțiilor și meseriilor prevăzute în grila de salarizare. La elaborarea nivelului minim și maxim de salarizare pe funcții prevăzute în grila de salarizare a personalului se va avea în vedere în mod obligatoriu nivelul de pregătire și de cunoștințe profesionale necesare funcției.
Având în vedere prevederile art. 78 C. muncii și prevederile art. 95 al.1 și
4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, instanța a apreciat că pârâtele au procedat legal la reîncadrarea reclamantului pe funcția de șef serviciu licitații ca urmare a emiterii celor două hotărâri judecătorești și i-au acordat o salarizare conform limitei minime din grila de salarizare corespunzătoare pregătirii profesionale, aceea de subinginer.
Susținerea reclamantului cu privire la faptul că pârâtele trebuia să-l reîncadreze cu salariul avut de alte persoane cu o altă pregătire, încadrate în alte poziții din grilă sau cu o salarizare la limita maximă de la poziția 10 din grilă sunt nefondate, întrucât art. 78 C.muncii prevede că angajatorul are obligația să-i plătească despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
În speță, reclamantul la data punerii în executare a hotărârilor judecătorești avea salariul negociat la limita minimă din grilă și acesta trebuia plătit, lucru care s-a și făcut, indexat, majorat și reactualizat și nu cel solicitat de către reclamant, și anume salariul avut de d-ul F. A. sau salariul la limita maximă din grila de salarizare, întrucât nu are pregătirea respectivului domn, pentru a fi încadrat la poziția 11 din grilă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, salariul la limita maximă din grilă nu a fost negociat individual între părți, așa cum prevede art. 95 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Așa fiind, cererea privind plata despăgubirii constând în diferența dintre salariul acordat și cel acordat numitului F. A. și în daune interese, a fost respins.
Cererea privind plata daunelor interese calculate la această diferență, conform prevederilor art. 102 din Contractul colectiv de muncă, a fost respins, întrucât din conținutul respectivului articol rezultă că salariatul beneficiază de plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului produs reprezentând
0,1%/zi din valoarea salariului datorat pentru fiecare zi de întârziere în situația întârzierii nejustificate a plății salariului sau în cazul neplății acestuia.
În cazul de față nu există nici întârziere și nici neplată a salariului, pârâtele plătindu-i reclamantului drepturile salariale imediat după punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești de reîncadrare.
În ce privește contravaloarea tichetelor de masă, instanța a apreciat că acestea nu se cuvin reclamantului, și a fost respingă cererea cu privire la acordarea acestora, întrucât potrivit prevederilor art.6 din Legea nr. 142/1998 actualizată, salariatul poate utiliza lunar un număr de tichete de masă cel mult egal cu nr. de zile în care este prezent la lucru în unitate. În perioada decembrie 2007 - mai 2009, respectiv octombrie 2009 - august 2010 reclamantul nu s-a aflat la lucru în unitate și nici nu a prestat muncă pentru a beneficia de respectivele tichete.
Cererea reclamantului privind acordarea drepturilor bănești rezultate din participarea în comisiile de licitație pentru perioada 2008 - 2010 a fost respinsă, întrucât funcția de șef serviciu licitații nu presupune numirea în calitate de membru în comisii, numirea respectivă nefăcută din dispozițiile reprezentantului legal al autorității contractante.
În conformitate cu prevederile art. 269 C. muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu materiale din culpa angajatorului în timpul îndepliniri obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În cazul de față reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului materiale cauzat de către angajator în timpul îndepliniri obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, nu este îndreptățit la plata sumei de 12.600 lei, reprezentând contravaloarea medicamentației și a regimului alimentar selectiv în perioada decembrie 2007 - a fost să fie respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K. T. solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat cu privire la obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 123.978 lei din care: 75.521 lei reprezentând diferențe drepturi salariale, constând în diferența între salariul acordat reclamantului si salariul care i s-ar fi cuvenit raportat la salariul acordat numitului F. A., numit în funcția de sef al serviciului achiziții că potrivit art.95 din CCM la nivelul C., pe anii (...), 2010 salariile de baza se stabilesc obligatoriu - prin negocieri individuale în funcție de structura organizatorica și cu respectarea limitelor minime și maxime corespunzătoare nivelelor funcțiilor și meseriilor prevăzute în grila de salarizare, iar începând cu anul 2007 - salarizarea personalului - respectiva șefilor de servicii nu se mai făcea la nivelul funcției ci la nivelul ocupației sau meseriei.
Conform grilelor de salarizare la CCM pe anii (...), 2010- meseria, ocupația de subinginer, se regăsește în grilele de salarizare la poziția 10, pentru anul 2007 minimul era de 900 lei iar maximul de 1.800 lei și pentru anii (...), minimul era de 1110, iar maximul de 2.215 lei.
În tot intervalul de timp în care reclamantul s-a aflat în primul litigiu,
((...) - (...)), se cuvin acestuia diferențe salariale între salariul acordat și salariul care i s-ar fi cuvenit raportat la salariul persoanei care a ocupat postul pretins desființat, interval în care negocierea salariului sefului serviciului licitații
(schimbat denumirea în serviciu achiziții) s-a făcut cu d-l F. potrivit CCM și grilelor de salarizare.
La data de 27 mai 2009, când pârâta la reintegrat pe reclamant urmare a deciziei Curții de A., pârâta trebuia sa dispună eliberarea din funcție a numitului F. A., însă acesta a fost menținut in continuare pe postul si funcția de sef serviciu achiziții (schimbarea denumirii serv. licitații).
Recurentul susține că pentru intervalul decembrie 2007 - mai 2009, pârâta era obligată la reintegrare să îi achite reclamantului salariul și celelalte drepturi la nivelul celor încasate de numitul F. A., cel care a ocupat funcția și postul pretins desființate, întrucât cu acesta s-a făcut negocierea salariului.
Reclamantului nu i s-a negociat salariul din anul 2004, deși pârâta a pretins ca negocierea salariului reclamantului a avut loc in anul 2006, când prin actul adițional nr. 344/13 martie 2006, angajatorul i-a stabilit în mod unilateral salariul în cuantum de 1050 lei.
Reintegrarea în muncă presupune repunerea salariatului în toate drepturile de care acesta ar fi beneficiat, daca pârâta nu ar fi luat măsura concedierii, fapt ce a determinat ca instanța prin D. civilă nr. 2. pronunțată de Curtea de A., a obligat pârâta să achite: reclamantului diferențele salariale aferente în intervalul de la emiterea deciziei de concediere și pana la reintegrare, ori pârâta a achitat reclamantului salariul care i-a fost stabilit acestuia în mod unilateral prin A. adițional nr. 344/13 martie 2006, susțineri pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere.
Deși instanța face trimitere la prev.art.95 alin 1 si 4 din CCM care prevede obligativitatea negocierii anuale a salariului conform grilelor de salarizare nu a observat ca salariul reclamantului nu a fost negociat, nu s-a observat ca pe perioada litigiilor negocierea salariului șefului serv. licitații s-a făcut cu persoana care a ocupat postul pretins desființat, astfel ca aprecierea instanței prin care a concluzionat ca salariul acordat reclamantului a fost corect acordat, ca solicitarea de a i se achita reclamantului salariul la nivelul salariului d-lui F. A., nu se justifica deoarece reclamantul nu are pregătirea respectivului sunt concluzii pe care le apreciază ca neîntemeiate.
Justificarea acordării diferenței dintre salariul încasat de persoana care a ocupat funcția pretins desființată și salariul încasat de reclamant are la bază principiile de ordină publică care guvernează salarizarea precum și principiul egalității de tratament față de salariați.
Recurentul a arătat că de la data reintegrării pe funcția și postul de sef serviciu licitații - (...) - drepturile salariale cuvenite și celelalte drepturi - de care urma să beneficieze trebuiau să fie negociate conf. CCM pe anul 2009 în limitele grilei de salarizare, care pentru ocupația/meseria de subinginer ( clasa
10) prevedea un minim de 1110 lei și un maxim de 2.215 lei. Angajatorul neprocedând la negocierea salariului reclamantului - ci stabilindu-i salariul în mod unilateral la limita minimă din grilă a încălcat aceleași principii privind salarizarea. A. adițional încheiat la data de (...) nu cuprinde nici o referire la salariu, astfel că angajatorul a stabilit în mod unilateral salarizarea.
Pentru intervalul (...) - (...) când a fost emisa D. de concediere nr. 3. solicită obligarea pârâtei de a-i achita reclamantului diferențe salariale - constând în diferențele între salariul stabilit în mod unilateral în cuantum de
1110 și salariul care a fost negociat și acordat în același interval de timp numitului F. A., care deși trebuia sa fie eliberat din funcție o data cu reintegrarea reclamantului - a fost menținut pe funcție, astfel ca pe același post existau 2 șefi ai aceluiași serviciu cu 2 salarii diferite, față de prevederile art. 16 din Constituție, art. 5, art. 6 alin. 3 și art. 154 din C.muncii care exclud orice formă de discriminare în stabilirea salariilor.
Pe perioada concedierii din (...) și până la data de 6 iulie 2010, când a fost pronunțata de către Curtea de A. decizia nr.1., reclamantul a fost în litigiu,iar F. A. este menținut pe postul pretins desființat, negocierea salariului sefului serviciului licitații - prin schimbarea denumirii în serviciul achiziții, în toata aceasta perioadă, s-a făcut cu același F. A..
La momentul reintegrării în funcție august 2010 - drepturile salariale si celelalte drepturi care trebuiau să îi fie achitate pentru intervalul 16 octombrie
2009 - 17 august 2010, erau drepturile salariale și celelalte drepturi care au fost încasate de persoana care a ocupat funcția pretins desființată, deoarece reintegrarea presupune în privința drepturilor salariale și a celorlalte drepturi acordarea acestora ca și când contractul de muncă ar fi fost in ființă, ori reclamantului la momentul reintegrării sale în funcție i-au fost acordate drepturile salariale în cuantum de 1110 lei /lună stabilit în mod unilateral de pârâta în luna mai 2009, și care nu au fost negociate.
Astfel ca solicita obligarea pârâtei la plata acestor diferențe intre drepturile salariale si celelalte drepturi acordate reclamantului in intervalul (...)
- 17 august 2010, și cele cuvenite in acest interval raportate la salariul încasat de persoana care a ocupat aceasta funcție pretins desființata.
Recurentul arată că a solicitat instanței să oblige pârâtele la plata celorlalte drepturi prevăzute de lege reprezentând contravaloarea tichetelor de masa pe perioada (...) - 27 mai 2009 și (...) - (...), în care reclamantul nu a fost prezent în unitate și nu a prestat munca, fapt care sa datorat culpei angajatorului care a procedat la concedierea nelegala.
Suma de 24.800 lei reprezintă drepturi de participare la comisiile de licitații, iar justificarea instanței de respingere nu are nici un temei, deoarece fiind vorba de o comisie de licitații, întotdeauna seful serviciului licitații a făcut parte din aceste comisii, chiar reclamantul la momentul la care a ocupat funcția de sef serviciu licitații a făcut parte din aceste comisii, la fel și d-l F. A. care a ocupat această funcție pe perioada în care reclamantul a fost în litigiu decembrie 2007 - august 2010.
Suma de 12.600 lei reprezentând c/v medicamentației și a regimului alimentar selectiv în perioada decembrie 2007 - august 2010 deoarece reclamantul urmare a masurilor abuzive luate de pârâta, și pe fondul stresului provocat de aceste măsuri s-a îmbolnăvit de diabet și HTA așa cum o dovedesc actele medicale depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care aceste considerente a apreciat că angajatorul trebuie să răspundă și să îi plătească reclamantului aceste sume.
In ceea ce privesc daunele morale solicitate instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel, însă apreciază că sunt întrunite cerințele art.998 -
999 Cod.civ și art. 269 Codul muncii.
S-a arătat că măsurile concertate ale pârâtei de concediere a reclamantului anulate de către instanța dovedesc abuzul pârâtei, deoarece au pretins ca au desființat locul de munca ocupat de reclamant, doar ca pretext pentru îndepărtarea abuziva din acest post si din unitate, în realitate niciodată postul ocupat de reclamant nu a fost desființat, ci si-a schimbat doar denumirea, pe acest post fiind numite persoane agreate de pârâta, iar apoi o dată cu reintegrarea au fost menținute două persoane pe același post salarizate diferit P ârâta C.N.A.D.N.R. SA prin D. C. prin întâmpinare (f.16-16-25) a solicitatrespingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C., va păstra soluția primei instanțe, a cărei motivare va fi substituită parțial de următoarele considerente:
Reclamantul K. T. a fost angajat al Direcției Regionale D. și P. C. din cadrul Companiei N. de A. și D. N. din R. pe funcția de șef serviciu licitații în baza contractului individual de muncă nr. 310/(...).
Prin decizia nr. 28432 emisă la data de 11 decembrie 2007 (f. 34 - 35dosar fond) pârâta C. N. de A. și D. N. din R. a dispus concedierea reclamantului K. T. având funcția de șef S. licitații, în temeiul art. 65 alin. 1
C.muncii, măsura fiind întemeiată în cuprinsul deciziei pe desființarea locul său de muncă ca urmare a reorganizării societății.
Ca urmare a contestației promovate de către recurent, prin decizia civilă nr. 246 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), prin care s-a admis recursul declarat de către reclamant împotriva sentinței civile nr. 2166 din (...) a T.ui C., s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 28432 din (...), reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și plata în favoarea acestuia a diferențelor salariale aferente începând cu data punerii în executare a deciziei de concediere și până la data reîncadrării efective. În considerentele acestei decizii s-a reținut că susținerile conform cărora încă din anul 2005 locul de muncă al reclamantului, acela de șef serviciu licitații, s-a desființat nu sunt reale, că societatea pârâtă nu a fost restructurată, iar împrejurarea că denumirea serviciului licitații - contracte a fost schimbată în serviciul achiziții cu păstrarea acelorași atribuții și competențe specifice nu poate fi reținută ca justificare pentru concedierea reclamantului.
Prin adresa nr. 14406 din 27 mai 2009 (f. 46 dosar fond) reclamantul a fost informat că începând cu aceeași dată va ocupa postul de șef serviciu licitații, salariul de bază fiind de 1.110 lei, însă la scurt timp s-a decis din nou reorganizarea societății și concedierea recurentului din același motiv al desființării postului de sef serviciu licitații, fiind emisă decizia nr. 33746 din 16 octombrie 2009 (f. 32 - 33 dosar fond).
Contestația formulată de către reclamant împotriva acestei din urmă decizii de concediere a fost admisă prin decizia civilă nr. 1666 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) prin care s-a soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 490 din (...) a T.ui C., cu consecința anulării deciziei de concediere nr. 33746 din 16 octombrie 2009, reintegrării reclamantului în postul și funcția deținută anterior, aceea de șef serviciu licitații și obligării pârâtelor la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi ce i se cuvin reclamantului de la data concedierii până la reintegrare.
Ulterior, reclamantul a fost reintegrat în cadrul Direcției Regionale D. și
P. C. pe funcția de șef serviciu organizare și derulare achiziții cu un salariu de bază de 1.800 lei plus sporurile aferente, sens în care s-a încheiat actul adițional nr. 18 din (...) (f. 144 dosar fond).
Prin demersul său juridic, reclamantul a solicitat în principal obligarea pârâtelor la plata sumelor de: 123.978 lei cu titlu de despăgubiri, din care suma de 75.521 lei reprezintă diferențe de drepturi salariale pe perioada (...) - (...) constând în diferența între salariul ce i-a fost acordat ca șef de serviciu și salariul acordat numitului F. A., numit ca șef de serviciu achiziții (prin schimbarea denumirii serviciului licitații), iar suma de 48.457 lei reprezintă daune interese calculate la această sumă, conform art. 102 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, pârâta C. prin D. C. a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la faptul că pentru perioada 11 decembrie 2007 - 16 octombrie 2010 instituția a mai fost chemată în judecată, excepție care a fost respinsă de către tribunal la termenul de judecată din data de 9 mai 2011.
Curtea reține că, autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărārilor judecătorești și este reglementată de art.
1201 C., ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărārii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur", și de art. 166 C., drept o excepție de fond, peremptorie si absolută.
Principiul autorității de lucru judecat presupune ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărārea unei instanțe ulterioare, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Astfel, potrivit art. 1201 Cod civil, există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
D. cuprinsul art. 166 C., reiese că excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
Așadar, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărāri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei.
Astfel, se constată că în cele două acțiuni anterioare (f. 19, 27 dosar fond), ce au format obiectul dosarelor nr. (...) și (...), pretențiile reclamantului recurent au avut ca obiect și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale indexate majorate, reactualizate și a celorlalte drepturi care i se cuvin de la data fiecărei concedieri până la reintegrarea în funcție, motivat de faptul că de fiecare dată măsura concedierii reclamantului a fost lipsită de temei impunându-se anularea acesteia, pretențiile fiind soluționate în mod irevocabil prin deciziile civile mai sus indicate nr. 246/R/2009 și 1. ale Curții de A. C.
Or, aceste statuări ale instanțelor în legătură cu răspunderea patrimonială a pârâtelor în urma anulării concedierilor nelegale nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucāt ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale.
Este real că prin cele două hotărâri judecătorești anterioare, prin care s- a dispus plata drepturilor în urma anulării concedierilor, nu a fost stabilit cuantumul exact al despăgubirilor datorate de angajator pe perioada cuprinsă între data fiecărei concedieri și data reintegrării efective pe același post, însă aceasta nu schimă natura despăgubirilor solicitate de către reclamant în prezentul proces cu titlu de diferențe salariale pentru perioada cuprinsă între fiecare dintre concedieri și data reintegrării efective, chiar dacă reclamantul a înțeles să le cuantifice și să le determine ca diferență între salariul efectiv încasat în urma executării hotărârilor de către pârâte și salariul acordat persoanei cu privire la care se susține că a ocupat același post a cărui denumire a fost schimbată.
Așadar, în situația în care reclamantul care deține titluri executorii pentru întreaga perioadă (...) - (...) și (...) - (...) se considera nemulțumit de cuantumul drepturilor achitate de către pârâtele debitoare în urma pronunțării celor două hotărâri judecătorești, avea posibilitatea de a proceda la lămurirea înțelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului acestor hotărâri judecătorești ce putea fi realizată în egală măsură, pe două căi procesuale: cea a lămuririi hotărârii prevăzută de art. 2., respectiv cea a contestația la executare descrisă de art. 399 alin. 1 teza a II-a C.
Verificând întrunirea cumulativă a condițiilor de existență a autorității de lucru judecat, Curtea reține că, prima condiție privitoare la identitatea părților este îndeplinită, împrejurarea rezultând din petitul cererilor de chemare în judecată. Și în privința obiectului, prin acesta înțelegând pretenția afirmată înjustiție, adică la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare în judecată, se constată că acesta este identic, deoarece în ambele acțiuni s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri constând în drepturile salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrare.
De asemenea, se reține că în ambele demersuri juridice ale reclamantului recurente, cauza este aceeași, deoarece atât în primele litigii, cât și în prezenta cauză acesta a invocat prejudiciile născute ca urmare a concedierilor nelegale de a cărei reparare este răspunzătoare pârâtele angajatoare.
Cum, această excepție are caracter absolut, înseamnă că reclamantul nu poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă, pentru perioadele (...) - (...) și (...) - (...), stabilirea a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior, în consecință, prin respingerea excepției puterii lucrului judecat, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.1201 și art.166 Cod procedură civilă.
Reclamantul mai pretinde o altă cauză juridică a dreptului său, formulând o altă apărare, respectiv discriminarea ce a avut loc față de numitul F. A. care se susține că a ocupat același post pe perioada în care a fost concediat, însă a fost salarizat la un nivel superior față de cel al reclamantului, aspect care nu este de natură să conducă la înlăturarea autorității de lucru judecat, după ce litigiile anterioare privitoare la reintegrare și plata drepturilor salariale au fost soluționate irevocabil.
În ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada (...) -
(...), marcată de momentul primei reintegrări și momentul celei de a doua concedieri, ca diferență între drepturile ce i-au fost achitate de către angajator reclamantului și salariul încasat de către numitul F. A., motivat de reclamant prin faptul că drepturile sale nu au fost negociate cu ocazia reintegrării din 27 mai 2009, Curtea apreciază că în mod corect a constatat prima instanță netemeinicia acestor pretenții.
Reclamantul a arătat faptul că salariul său nu a fost negociat încă din anul 2004, însă acesta nu a investit instanța cu o cerere de obligare a societății angajatoare de a iniția și derula negocierile în vederea stabilirii salariului de bază, ci a solicitat direct acordarea după reintegrare a salariului avut de un alt salariat, invocând încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament între salariați.
Însă, în cadrul Companiei N. de A. și D. N. din R. salariile de bază pentru fiecare dintre angajați se stabilesc potrivit dispozițiilor art. 94 și 95 din contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, prin negocieri individuale cu angajatorul cu respectarea limitelor minime și maxime, ținându- se cont de mai multe criterii, printre care: conținutul muncii, competența profesională, gradul de autonomie, răspunderea în muncă, propunerea șefului ierarhic superior, concretizate în contractele individuale de muncă sau acte adiționale.
Față de aceste dispoziții solicitarea reclamantului de a-i fi acordat salariul negociat de către angajator cu un alt salariat se constată a fi lipsită de temei, astfel încât nefiind situații similare este exclusă existența unei stări de discriminare față de posibilitatea conferită de contractul colectiv de muncă de a stabili salarii de bază diferite pentru angajați în funcție de anumite criterii concrete, așadar stabilirea salariului de bază are doar caracter personal și individual neputând fi extinsă prin raportare la salariul negociat de către un alt salariat, motiv pentru care nu se poate susține că reclamantul a fost discriminat în comparație cu alți angajați.
Curtea va menține soluția instanței de fond de respingere a petitului accesoriu având ca obiect acordarea de daunelor interese calculate la diferențele de drepturi salariale conform prevederilor art. 102 din Contractul colectiv de muncă, deoarece față de soluția de respingere a cererii principale având ca obiect plata diferențelor salariale, se impune ca aceeași soartă să aibă
și capătul de cerere accesoriu în virtutea principiului "accesorium sequitur principalem";.
Curtea apreciază, contrar celor susținute de către recurent, că se impunea constarea existenței autorității de lucru judecat și cu privire la contravaloarea tichetele de masă solicitate pentru perioada (...) - (...) și (...) -
(...).
Prin formularea acestor pretenții în actualul litigiu, reclamantul tinde, așa cum s-a arătat mai sus, a repune în discuție problema întinderii drepturilor sale cuvenite în urma anulării celor două concedieri, ce i-au fost acordate în procesele anterioare.
Așadar, nu mai puteau fi supuse din nou analizei aceleași aspecte care deja au intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârilor judecătorești mai sus menționate în baza cărora au fost anulate deciziile de concediere și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a-i fi acordată suma de
24.000 lei cu titlu de drepturi pentru participarea în comisiile de licitații pentru perioada 2008 - 2010, Curtea apreciază că se impunea a fi adoptată aceeași soluție de admitere a excepției autorității de lucru judecat și în privința drepturilor solicitate pentru perioada 2008 - (...) și (...) - (...), fiind aplicabile aceleași argumente reținute în cazul cererii de acordare a c/v tichetelor de masă.
Pentru restul perioadei din intervalul 2008 - 2010 în care reclamantul a prestat activitate, pretențiile reclamantului având ca obiect drepturi pentru participarea în comisiile de licitații, Curtea constată că acestea sunt nefondate, deoarece în cauză nu s-a dovedit împrejurarea ca reclamantul să fi făcut parte din comisii de licitații, dar să nu fi fost remunerat.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 12.600 lei, reprezentând contravaloarea medicamentației și a regimului alimentar selectiv în intervalul decembrie 2007 - decembrie 2010.
D. analiza prevederilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, rezultă că este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond pentru a exista răspunderea patrimonială: fapta ilicită angajatorului; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și culpa angajatorului.
Ca orice pretenție dedusă judecății, prejudiciul trebuie dovedit, însă în cauză nu s-a dovedit un prejudiciu de natură patrimonială în dauna reclamantului și la a cărei reparare să fie obligate pârâtele, respectiv nu s-a probat prin înscrisuri efectuarea unor cheltuieli de natura celor pretinse prin acțiune prin achiziționarea de medicamente sau alimente, actele medicale depuse la dosar nefiind în măsură a convinge instanța de certitudinea și cuantumul cheltuielilor pretins a fi efectuate.
Cum numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială a angajatorului în temeiul prevederilor art. 253 din Codul muncii, răspunderea este exclusă în lipsa a cel puțin uneia dintre aceste condiții, motiv pentru soluția primei instanțe cu privire la acest capăt de cerere se constată a fi cea corectă.
În ceea ce privește daunele morale în cuantum de 100.000 lei solicitate de către reclamant se constată că prin cererea de chemare în judecată, s-a arătat că acestea sunt justificate ca urmare a acțiunilor șicanatorii și discriminatorii ale pârâtei care în perioada august 2005 - octombrie 2009 a invocat desființarea locului de muncă pentru îndepărtarea din unitate, ce au dus la lezarea demnității și îmbolnăvirea reclamantului.
Însă, aceleași pretenții având ca obiect daune morale au fost formulate și în dosarul nr. (...), pârâtele fiind obligate să plătească reclamantului suma de
5.000 lei ca urmare a atitudinii acestora cu ocazia celei de a doua concedieri dispusă prin decizia nr. 33746/(...), dar și în dosarul nr. (...), litigiu în care prin decizia civilă nr. 3394/R/(...) s-a respins irevocabil cererea de obligare a pârâtelor de plata sumei de 100.000 lei pentru prejudiciul moral solicitat de reclamant ca urmare a actelor de hărțuire și discriminare la care a susținut că a fost supus începând cu anul 2005, împrejurare față de care Curtea reține că nu mai este posibilă readucerea acelorași pretenții și în prezentul cadru procesual a chestiuni litigioase deja rezolvate, fiind incidentă autoritatea de lucru judecat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca soluția fondului de respingere a acțiunii reclamantului este justă, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K. T. împotriva sentinței civile nr. 3943 din 23 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: P. U.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 3779/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4557/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
