Decizia civilă nr. 553/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 553/R/2011
Ședința din 14 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. împotriva sentinței civile nr. 2957 din 22 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, consilier juridic G. A., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus din partea reclamantei intimate concluzii scrise.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantei intimate și reprezentantei acesteia să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, consilier juridic G. A. și reclamanta intimată T. N., asistată de avocat G. P.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă. De asemenea, susține excepția tardivității cererii formulate de către reclamanta intimată, întrucât potrivit prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, termenul de formulare a cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.Susține pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, susținând pe largmotivele arătate în scris prin concluziile scrise depuse la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta T. N. în contradictoriu cu pârâtul O. J. de C. și P. I. C., obligând pârâta la plata către reclamantă a taxelor de urgență pe perioadele 1 - 7 aprilie 2009, 11 - 31 mai 2009, 1 - 30 iunie 2009 și 1 - 10 iulie 2009, precum și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
S-a reținut că reclamanta a îndeplinit funcția de asistent registrator în cadrul O.ui de C. si P. I. C. conform anexei la fișa postului din 04.02.209.
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar conform art. 157
Codul Muncii, salariile se stabilesc în negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești a angajatorilor și plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptățit.
Întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 104 alin. l din
Contractul Colectiv de M. încheiat la data de (...) și cel intrat în vigoare la
(...), aplicabil reclamantei, lunar salariații din cadrul O. de C. și P. I. care desfășoară efectiv activitatea de recepție a documentației cadastrale și de înscriere in evidențele de publicitate imobiliară, cei din cadrul serviciilor arhivă și informatică care participă efectiv la derularea fluxului integrat de cadastru si publicitate imobiliară, pot beneficia de un stimulent, până la echivalentul a două salarii medii de încadrare, calculate la nivelul A. N.
La alin. 4 din același articol arată însă că „în cazul in care există restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență, C. de C. al
O. și angajatul în cauză, nu beneficiază de stimulentul din tariful de urgență";.
La alin. 5 din art. 104 se precizează ce se înțelege prin restanțe, respectiv lucrările care nu au o soluție de admitere, respingere sau referat de completare a dosarului comunicată petentului la termenul stabilit, precum și nesoluționarea în termen legal al petițiilor, sesizărilor sau a altor lucrări.
Din aceste rețineri, instanța a constatat că stimulentul din tariful de urgență este un drept salarial, respectiv un adaos la salariul de bază, componentă a salariului, care se acordă angajaților în condițiile art. 104 alin. l din Contractul Colectiv de M. aplicabil.
Prin Decizia nr. 23/(...), reclamanta a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, începând cu luna martie 2009.
Potrivit art. 101, alin. 7 din CCM aplicabil, taxa de urgență nu se acordă în luna în care a fost săvârșită abaterea, acesta însemnând luna martie 2009.
Faptul că registratorul șef a susținut, în cadrul comisiei de acordare a acestui stimulent, că reclamanta a înregistrat greșeli repetate în redactarea lucrărilor, a avut întârzieri în soluționarea acestora, are un comportament neadecvat la locul de muncă și a propus neacordarea stimulentului din tariful de urgență și pe lunile aprilie și mai 2009, instanța a reținut că aceste aspecte constituie de fapt abateri disciplinare care trebuiau formulate sub forma unui referat înaintat conducerii, urmând apoi procedura cercetării disciplinare prealabile și sancționarea reclamantei. În cadrul cercetării, reclamanta putea să-și expună apărările și să invoce problemele cu privire la sistemul IT și a lipsei biroticii, susținute și în acțiune.
În cauză, instanța a reținut că pârâta a procedat discreționar prin neacordarea dreptului salarial solicitat, având în vedere prevederile art. 164
Codul muncii, care dispun expres că nicio reținere din salariu nu poate fioperată, în afară cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Din actele depuse la dosar rezultă că lucrările pe care pârâta susține că nu le-a soluționat reclamanta erau scadente la data de (...). Cum aceasta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă începând cu data de (...), conducerea pârâtei trebuia să ia măsurile necesare soluționării lucrărilor la termen, neexecutarea acestor lucrări neputând să-i fie imputată reclamantei. Cu privire la dosarul nr. 65828/(...), care avea termen de finalizare (...), instanța a reținut că încheierea de verificare a fost semnată de registrator la data de (...), astfel că nici faptul că procesul de predare și dovada de primire s-a încheiat doar la data de (...) nu este imputabil reclamantei, astfel că susținerile pârâtei sunt netemeinice.
Având în vedere prevederile art. 155 și 164 Codul muncii, ale art. 104 din Contractul Colectiv de M. încheiat la data de (...) și cel intrat în vigoare la
(...), instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T. N. în contradictoriu cu pârâta O. C., obligând pârâta la plata către reclamantă a taxelor de urgență pe perioadele 1 - 7 aprilie 2009, 11 - 31 mai 2009, 1 - 30 iunie 2009 și 1 - 10 iulie 2009.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de
1000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul O. de C. și P. I. C., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației.
Recurenta invocă excepția tardivității cererii formulate de către reclamantă, considerând că aceasta putea fi formulată doar în termenul legal de 6 luni, în conformitate cu dispozițiile art. 283 al. 1 lit. e din Codul Muncii.
Sub aspectul fondului, recurenta menționează că atât în Contractul
Colectiv de M., înregistrat la D. pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a Municipiului București sub nr. 2151/(...), valabil până la data de (...), cât și în Contractul colectiv de muncă nr. 1731/(...), intrat în vigoare la data de
10 aprilie 2009, încheiate între Agenția Națională de C. și P. I. și organizațiile sindicale, la art. 104 alin. (1), respectiv art. 101 alin. (1) se prevede acordarea unui stimulent din tariful de urgentă, stimulent care se acordă lunar salariaților din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară care desfășoară efectiv activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și cea de înscriere în evidențele de publicitate imobiliară.
Acest stimulent din tariful de urgentă reprezintă un adaos la salariul de bază, un premiu și nicidecum un drept salarial, astfel cum a reținut instanța de fond.
Arată, de asemenea, că stimulentul din tariful de urgență se acordă în funcție de performanța rezultatelor obținute în activitatea desfășurată, pentru rezultate deosebite, condiționat de soluționarea cererilor în termen, acesta nefiind acordat în situația în care salariații au înregistrat restante ori au fost sancționați disciplinar.
Or, reclamanta T. N. a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 %, începând cu luna martie
2009, astfel cum reiese din Decizia nr. 23/(...), emisă de D. O. C., astfel că acesteia nu i s-a acordat stimulentul din tariful de urgența în lunile martie, aprilie si mai 2009.
Se invocă lipsa de performanță individuală în muncă a reclamantei intimate, sens în care se arată că prin procesul - verbal al ședinței C.ui de conducere care a avut loc în data de (...) (depus la dosarul cauzei), registratorul șef M. Negulescu - superiorul ierarhic al reclamantei, care avea cunoștință de activitatea desfășurată de aceasta în cadrul instituției, a adus la cunoștința conducerii instituției faptul că, reclamanta a înregistrat greșeli repetate în redactarea lucrărilor, întârzieri în soluționarea acestora, are un comportament total neadecvat la locul de muncă și creează numeroase divergențe. Propunerea de neacordarea pentru reclamantă a stimulentului din tariful de urgentă pe o perioadă de 3 luni începând cu luna iunie 2009 a fost acceptată cu unanimitate de voturi de către membrii C.ui de conducere, motiv pentru care reclamantei nu i-a fost acordat stimulentul pentru lunile iunie și iulie 2009.
De asemenea, în cadrul aceleiași ședințe, registratorul șef a precizat că există numeroase "semnale de alarmă" din partea notarilor publici din județul C., cu privire la atitudinea total neadecvată pe care reclamanta o are la locul de muncă și cu privire la "greșeli grave" în redactarea lucrărilor.
Or, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Ordinul 633/2006 al D.ui
General al ANCPI, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară" (1) Personalul birourilor teritoriale este obligat să-și aducă la îndeplinire atribuțiile ce-i revin potrivit legii, fișei postului, regulamentului de ordine interioară, precum și a prezentului regulament, să respecte programul de lucru, să aibă o ținută vestimentară decentă și o atitudine cuviincioasă față de public."
Se arată că la data de (...), dată de la care reclamanta T. N. s-a aflat în concediu medical, până la sfârșitul lunii ianuarie 2010 când s-a pensionat pentru invaliditate gradul III, în urma verificărilor efectuate asupra dosarelor repartizate spre soluționare acesteia prin RGI (Registrul General de I. în format electronic), s-a constatat că un număr de 37 dosare de carte funciare,
3 extrase de carte funciară de autentificare și 7 extrase de carte funciară de informare nu au fost soluționate de către reclamantă, în sensul că nu au fost comunicate, către petenți și nu a fost operate (bifate) în Registrul General de I. P. onorată instanță că, deși avea această obligație, reclamanta nu a adus la cunoștința registratorului șef faptul că nu a soluționat aceste cereri care se aflau la termen, iar unele chiar ieșite din termen. Aceste aspecte reies din Procesul verbal înregistrat sub nr. 1387/(...) la B. de C. și P. I. C.-N. În probațiune depunem câteva extrase din RGI, din care reiese că dosarele au fost repartizate reclamantei.
În această situație, s-a procedat de urgență la repartizarea cererilor mai sus amintite celorlalți angajați din cadrul BCPI C.-N. în vedereasoluționării, comunicării persoanelor fizice sau juridice, respectiv, operării acestora în RGI. Acest aspect reiese din borderourile și centralizatoarele depuse în probațiune.
Cu privire la obligația de operare (bifare) zilnică în RGI dorim se menționează că, din conținutul procesului-verbal încheiat în data de (...), cu ocazia ședinței de reinstruire a salariaților din cadrul B. C.-N., implicați în realizarea lucrărilor și soluționarea cererilor înregistrate, urmărite și operate în aplicația Registrului General de I. (R.G.I.), rezultă obligația operării stadiului de soluționare a cererilor procesate de către toți salariații implicați în înregistrarea, procesarea, soluționarea cererilor și comunicarea acestora petenților.
Acest proces - verbal conține acordul reclamantei cu privire la realizarea operațiunii de operare (bifare) zilnică în RGI a cererilor soluționate la sfârșitul programului de lucru, prin semnarea procesului verbal.
Totodată, menționează că, în urma aceleiași acțiuni de verificare efectuată asupra dosarelor repartizate spre soluționare reclamantei T. N. au fost identificate un număr de 183 de dosare soluționate, însă nepredate în arhiva B.ui de C. și P. I. C.-N., astfel cum reiese din Procesul verbal înregistrat sub nr. 14021(...) la B. C.-N.
Or, potrivit prevederilor art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 633/2006 al
D.ui General al ANCPI, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară "Asistenții registratori și inspectorii răspund de conservarea actelor și a documentelor depuse de părți, până când acestea sunt predate la arhivă".
De asemenea, conform prevederilor art. 37 alin. (2) din același act normativ, cererile către biroul teritorial vor avea atașate, ca anexe, înscrisurile pe care s-au bazat, documentațiile tehnico-cadastrale, precum și încheierile prin care acestea s-au rezolvat.
Învederează că în perioada mai 2007 - aprilie 2009, reclamanta T. N., asistent registrator în cadrul B.ui de C. și P. I. C.-N., a soluționat doar cereri privind extrase de carte funciară de informare, acestea fiind de complexitate mică (scăzută), soluționare care nu necesită o pregătire profesională deosebită. Doar începând cu luna mai 2009 i-au fost repartizate spre soluționare cereri de complexitate medie (de înscriere în cartea funciară) îndeplinind astfel, în întregime, atribuțiile unui asistent registrator, atribuții ce reies din fișa postului.
Recurenta consideră că nu este etic, moral ca în luna în care un angajat care înregistrează greșeli repetate în efectuarea lucrărilor repartizate, are întârzieri în soluționarea acestora, nu are cum comportament adecvat la locul de muncă să fie "premiat", atâta timp cât stimulentul din tariful de urgență reprezintă un adaos la salariul de bază primit de către salariat sub forma unui "premiu".
Altfel spus, dacă s-ar fi acordat stimulentul din tariful de urgență reclamantei care a înregistrat restanțe, a avut greșeli grave în soluționarea cererilor, a avut un comportament necorespunzător la locul de muncă și care a fost sancționată disciplinar s-ar fi încălcat prevederile contractului colectiv de muncă.
S.rea reclamantei de a i se acorda stimulentul din tariful de urgență aferent perioadelor 01-07 aprilie 2009, 11 - 31 mai 2009, 01 - 30 iunie 2009,
01 - 10 iulie 2009, constituie un abuz și o încălcare a prevederilor contractului colectiv de muncă. Acordarea acestui stimulent angajatului cu lucrări restante, sau sancționat disciplinar, ar fi creat o discriminare fată deceilalți angajați ai O.ui de C. și P. I. C., care si-au îndeplinit cu conștiinciozitate sarcinile de serviciu, neînregistrând cereri restante.
Mai mult decât atât, nefiind un drept salarial ci un adaos sub formă de premiu la salariul de bază, consideră că, reclamantei nu i s-a adus nici o vătămare, deoarece aceasta a beneficiat de salariul de bază și de toate sporurile permanente aferente lunilor aprilie, mai, iunie și iulie 2009.
La data de (...), reclamanta intimată T. N. a depus la dosarul cauzei
„Concluzii scrise"; (f. 8-9), cu solicitarea respingerii recursului pârâtei șimenținerii ca legale și temeinice a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția de tardivitate, apreciază că dreptul pretins, este un drept de natura salariala, iar termenul de prescripție este 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, conform art. 166 coroborat cu art. 268 alin. 3 Codul muncii.
Reclamanta intimată face trimitere la dispozițiile art. 101 al. 1 din
CCM care prevăd situațiile în care stimulentul din taxa de urgență nu se acordă, subliniind că probațiunea administrată nu confirmă existența unei astfel de situații, exceptând luna martie 2009, lună în care, într-adevăr a fost sancționată disciplinar, astfel că nu era îndreptățită să beneficieze de nici un stimulent.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Este esențial de stabilit în cauză natura juridică a stimulentului din taxa de urgență. Contrar celor susținute de către recurent, Curtea opinează că acest stimulent este un drept salarial, care urmează același regim juridic ca și salariul.
Așa cum a învederat și recurentul, salariul are o structură complexă, incluzând potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul Muncii salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Din coroborarea dispozițiilor menționate cu cele prin care acest stimulent a fost reglementat - art. 101 alin. (1) din Contractul Colectiv de M., înregistrat la D. pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a Municipiului București sub nr. 2151/(...), valabil până la data de (...), cât și din dispozițiile art. 104 al. 1 din Contractul colectiv de muncă nr. 1731/(...), intrat în vigoare la data de 10 aprilie 2009, încheiate între Agenția Națională de C. și P. I. și organizațiile sindicale, Curtea reține că stimulentul din taxa de urgență reprezintă un spor, astfel că este o parte componentă a noțiunii de salariu, aplicându-i-se, prin urmare, normele instituite cu privire la acesta.
În contextul menționat, acestui drept salarial îi sunt aplicabile inclusiv dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c din codul Muncii, pretențiile privitoare la stimulentul din taxa de urgență fiind supuse termenului de prescripție de 3 ani.
Astfel, art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Reținând că reclamanta intimată a învestit instanța la data de (...), respectiv faptul că pretențiile formulate de către aceasta vizează perioada mai-iulie 2009, Curtea notează că acțiunea a fost formulată în termenul legal, astfel că excepția tardivității nu este incidentă în cauză.
Pornind de la intenția părților semnatare ale celor două contracte colective de muncă menționate, intenție materializată în dispozițiile art. 101 alin. (1), respectiv ale dispozițiilor art. 104 al. 1, Curtea concluzionează că acordarea stimulentului din taxa de urgență nu are un caracter facultativ, ci apare ca o obligație instituită în sarcina angajatorului, în speță recurentul pârât, obligație condiționată însă de efectuarea lucrărilor - în regim normal și de urgență - în termenul legal, respectiv de lipsa unei sancțiuni disciplinare (art. 104 al. 3, 7 din CCM - f. 39).
Așadar, de stimulentul din taxa de urgență beneficiază toți salariații recurentului care desfășoară activitățile specificate, mai puțin cei care au efectuat cu întârziere lucrările sau, după caz, au fost sancționați disciplinar. Același regim juridic convenit de părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă stabilește că în cazul celor sancționați disciplinar, stimulentul nu se acordă în luna în care au săvârșit fapta.
Este adevărat că reclamanta intimată T. N. a fost sancționată disciplinar(f. 99), însă sancțiunea i-a fost aplicată în luna martie 2008, astfel că, prin prisma aspectelor expuse, beneficiul acordării stimulentului este exclus doar pentru această lună. Refuzul angajatorului de a-i acorda reclamantei intimate acest stimulent și pentru lunile aprilie - mai 2009, refuz care se fundamentează pe decizia de sancționare nr. 23/(...), apare ca unul nejustificat.
Marșând pe ideea unor greșeli repetate în redactarea lucrărilor, întârzieri în soluționarea acestora, a unui comportament total neadecvat lalocul de muncă cu consecința a numeroase divergențe, angajatorul i-a refuzat reclamantei acordarea sporului și pentru lunile iunie și iulie 2010.
Curtea apreciază că neacordarea stimulentului pentru cele două luni este, de asemenea, nefondată.
În mod constant recurentul, pentru a justifica măsurile dispuse, a făcut trimitere la conduita absolut improprie manifestată de către reclamanta intimată atât în colectiv, cât și în raport cu terții, însă acest aspect nu este de natură să afecteze dreptul reclamantei, respectiv obligația corelativă a angajatorului recurent, întrucât normele care reglementează acest stimulent nu cuprind nici o dispoziție în acest sens. De altfel, în măsura în care atitudinea manifestată de către reclamantă se circumscria cadrului descris de către recurent, acesta avea posibilitatea să demareze procedura cercetării disciplinare, respectiv să ia măsuri disciplinare cu privire la aceasta.
Nici greșelile repetate în redactarea lucrărilor nu justifică refuzul recurentului de acordare a stimulentului, întrucât și în acest caz angajatorul avea la dispoziție pârghiile legale deja menționate.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului potrivit cărora reclamanta intimată a avut restanțe în soluționarea lucrărilor, întrucât probațiunea administrată nu confirmă acest aspect.
Astfel, se constată că recurentul face trimitere la 37 de dosare, cu privire la care susține că au fost efectuate cu întârziere de către reclamanta intimată. Analizând procesul verbal la care se face referire(f. 74), precum și copiile din registru general(f. 76-82), Curtea observă că dosarele menționate aveau ca termen de finalizare data de (...). Cum reclamanta intimată a fost în concediu medical din data de (...), neexecutarea în întregime a lucrărilor nu îi este imputabilă, raportat la ivirea incapacității de muncă.
De altfel, se constată că dosarele au fost redistribuite altor colegi ai reclamantei intimate nu pentru a fi efectuate, ci doar pentru a fi comunicate solicitanților(f.74 ).
În ceea ce privește dosarul nr. 65828/(...)(f.77), se observă că, cererea solicitantului a fost înregistrată la data de 3 iulie 2009, având fixat termen de soluționare data de (...). Încheierea în acest dosar a fost semnata de verificare de către registrator la data de (...) - verificarea a fost făcuta de registrator ulterior efectuării lucrării de către asistentul-registrator, în speța reclamanta.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul pârâtului ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, conform cu art. 274 Cod de procedură civilă, recurentul pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta O. DE C. ȘI P. I. C. împotriva sentinței civile nr. 2957 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei T. N. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: M.F.B./A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 3327/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2528/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
