Decizia civilă nr. 593/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 593/R/2011
Ședința publică din data de 15 februarie 2011
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR. D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul S. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2915 din 20 septembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. C V. R. S. B., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat B. A. L. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentului declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, în principal cu consecința casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe iar în subsidiar cu acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei. Sentința pronunțată de prima instanță a respins contestația urmare admiterii excepției lipsei de obiect invocate de pârâtă. Apreciază că prezentul dosar nu a rămas fără obiect urmare revocării deciziei de concediere întrucât emiterea deciziei de revocare a avut loc după comunicarea deciziei atacate. Decizia de concediere ajunsă la cunoștința salariatului nu mai poate fi revocată în mod unilateral de către angajator pentru simplul motiv că acesta a descoperit viciile de procedură ale deciziei de concediere P.-se în acest sens instanța de fond nu a înlăturat apărările de formulate și nu a cercetat fondul cauzei.
Având în vedere că decizia de concediere nu este conformă dorinței reclamantului, că aceasta a fost revocată, Curtea pune în discuția reprezentantei, raportat la principiul neagravării în propria cale de atac, în ipoteza în care s-ar casa hotărârea cu trimitere spre rejudecare, care ar fi modalitatea în care ar trebui să rejudece cauza tribunalul.
Reprezentanta reclamantului arată că pronunțarea unei hotărâri de către instanța de recurs în sensul casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu ar însemna o agravare a situației reclamantului, indiferent de soluția care s-ar pronunța pe fond, dorindu-se o judecată pe fond a cauzei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.2879 din (...), reclamantul S. S. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. V. R. S., anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.
1708/(...) emisă de pârâtă, reintegrarea pe postul deținut anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate aferente perioadei de la concediere și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia de sancționare este nulă absolut deoarece acesta nu mai avea calitatea de angajat al pârâtei, prin decizia nr. 1008/(...) fiind deja sancționat cu desfacerea contractului individual de muncă, decizia devenind irevocabilă prin trecerea termenului de 30 de zile.
Reclamantul a mai arătat că în decizia de sancționare contestată nu s- au respectat prevederile art. 60 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, prin care se dispune că pe durata incapacității temporare de muncă nu se pot concedia salariații.
De asemenea, în cauză reclamantul a arătat că nu s-au respectat prevederile art. 63 alin. 1 din Codul muncii și ale art. 75 din Contractul
Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, pârâta neefectuând cercetarea disciplinară prealabilă în termenul legal. Se mai arată că aceasta nu a respectat termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
Reclamantul a susținut și netemeinicia deciziei nr. 1708/(...), arătând că deși pârâta i-a pus la dispoziție un card R. V. B., fără a i se aduce la cunoștință procedura internă de utilizare a acestuia.
S-a mai arătat că reclamantul deține și alte carduri personale care aveau același cod PIN ca și cardul business, astfel că, din eroare a retras bani și de pe cardul respectiv, dar sumele au fost returnate la casieria unității fără a fi folosite în interes personal.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect și lipsită de interes.
Angajatorul a mai arătat că, la data de (...), reclamantul a prezentat pârâtei două certificate medicale, pentru perioadele 11.02 - (...) și 23.02 - (...), la data de (...) reclamantul a prezentat pârâtei certificatul medical aferent perioadei 01.03.- (...), iar la data de (...) a prezentat certificatul medical valabil pentru perioada 15.03.-(...).
La data de (...) pârâta a emis decizia nr. 1553 de revocare a deciziei de sancționare nr. 1008/(...) și decizia de sancționare nr. 1708/(...), ambele comunicate prin B. la data de (...).
La data de (...), reclamantul a mai prezentat și certificatul medical valabil pentru perioada 01.04-(...), astfel că pârâta a emis decizia de revocare nr. 2131/(...) și decizia de sancționare nr. 2152/(...), decizie pe care reclamantul a contestat-o pe calea unei alte acțiuni.
Prin sentința civilă nr. 2915 din 20 septembrie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei de obiect a acțiunii invocate de pârâta S. V. R. S. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului S. S. S.
Prin aceeași hotărâre, s-a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei având încheiat un contract individual de muncă în funcția manager rețea distribuție - firme noi, iar prin decizia nr. 1708/(...) acesta a fost concediat disciplinar conform art. 61 lit. a din Codul muncii.
I. de fond a reținut că, la data de (...), conducerea pârâtei a luat cunoștință, prin referatul nr. 185 întocmit de superiorul ierarhic al reclamantului, că acesta, în perioada ianuarie - decembrie 2009, a retras în mod repetat sume însemnate de bani de pe cardul R. V. B. pus de pârâtă la dispoziția acestuia pentru realizarea sarcinilor de serviciu, fără ca să prezinte documente justificative care să certifice caracterul profesional al cheltuielilor făcute și fără să deconteze sumele în termenele prevăzute de procedura internă. Valoarea totală a sumelor retrase în cursul anului
2009 a fost de 30370,03 lei, astfel încât, prin faptele reclamantului s-a adus o prejudiciere gravă a intereselor societății.
Disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator. Este absolut necesar ca toți angajații să respecte ordinea și mai ales disciplina muncii, pentru a se putea asigura un climat propice desfășurării procesului de producție. În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art. 263 din Codul muncii), acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Prin decizia nr. 360/(...) angajatorul a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile prin numirea comisiei de cercetare, reclamantul fiind convocat prin adresa nr. 437/(...) pentru data de (...).
Reclamantul s-a prezentat la data și ora convocării, a răspuns la toate întrebările și a formulat apărările pe care acesta le-a considerat necesare în nota explicativă. Reclamantul recunoaște că cardul R. V. B. pus de pârâtă la dispoziția acestuia este un card strict de business și că și-a modificat PIN- urile tuturor cardurilor personale după cardul de serviciu, cauza retragerilor repetate fiind confundarea cardurilor, arătând că sumele retrase au fost folosite în interes personal, dar fără intenție și fără premeditare.
În urma procedurii de cercetare s-a întocmit procesul verbal nr.
657/(...) care arată etapele parcurse la cercetare, analizează apărările formulate de reclamant și normele legale încălcate și a propus conducerii sancțiunea de desfacere a contractului individual de muncă. La finalul procesului-verbal se menționează că în momentul când reclamantului i s-a înmânat procesul verbal pentru a-l citi și semna, acesta a refuzat să-l semneze motivând că este în concediu medical și a depus certificatul de concediu medical pentru zilele 28-30 ianuarie 2010. Se precizează că reclamantul nu a invocat concediul medical nici înainte de începerea cercetării disciplinare și nici în timpul acesteia.
Referitor la eliberarea certificatelor medicale, în cauză sunt aplicabile prevederile OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurărisociale de sănătate. I. de fond a reținut că, pentru derularea raportului de muncă în condiții de bună-credință, salariatul care solicită și primește un certificat de concediu medical este obligat să anunțe angajatorul imediat că deține acest certificat și că este în incapacitate temporară de muncă. Certificatele de concediu medical se completează și se eliberează la data la care se acorda consultația medicala. Data de la care începe valabilitatea concediului medical poate fi ulterioară datei acordării numai în cazul certificatelor medicale ,,in continuare". În situația imposibilității prezentării asiguratului la medic, se pot acorda certificate de concediu medical cu retroactivitate de 24 de ore.
Reclamantul nu și-a anunțat angajatorul de situația medicală în care se află și mai mult chiar, acesta s-a prezentat la cercetarea disciplinară și a recunoscut faptele, dar a susținut că acestea au fost săvârșite fără intenție.
Pârâta a emis la data de (...) decizia de sancționare nr. 755, decizie care a fost comunicată la data de (...) prin executor judecătoresc. La data de (...) reclamantul a prezentat pârâtei trei certificate medicale, pentru perioadele 28.01 - (...), (...) și 02.02 -(...). Deoarece aceste certificate medicale au fost depuse ulterior emiterii deciziei, pârâta a emis decizia nr. 1007/(...) de revocare a deciziei contestate și a emis o nouă decizie de concediere, respectiv decizia de sancționare nr. 1008/(...), ambele decizii fiindu-i comunicate reclamantului prin executor judecătoresc, la data de (...).
În data de (...) reclamantul a prezentat pârâtei două certificate medicale, pentru perioadele 11.02 - (...) și 23.02 - (...), la data de (...) reclamantul a prezentat pârâtei certificatul medical aferent perioadei 01.03.- (...), iar la data de (...) a prezentat certificatul medical valabil pentru perioada
15.03.-(...).
La data de (...) pârâta a emis decizia nr. 1553 de revocare a deciziei de sancționare nr. 1008/(...) și decizia de sancționare nr. 1708/(...), comunicate prin BEJ la data de (...).
La data de (...) reclamantul a mai prezentat și certificatul medical valabil pentru perioada 01.04 - (...), astfel că pârâta a emis decizia de revocare nr. 2131/(...) și decizia de sancționare nr. 2152/(...), decizie pe care reclamantul a contestat-o pe calea unei alte acțiuni.
Pentru aceste motive, prima instanță a admis excepția lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere faptul că decizia de sancționare nr. 1708/(...), comunicate prin BEJ la data de (...) a fost revocată prin decizia de revocare nr. 2131/(...) și ulterior, s-a emis decizia de sancționare nr. 2152/(...), decizie pe care reclamantul a contestat-o pe calea unei alte acțiuni.
Deoarece pârâta a solicitat plata cheltuielilor de judecată, dar la dosar s-a depus doar factura, fără a fi atașată și chitanța de plată, instanța de fond a respins această cerere.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul S. S. S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere faptul că revocarea deciziei contestate în cauză s-a dispus după comunicarea acestei decizii și intrarea ei în circuitul civil.
Se mai arată că instanța de fond nu a motivat care au fost temeiurile de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.
Recurentul mai arată că în mod eronat prima instanță a intrat în cercetarea fondului cauzei, deși s-a pronunțat doar pe excepție.
Se mai invocă faptul că, la data efectuării cercetării disciplinare, certificatele de concediu medical erau depuse la angajator din data de (...).
În subsidiar, recurentul solicită ca, în situația în care instanța de control judiciar reține că acțiunea a rămas fără obiect, angajatorul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei suportate la judecarea fondului cauzei, având în vedere faptul că prezentul proces nu a fost inițiat din culpa reclamantului.
Se mai arată în acest sens că intimata a fost cea care a încălcat prevederile imperative ale art.60 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Analizând recursul formulat de reclamantul S. S. S., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, sereține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
I. de control judiciar, având în vedere faptul că prima instanță, astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii recurate, s-a pronunțat doar pe excepția lipsei de obiect a acțiunii, neintrând în cercetarea fondului cauzei, se va limita a analiza doar motivele de recurs ce privesc soluționarea legală a acestei excepții.
Astfel, instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții, care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, în temeiul disp.art.137 alin.1
Cod.proc.civilă.
Se reține că, la data de (...), recurentul a investit Tribunalul Cluj cu o acțiune în constatarea nulității absolute a deciziei nr.1708/(...), decizie ce îi fusese comunicată la data de (...), prin B. E. J. C. M., fiind însă revocată de către angajator prin decizia nr.2131/(...), comunicată reclamantului, prin același birou al executorului judecătoresc la data de (...), împreună cu decizia de sancționare nr.2152/(...).
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că, la data sesizării sale, decizia de concediere contestată în cauză fusese revocată de către angajator prin decizia nr.2131/(...), întrucât, după emiterea deciziei nr.1708/(...), recurentul a prezentat certificatul de concediu medical pentru perioada 01.04-(...).
De altfel, acest certificat de concediu medical seria CCMAC nr.1513887 a fost eliberat de către medic și primit de către salariat abia la data de (...), astfel încât cu certitudine nu se poate reține că angajatorul ar fi avut cunoștință de incapacitatea temporară de muncă a salariatului la data emiterii deciziei nr.1708.
Decizia de concediere fusese legal comunicată salariatului la o dată la care persoana ce avea prerogativa disciplinară nu putea avea cunoștință de incapacitatea temporară de muncă în care se afla angajatul.
Practic, decizia angajatorului de revocare a deciziei de concediere a fost tocmai consecința înregistrării de către salariat a certificatului de concediu medical seria CCMAC nr.1513887.
Curtea mai reține că reclamantul-recurent a invocat nelegalitatea deciziilor de revocare a actelor de încetare a contractului de muncă, fără a investi însă instanța cu un capăt de cerere privind cenzurarea legalității și temeiniciei acestor decizii.
Se mai reține că, printre cauzele de nulitate reglementate în mod expres de către legiuitor, nu regăsim și revocarea unei decizii de concediere de către angajator după termenul de 30 de zile prevăzut pentru comunicarea acesteia.
Legiuitorul nu a considerat necesară reglementarea expresă a revocării deciziilor unilaterale ale angajatorului și nici prevederea unui termen deprescripție pentru emiterea unor asemenea acte unilaterale, tocmai pentru că această situație nu mai impunea o intervenție în relațiile de muncă în scopul protecției salariatului aflat în raporturi de subordonare față de societate, fiind vorba de acte favorabile angajatului, care-l repun în situația anterioară emiterii deciziilor care au făcut obiectul revocării.
Se mai reține că, acționând potrivit principiului bunei-credințe în raporturile de muncă, prevăzut de art.8 din Codul muncii, angajatorul, după depunerea certificatului de concediu medical de către salariat, a luat decizia revocării propriului său act unilateral, având în vedere faptul că, potrivit art.50 alin.1 lit.b) din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că nu se poate reține o culpă procesuală a angajatorului în cauză, se reține ca fiind nefondată cererea reclamantului-recurent de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. S. S. și se va menținesentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2915 din 20 septembrie 2010 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 februarie 2011
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER,
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:- M.-F. B.;
- A. G. C..
| ← Decizia civilă nr. 903/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4607/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
